Explozii naţionaliste pe tema vaccinului anti-COVID-19. Sursă posibilă pentru conflict global

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Era de aşteptat că despre asta va fi vorba în campaniile electorale, pe măsură ce - în afara promisiunilor evident demagogice - perspectivele de viitor par să fie oarecum sumbre şi persistente, vedeţi în acest sens analizele celor de la FMI.

În consecinţă, ilustrând perfect orbirea care poate învălui rasa umană în momentele în care se apropie de semnificativ de o altă fază de autodistrugere, nimic nu mai este important, relevant şi demn de a concentra energiile naţiunilor decât răspunsul la întrebarea: convingerile mele politice vor fi într-adevăr atât de puternice şi definitive încât, cu preţul vieţii mele şi a familiei, voi refuza demn să fiu vaccinat cu un produs realizat de duşmanii ideologici, oricare ar fi ei, de o parte şi de alta a tranşeelor Noului Război Rece?

Pe de altă parte, tot pe criterii naţionaliste, ce preferaţi şi cu ce argumente: recomandarea celor de la OMS ca fiecare ţară să pată dispune de un stoc pentru a vaccina cel puţin 20% din populaţie, sau sunteţi de acord cu scrisoarea deschisă adresată ONU de un grup de geneticieni renumiţi care solicită vaccinarea cu prioritate ţărilor care înregistrează cel mai mare grad de mortalitate şi, ca atare, sunt exportatoare primare de virus în toate formele sale de evoluţie. Sau credeţi că promisiunea făcută de Trump, cea de a vaccina cu prioritate toţi americanii, este demersul cel mai potrivit?

Discuţia despre originea vaccinului ar trebui oare să fie subordonată orgoliului naţional şi să răspundă obiectivelor politice ale liderilor pasageri ai unei ţări sau alteia? Într-atât de jos am ajuns?

Ce s-a întâmplat cu toate principiile acelea despre care se spunea că sunt inalienabile, fundamentale tocmai pentru că însemnau demonstraţia unei evoluţii a speciei noastre pe cale raţionalităţii şi multilateralismului unei oferte cu adevărat umaniste? Suntem deja gata să ne dezbrăcăm de ele cu mişcarea aceea uşoară şi elegantă prin care un şarpe îşi schimbă pielea, noile culori, strălucitoare în lumina soarelui, transmiţând un sigur mesaj vietăţilor junglei: a devenit acum şi mai periculos, căci îi e foame şi trebuie să atace?

În ultimele zile, am văzut cu tonul urcă şi începe să se moduleze în sunet de tobe de război.

Astfel, Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, într-un interviu pentru RTVI, televiziunea rusă de la New York, spunea că e profund greşită ideea că, în actualele circumstanţe, Rusia şi China vor juca după criteriile vestice: „Îi citeam pe oamenii noştri de ştiinţă care sunt foarte cunoscuţi în Occident. Următoarea idee devine din ce în ce mai puternic şi mai bine articulată: a venit vremea să ne oprim în a aplica acţiunilor noastre sistemele de măsurare occidentale şi să terminăm cu încercarea de a ne face iubiţi cu orice preţ de cei din vest. E vorba despre nişte oameni cu mare reputaţie şi declaraţia lor este foarte serioasă. Îmi este clar că Occidentul, deliberat sau nu, ne împinge spre această analiză. Cred că nu este vorba despre o chestiune deliberată... Cu toate astea, este o mare greşeală să crezi că Rusia va juca după regulile Occidentului în orice situaţie, exact aşa cum este o mare greşeală să crezi acest lucru despre China“.

Preventiv, însă, un grup de ţări bogate care reprezintă 13% din populaţia mondială a achiziţionat 51% din viitoarele doze de vaccin anti COVID-19, aşa cum informează comunicatul celor de la Oxfam. Sunt pre-contracte de rezervare pentru cele cinci vaccinuri aflate pe ultima linie de testare: AstraZeneca, Gamaleya/Sputnik, Moderna, Phizer şi Sinovac: „Acorduri de aprovizionare au fost deja realizate pentru 5.303 miliarde de doze din care 2.728 miliarde (51%) au fost cumpărate de ţări dezvoltate, printre care Marea Britanie, SUA, Australia, Hong Kong, şi Macao, Japonia, Elveţia, Israel şi Uniunea Europeană. Restul de 2.575 de doze rămase au fost cumpărate sau promise unor ţări în curs de dezvoltare precum Bangladesh, China, Brazilia, Indonezia, Mexic, printre altele“.

O ecuaţie care conţine absolut toţi vectorii care să ducă la conflict între cele două lumi. Motivul este ideologia sărăciei şi disperării care să evolueze în raţionamentul primar de viaţă şi morate prin lipsa sau interzicerea accesului la resursa esenţială. Chestiunea simplă şi se traduce printr-o simplă observaţie făcută în raportul respectiv: dacă Marea Britanie, spre exemplu, în urma acordurilor încheiate cu companiile farmaceutice respective, va obţine cinci doze de vaccin pe locuitor. Prin comparaţie, în Bangladesh nu va exista decât o singură doză la opt locuitori În plus, „companiile respective nu au capacitatea fizică de a fabrica suficient de multe vaccinuri, astfel încât aproape două treimi din populaţia mondială nu va beneficia de vaccin până cel puţin înainte de 2022“.

Chestiunea nu este deloc teoretică. Dimpotrivă, este de maximă urgenţă.

Mai multe agenţii de informaţii avertizează că, în lipsa unei soluţii echitabile sau a promisiunii credibile privind asemenea soluţii, este extrem de posibil să se declanşeze o serie de conflicte care să se răspândească rapid şi să potenţeze migraţia spre pieţele de unde se va putea achiziţiona soluţia salvatoare. Chestiunea apare ca deosebit de problematică deoarece apare ca din ce în ce mai dificil de crezut că mecanismul propus de ONU (ACT Accelerator, pe care l-am prezentat într-un alt articol) nu beneficiază în acest moment decât de o finanţare de 10% din necesarul calculat pentru a garanta accesul la vaccin pentru ţările în curs de dezvoltare (suma totală fiind de 3 miliarde $). În plus, aşa cum remarcă aceleaşi surse, chestiunea ţine şi de securitatea internă a ţărilor bogate. Explicaţia stă în faptul că, mult mai rapid decât s-a prevăzut, evoluţia infectărilor cu SARS-CoV-2 urmează acum intrarea în ciclul doi, iar câteva ţări vorbesc chiar despre valul al treilea, în paralel cu apariţia unor mutaţii care fac ca virusul să-şi schimbe caracteristicile.

Accesul la vaccin nu trebuie să depindă nici de ţara unde te locuieşti şi nici de banii de care dispui“, spunea Robert Silverman de la Oxfam. Cine să-l mai asculte şi, dacă mai e auzit cumva, cine să mai creadă în el?

O discuţie pe această temă a „naţionalismului în materie de vaccinuri“ şi a soluţiilor gândite pentru viitor de către Uniunea Europeană se va vorbi ca punct distinct al agendei Summitului european de săptămâna viitoare, unde este extrem de posibil ca Statele Membre să susţină măsuri de întărire a Uniunii Sănătăţii şi să voteze în favoarea unui organism specializat în cercetare medicală.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite