Chiar dacă acum creşte valul de proteste internaţionale - care condamnă implicarea tot mai evidentă a Rusiei, în lovirea cu o rachetă sol-aer, a avionului confundat de separatiştii rusofoni cu o aeronavă militară ucraineană – este tot mai clar faptul că nici al treilea val de sancţiuni economice europene şi americane nu vor determina pe preşedintele Vladimir Putin să renunţe la operaţiunea acoperită de destabilizare programată a situaţiei din Ucraina răsăriteană, parte a Noii Rusii visate la Kremlin.

Departe de a fi încolţit de declaraţiile şi sancţiunile liderilor comunităţii euroatlantice, şeful statului rus insistă în promovarea ţelurilor sale, precum stoparea ostilităţilor generate de Operaţiunea Antiteroristă declanşată de autorităţile de la Kiev, pentru reinstaurarea autorităţii statului încă unitar ucrainean în zona destabilizată de Federaţia Rusă.

Stoparea fiind răgazul sugerat pentru aducerea la masa tratativelor a reprezentanţilor guvernului ucrainean şi cei ai separatiştilor rusofoni, conduşi de cetăţeni dovediţi ai Rusiei.

Tratative care să se finalizeze cu federalizarea Ucrainei, deci cu crearea cadrului legislativ care să permită zonelor separatiste să se delimiteze oricând de Kiev, în dosare sensibile precum relaţia viitoare cu UE şi NATO.

Peste Ocean, tot mai multe voci susţin acum că tocmai comunitatea euroatlantică ar trebui să sprijine consolidarea organismului militar ucrainean, nu doar cu tehnică de luptă modernă, ci şi cu consilieri militari şi flux de informaţii secrete utile unităţilor ucrainene implicate în derularea Operaţiunii Antiteroriste.

Asta cu atât mai mult cu cât viitorul val de sancţiuni, al patrulea, posibil, după cum evoluează lucrurile, nu va afecta economia rusă, dacă luăm drept reper afirmaţia premierului Dmitri Medvedev.

Privind spre locul dezastrului aviatic, lumea occidentală descoperă, prin intermediul jurnaliştilor, o altă Europă.

Dominată de voinţa arbitrară a separatiştilor înarmaţi rusofoni, care ba ştiu, ba nu cunosc unde sunt cutiile negre ale avionului.

Ei nu au împiedicat furtul, dispariţia unor lucruri, ba chiar şi 38 de cadavre le-au mutat de la locul unde se aflau iniţial.

O conduită tipică unor persoane inocente, nu-i aşa?

Cine şi de ce vrea să şteargă urmele acestei crime condamnate de întreaga comunitate internaţională?

De ce rebelii rusofoni au obstrucţionat acţiunea trimişilor Organizaţiei pentru Cooperare şi Securitate în Europa, care nu au putut să înceapă investigaţia, la faţa locului, conform procedurilor cunoscute?

La ora actuală, nici Moscova nu mai neagă doborârea avionului companiei Malaysia Airlines, cu o rachetă sol-aer, dar o atribuie armatei ucrainene.

Un detaliu despre care senatorul american Kelly Ayotte a declarat pe 18 iulie, la postul de televiziune MSNBC că "n-am încetat să fiu uimită de tupeul lui Vladimir Putin, acela de a îi acuza pe ucraineni".

Ce anume va schimba tragedia pasagerilor din avionul doborât în Ucraina răsăriteană?

Nimic, pe termen scurt şi mediu.

Aşa cum a recunoscut şi preşedintele Barack Obama, omologul său rus nu renunţă la escaladarea tensiunii în zona Ucrainei.

Şi nu este exclus ca la valul probabil următor, de sancţiuni economice, doar Statele Unite ale Americii să le anunţe şi să le aplice.

Iar Federaţia Rusă să sporească ajutorul acordat insurgenţilor, care acţionează contra forţelor militare ale statului ucrainean.

Insurgenţi deveniţi mercenari, prin instituirea soldei lunare asigurate de puterea regională răsăriteană.

Aceea care a trimis şi ofiţeri activi, care să preia comanda principalelor subunităţi destinate operaţiunii acoperite de destabilizare a administraţiei centrale a Ucrainei.

 

Putin are mai multe avantaje.

Ştie că la Casa Albă este un preşedinte democrat, nu unul republican, de regulă mai hotărât în luarea unor decizii cheie în politica externă, cum a fost cazul preşedintelui Ronald Reagan.

Ştie că poate miza pe divizarea Europei Occidentale, cultivând orgoliul cancelarului german şi cointeresarea economică a preşedintelui francez.

Ştie că fostele state socialiste europene, în afară de sprijinul american declarativ nu au prea mari speranţe în ceea ce priveşte determinarea democraţiilor europene, din centrul şi vestul bătrânului nostru continent, pentru măsuri disuasive eficiente vizând proiectul reinstaurării noii Uniuni Sovietice, sub denumirea de Uniunea Euroasiatică, în graniţele iniţiale ale URSS.

Putin nu îşi va schimba proiectul refacerii grandorii Maicii Rusia.

Singurul loc de unde poate veni un alt curs al evenimentelor este Washington D.C., tocmai pentru că americanii văd oripilaţi, acum, pe micile ecrane, furtul adevărului despre doborârea avionului companiei Malaysia Airlines.

Iar 8 din 10 americani nu au încredere în Putin.

La Bucureşti, dezvăluirea prezidenţiabilului Cristian Diaconescu, despre ceea ce i-a spus preşedintele actual al României, omologului american, acum o lună de zile, confirmă riscul unei nedorite, dar posibile confruntări sângeroase, care bate la porţile răsăritene ale comunităţii euroatlantice.

Iar ministrul român al apărării, cu o candoare demnă de Agamiţă Dandanache se încurcă singur în aprecierea consecinţelor lovirii în aer, de o rachetă sol-aer, a avionului prăbuşit în estul Ucrainei.

Dormiţi în pace...

____________________________________________

ACTUALIZARE 21 iulie 2014, ora 13.45:

_________________________________________

ACTUALIZARE 23 iulie 2014, ora 7.45:

Poziţia Ministerului rus al Apărării privind circumstanţele producerii prăbuşirii avionului companiei Malaysian Airlines:

__________________________________

 

Citeşte mai multe ştiri pe aceeaşi temă: