VIDEO Copiii etiopieni folosesc tablete pentru a învăţa singuri

Câţiva copii din Etiopia folosesc tablete pentru a învăţa singuri FOTO Captură Youtube

O organizaţie americană pentru ajutorare le-a oferit tablete copiilor din Wenchi, un sat izolat etiopian, în cadrul unui experiment menit să-i ajute să înveţe singuri. Acum aceştia rostesc primele cuvinte în engleză, fără să fi întâlnit vreun profesor.

Drumul către Wenchi şerpuieşte de-a lungul unui vulcan, printre plantaţii de banane şi mărăciniş. Opt familii trăiesc în colibe de pământ acoperite cu paie, iar satul lor arată precum cel al ştrumfilor din desenele animate. În Wenchi nu există electricitate şi nici apă curentă, iar cea mai apropiată şcoală se află la 12 kilometri distanţă, scrie publicaţia germană „Der Spiegel“.

Prima dată când americanul Matt Keller în vârstă de 48 de ani a ajuns în satul etiopian, căuta un loc cât mai departe de restul lumii. S-a simţit mai apropiat de locuitorii din Wenchi la sfârşitul lunii octombrie, când locuinţa sa din oraşul american Cambridge a fost inundată şi devastată de uraganul Sandy. A rămas fără căldură, electricitate şi apă caldă, iar timp de două zile a stat în maşină.

În decembrie, Keller a vizitat pentru a cincea oară copiii din Wenchi, pentru a vedea cât de mult au progresat. Câţiva copii l-au întâmpinat desculţi, dar cu o husă maro din piele, în care se află tabletele portabile cu ecran tactil, pe care localnicii le numesc „Computera“.

Kelbessa, un puşti de opt ani, i-a arătat lui Keller ultima sa descoperire: a reuşit cumva să treacă de sistemul de securitate care-i împiedică pe copii să acceseze programele foto şi video, ce consumă prea multă energie electrică şi spaţiu pe cardul de memorie. El a filmat un video de două minute, în care îşi prezintă bunicul, coliba şi pe surorile sale.

Experimentul

Keller lucrează la Institutul de Tehnologie Massachusetts (MIT) din Cambridge, iar scopul său este de a dovedi că cei mici pot învăţa independent şi fără instruire. Copiii din Wenchi nu au posibilitatea de a merge la şcoală pentru că e prea departe şi pentru că părinţii lor preferă să-i trimită după apă sau pe câmp, să aibă grijă de animale.

Keller s-a întrebat ce s-ar întâmpla dacă aceşti copii, care, ca şi părinţii lor, nu pot citi şi nici scrie, ar avea acces la un calculator cu programe de învăţat, cu filme despre animale şi ţări îndepărtate, jocuri aritmetice în limba engleză şi în amharic, limba oficială a Etiopiei.

„Dacă se vor educa singuri şi vor învăţa unii de la alţii? Le-ar putea permite această abordare ţărilor în curs de dezvoltare să facă saltul în era informaţiei? Dacă experimentul are succes, ar putea fi extins experimentul la cei 100 de milioane de copii din toată lumea? Sau tabletele ar ajunge părăsite undeva, într-un colţ, aşa cum se întâmplă cu jucăriile copiilor din Occident“, s-a întrebat Keller.  

El este de părere că tot ce trebuie să facem este să le oferim copiilor un calculator şi totul va decurge de la sine. „Copiii sunt autodidacţi. Ei nu trebuie să fie învăţaţi să meargă sau să vorbească“, spune Keller.

În cazul în care proiectul reuşeşte, va fi o adevărată revoluţie ce va pune capăt calvarului copiilor neşcolarizaţi şi va ajuta la reducerea decalajului dintre bogaţi şi săraci. Ideea îi aparţine lui Nicholas Negroponte, un om de ştiinţă în vârstă de 69 de ani, cu renume mondial, pasionat de tehnologie. În cartea sa din 1995, „Total Digital“, a prezis că vom trăi într-o lume digitalizată.

Negroponte este şeful lui Keller, iar împreună au venit cu ideea unui proiect numit „Câte un laptop pentru fiecare copil“ (OLPC), ce se desfăşoară în Etiopia din februarie 2012. În Wenchi şi într-un alt sat etiopian au fost împărţite tablete Motorola Xoom copiilor cu vârsta cuprinsă între 4 şi 11 ani. Planul lor este de a găsi finanţare guvernamentală pentru a distribui tablete în întreaga lume.

Rezultate

Cu câteva luni în urmă, Negroponte se afla într-una dintre colibele din Wenchi, când Kelbessa a scris primul său cuvânt, „leu“, iar Abebech, o fetiţă de 10 ani, învăţase literele din alfabet până la W. Asta se întâmpla la 10 săptămâni de la primirea tabletelor.  

La o conferinţă organizată în luna octombrie la Cambridge, Negroponte a povestit că în ziua în care le-a adus tabletele copiilor etiopieni, s-a gândit că nici nu vor şti cum să umble pe ele. Dar „ei au rupt ambalajul şi în patru minute au găsit butonul de pornire“, a povestit el. După cinci zile, copiii erau capabili să folosească 47 de aplicaţii, iar în cinci luni au spart setările de securitate. „Acum pot să citească şi să scrie. Funcţionează“, a spus Negroponte.

Acest lucru înseamnă că toţi copiii din lume au aceeaşi capacitate de a învăţa, că nu au nevoie de profesori, că tablete pot fi aruncate din avion precum pachetele de ajutor şi că rata analfabetizării ar putea fi redusă.

„Dacă un copil învaţă să citească, el va avea posibilitatea de a învăţa orice altceva“, susţine  Negroponte. El crede că este mai bine pentru un copil să stea şase ore în faţa unui calculator în fiecare zi decât să stea la şcoală alături de alte câteva zeci, memorând şi recitând mecanic informaţiile.

Proiectele anterioare au întâmpinat probleme

În urmă cu şapte ani, membrii echipei lui Negroponte au distribuit primele laptopuri. Proiectele şcolare din Peru, Uruguay şi Rwanda au atras multă atenţie la acea vreme. Una dintre probleme, însă, a fost că elevii au învăţat să navigheze pe internet mai repede decât profesorii lor. În plus, profesorii au încuiat calculatoarele într-o cameră, deoarece, spuneau ei, elevii n-ar face decât să ajungă pe siteurile pornografice.

O altă problemă era costul mai ridicat al laptopurilor XO-1 decât cel estimat iniţial: 142 de euro. Aşa că obiectivul de a oferi 10 milioane de laptopuri nu a fost îndeplinit, fiind puse în circulaţie doar trei milioane de XO-1.

Disneyland antroplogic

Keller vede tabletele ca pe nişte instrumente ale păcii şi ale înţelegerii internaţionale. „Doar imaginaţi-vă copiii imigranţi din Bronx îmbunătăţindu-şi educaţia cu ajutorul tabletelor şi copiii palestinieni comunicând prin email cu cei din Tel Aviv“, spune americanul.

Ceea ce-l preocupă, însă, este gândul că tot mai mulţi străini vor veni în Wenchi, inclusiv sponsori şi jurnalişti, şi se teme că satul va deveni un Disneyland antropologic.

Proiectul tabletelor chiar schimbă Etiopia. „Copiii din Wenchi lucrează din greu şase ore pe zi, în mare parte pentru că le place şi sunt mândri că pot face ceva. Nu avem nimic împotriva şcolilor, dar ele nu sunt construite în zonele muntoase“, spune Mike, asistentul lui Keller. El merge în sat o dată pe săptămână să schimbe cardurile de memorie şi să trimită datele în Cambridge, unde experţii şi lingviştii le evaluează pentru a vedea ce aplicaţii folosesc copiii şi câte ore petrec în faţa calculatoarelor.

Mike este de părere că Etiopia a depăşit imaginea unei ţări înfometate. De fapt, este una dintre ţările cu cea mai rapidă dezvoltare şi va deveni peste câţiva ani puterea economică a Africii de Est, iar oficialii speră să devină o ţară dezvoltată şi din punct de vedere al industriei textile şi al tehnologiei.