Lumea intră în fibrilaţie puternică: Religiile şi demografia, necunoscutele Marelui Joc

Auziţi vorbindu-se, din ce în ce mai des, despre faptul că ne aflăm într-o perioadă a marilor schimbări. Perfect corect, am intrat în acea etapă de consolidare a Noii Ordini Mondiale în care se refac hărţile puterii.

Pe ce bază? 

Un prim răspuns, de care am vorbit de mai multe ori, este cel al nevoii de a face faţă, prin noi structuri organizaţionale şi cu noi formule de putere executivă, marilor schimbări obiective ale momentului. 

Un al doilea, cel despre care vorbim azi, este încercarea de a imagina harta viitoare de putere a planetei aşa cum va fi ea determinată - într-un mod decisiv - de viitoarele mutaţii fenomenal de importante în zona demografică.

Mai precis, analizele în domeniu - cele care au fost puse la dispoziţia principalilor decidenţi politici de acum - arată că, dacă, previzibil, se vor menţine actualele tendinţe demografice şi în materie de migraţie, atunci, peste doar câteva decenii (3 sau 4) este extrem de posibil ca religia creştină să-şi piardă actuala supremaţie demografică planetară. Cu toate consecinţele enorme geo-strategice. Dar reprezentând, indiscutabil, şi un fenomen care va avea un uriaş impact civilizaţional.

Există foarte multe proiecţii concordante în acest sens. Vă prezint azi rezultatele unui studiu extrem de interesant: The Future of World Religions: Population Growth Projections, 2010-2050 realizat de PewResearch Center. Studiu relevant, din punctul meu de vedere, din cauza acurateţei analizelor anterioare care, cu mult timp înainte ca Uniunea Europeană să înceapă să resimtă costurile unei politici eşuate în materie de asimilare a populaţiilor din ce în ce masive de imigranţi sosiţi de pe alte continente, arătau iminenţa unor probleme grave însoţite de eventuale exploziii sociale. Apoi, din cauză că, la modul cel mai evident, în Europa începe să fie importat modelul conflictelor etnice/religioase sau direct interconfesionale. 

Oare toate aceste sunt doar un răspuns mecanic la tensiunile alimentate de amintirile niciodată stinse ale ororilor, intoleranţelor şi masacrelor unei istorii trecute? Sigur că da, dar nu numai. Într-o proporţie din ce în ce mai importantă, populaţia recent ajunsă în Europa aduce cu ea tradiţii, cutume, comportamente specifice zonelor de provenienţă, odată cu memoria vie a conflictelor ce le opun altor populaţii sau culturi în ţările lor de baştină.

Sigur că pe noi ne interesează în primul rând ce se întâmplă în Europa, cu atât mai mult cu cât relocarea viitoare a imigranţilor ilegali va dispersa prezenţa lor la nivelul UE, dar fenomenul este egal ca importanţă şi consecinţe peste tot în lume, în aşa-numitele zone-ţintă privilegiate ale imigraţiei, statele acum bogate şi prospere.

Cred că cei de la PewResearch Center au deci dreptate să lege cele două tendinţe, cea a schimbărilor demografice şi cea a evoluţiei religiilor, dat fiind că următorul echilibru civilizaţional (inclusiv actuala bătălie pentru reconfigurarea zonelor de putere şi influenţă) va fi, din nou, unul dominat de credinţa religioasă şi nu, aşa cum se anticipa în elanul cartezian al începutului de secol XX, unul laic şi dependent de evoluţia ascendentă a creaţiilor minţii umane.

Ca atare, iată previziunea lor asupra evoluţiei sistemului până în 2050:  

• la nivel planetar, numărul musulmanilor va fi aproximativ egal cu acela al creştinilor
• ateii, agnosticii şi celelalte persoane neafiliate vreunei religii - cu toate că în număr crescând în ţări ca Franţa sau SUA - vor reprezenta un segment în declin numeric la nivelul populaţiei lumii
• populaţia globală de religie budistă va rămâne aproximativ la acelaşi nivel cu anul 2010, în timp ce populaţiile Hindu şi cea evreiască vor fi mai numeroase ca în prezent
• musulmanii vor reprezenta aproximativ 10% din totalul populaţiei europene
• în India va exista în continuare o majoritate Hindu, dar va exista acolo şi cea mai mare populaţie musulmană din lume, depăşind astfel numeric Indonezia
• în SUA, creştinismul urmează să intre în declin de la peste 3/4 din populaţie la 2/3 în 2050, iar iudaismul nu va mai fi cea mai răspândită religie non-creştină. Musulmanii vor fi mai numeroşi decât cei care se identifică pe baza religiei ca a fi evrei
• 4/10 din creştinii care vor trăi în 2050 vor fi cei din Africa sub-sahariană. 

Principala schimbare pare să fie cea care, într-adevăr, se desenează sub ochii noştri şi care urmează, în puţine decenii, să reechilibreze hărţile globale. Mutaţia principală, afirmă cercetătorii americani, se va efectua la nivelul primelor două grupuri religioase (în ordinea mărimii) din lume.

Într-adevăr, datele sunt foarte precise: „în 2010, creştinismul era, pe departe, religia cea mai importantă din lume, cu o estimare de 2,2 miliarde de credincioşi, aproape o treime (mai precis, 31%) din totalul populaţiei mondiale. Islamul era pe locul al doilea, cu 1,6 miliarde aderenţi.

Dar, după cum se vede, Islamul are o mare mare capacitate de dezvoltare datorată unei rate duble de fertilitate decât cea ce va fi înregistrată de lumea creştină până în 2050. Astfel, proiecţia de creştere a lumii islamice este de 73% pe când cea a lumii creştine va fi de 35% - aceasta din urmă egală cu proporţia de creştere a populaţiei globale în general.

Pe plan global, notează studiul, populaţia musulmană înregistrează procentul cel mai ridicat de fertilitate - o medie de 3,1 copii pentru fiecare femeie - cu mult peste media de înlocuire a populaţiei (2,1), adică nivelul minimal necesar pentru menţinerea unei populaţii stabile. Creştinii sunt pe locul doi, cu o medie de 2,7. Pe plan global, populaţiile care vor înregistra nivele de creştere peste nivelul de înlocuire sunt Hinu (2,4) şi cea a populaţiei evreieşti (2,5).

Dar acestea sunt calculele globale, importantă, decisivă în stabilirea unei balanţe a puterii pe plan mondial (şi, evident, a hărţilor aferente) fiind repartiţia geografică a acestor grupuri analizate aici prin definirea lor religioasă. Ceea ce observăm deja este că, în timp ce zona tradiţional locuită de creştini nu este sursă de migraţii importante, dimpotrivă, lumea musulmană trimite fluxuri din ce în ce mai importante de imigranţi înspre Occident.

Iată constatarea făcută de cercetătorii americani:

Doresc să vă atrag în mod special atenţia asupra unei observaţii conţinute în acest studiu, poate cea mai importantă cheie pentru înţelegerea unora dintre încleştările majore de acum şi, cu siguranţă, miza tuturor repoziţionărilor pe harta actuală a forţelor care luptă pentru controlul Mediteranei, Orientului Apropiat, Maghrebului şi căilor de acces înspre Africa Neagră:

„...în următoarele decenii, vor exista diferenţieri geografice din ce în ce mai limpezi în perspectiva de dezvoltare a religiilor. Unul dintre principalii factori care vor determina viitoarea dezvoltare este locaţia prezentă unde este concentrat acum fiecare dintre grupuri. Religiile cu mulţi adepţi în ţările în curs de dezvoltare - unde fertilitatea este mare şi unde, în general, mortalitatea este în scădere - se vor dezvolta mai rapid. Spre exemplu, este de aşteptat ca cea mai mare dezvoltare a Islamului şi a Creştinătăţii să aibă loc în Africa sub-sahariană".

Rezultatul este că, pe o proiecţie pe durată medie şi lungă, deci depăşind bariera 2050, există posibilitatea certă ca, în jurul anului 2070, populaţia musulmană să o depăşească numeric pe cea creştină.

În ceea ce priveşte Europa, „vorbim despre singura zonă a planetei unde proiecţia ia în considerare un declin al populaţiei. Populaţia creştină a Europei credem că va scădea cu aproximativ 100 de milioane de oameni în următoarele decade, scăzând de la 553 milioane la 454 milioane. ...ne aşteptăm ca, la orizontul anului 2050, aproape un sfert dintre europeni (23%) să nu aibă nici un fel de afiliere religioasă, iar musulmanii vor reprezenta 10% din totalulul populaţiei, în creştere de la procentul de 5,9% din 2010. Pentru aceeaşi perioadă, ne aşteptăm la aproape o dublare a populaţiei Hindu din Europa, de la puţin sun 1,4 milioane (0,2% din populaţia europeană) la aproape 2,7 milioane (0,4% din populaţoa europeană), în principal ca rezultat al imigrării.  

În fine, iată cea mai gravă proiecţie (prin precizia ei) din studiul american: ţările care, până în 2050, îşi vor pierde identitatea creştină: 

Dacă asta este miza viitorului, atunci înţelegem, poate, mult mai uşor, bătălia crâncenă (una care este aproape de noi, printre multele altele asemenea în lume duse de ISIS direct sau indirect) care se poartă pentru câştigarea, bastion după bastion, a marii lupte care înseamnă constituirea unei statlităţi musulmane puternice în Europa, cu ţări care deja sunt extrem de avansate pe drumul aderării la structurile europene şi euro-atlantice. 

Vă mai amintiţi de vorbele atribuite lui Malraux "Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc"? S-ar putea să fie adevărat, dar nu în sensul pe care şi-l imaginează apologeţii creştinismului. Şi, odată cu asta, să se schimbe cursul civilizaţiei acestea pe care o cunoaştem acum.