În prezent, Washington-ul exercită principala influenţă asupra infrastructurii internetului prin intermediul Internet Corporation for Assigned Names and Numbers (ICANN), corporaţie non-profit şi independentă situată pe teritoriul american. Iniţial, termenul de “guvernanţă a internetului“ a fost asociat cu politicile privind sincronizarea dintre domeniilor site-urilor şi adreselor de IP, asigurând astfel funcţionarea unitară şi la nivel global a internetului. ICANN este condus de un Consiliu Director format din reprezentanţi ai 110 state, aspect menit să-i ofere independenţă, însă mulţi critici consideră că Statele Unite şi-au păstrat influenţa disproporţionată. 

Ulterior, cu ocazia Summit-ului ONU privind societatea informaţională, desfăşurat în 2005, termenul de “guvernanţă a internetului“ a fost definit drept "[activitatea de] dezvoltare şi aplicare de către sectorul public, privat sau de către societatea civilă a unor principii, norme, reguli, proceduri de luare a deciziilor şi programe comune care conturează evoluţia şi utilizarea internetului." Tot cu această ocazie a luat naştere Internet Governence Forum, un grup internaţional format din reprezentanţi ai guvernelor şi ai mediului non-guvernamental care se întruneşte anual pentru a discuta politici de guvernanţă a internetului, implicând toţi actorii interesaţi.

Această perspectivă a fost intens discutată cu ocazia Conferinţei Internaţionale privind telecomunicaţiile internaţionale, desfăşurate sub auspiciile ONU în Dubai în decembrie 2012, unde s-a dorit adoptarea de noi instrumente pentru promovarea scopurilor Constituţiei şi Convenţiei Uniunii Telecomunicaţiilor Internaţionale.  Una dintre ideile vehiculate a fost aceea ca statele membre ONU să aibă dreptul suveran de a stabili politicile publice şi internaţionale în domeniul guvernanţei internetului, cerere respinsă de către SUA motivând că ar da un caracter contrar libertăţii internetului. Unele state, precum Brazilia, au acuzat Statele Unite de dorinţa de a-şi păstra controlul asupra ICANN, corporaţie al cărui server principal se află în statul Virginia şi care raportează Departamentului Comercial al SUA.  

Richard Hill, coordonator al conferinţei, a discutat pentru The Guardian despre uimirea celorlalte state participante în raport cu presiunile exercitate de lobby-ul american, iar dezvăluirile ulterioare din vara anului 2013 au confirmat sursa acestor temeri. Brazilia, principalul critic al SUA, a propus organizarea unei întâlni pentru a analiza principiile guvernanţei internetului (Global Multistakeholder Meeting on the Future of Internet Governance) pentru luna aprilie a acestui an în Rio.

Ulterior, Departamentul Comercial al SUA a anunţat că va transfera managementul asupra sistemului de adrese (Internet Assigned Numbers Authority) către comunitatea internaţională formată din toţi stakeholderii relevanţi până în septembrie 2015, momentul în care îi va expira contractul cu ICANN. Planul descentralizării ICANN, însă, ar putea aduce dificultăţi de management sau legate de libertatea de exprimare şi dreptul de proprietate intelectuală, conform expertului Laura DeNardis, autoarea cărţii The Global War for Internet Governence”.

Conform studiului realizat de către organizaţia internaţională Freedom House în 2013, Freedom on the Net, mai mult de jumătate de ţările avute în vedere, inclusiv Statele Unite, au suferit o creştere a cenzurii statului asupra conţinutului informaţiei din spaţiul virtual. Ţările cu cel mai restrictiv regim sunt Iranul, Cuba şi China. Mecanismele de cenzură sunt diverse şi pot presupune chiar încarcerarea unor bloggeri, aşa cum se întâmplă chiar în acest moment în China. 

Conform unui articol publicat pe site-ul Institutului German pentru afaceri europene şi internaţionale, trei refome majore ar trebui întreprinse pentru a păstra accesul neîngrădit la Internet într-o societate democratică: păstrarea libertăţii de exprimare şi comunicare dintre cetăţeni, ca o expresie a liberalismului, implicarea tuturor actorilor interesaţi în formularea de politici în domeniul internetului, indiferent de gradul de dezvoltare al ţării din care provin şi, în sfârşit, formarea unei coaliţii a statelor cu regimuri democratice pentru utilizarea în mod liber a internetului care să aibă drept scopuri structurarea unui discurs politic comun împotriva statelor autoritare care doresc utilizarea de programe de supraveghere şi semnarea unui tratat de non-spionaj între SUA şi Uniunea Europeană.

În condiţiile în care statele europene au observat dezavantajele oferite de sistemele de comunicaţii globale, este firească dorinţa lor de a răci legăturile cu aliatul transatlantic. Un comunicat al Comisiei Europene din luna februarie a acestui an sublinia – „Recentele dezvăluiri ale practicilor de supraveghere în masă au adus în discuţie calitatea administrativă a Statelor Unite asupra guvernanţei internetului „

După cum subliniază articolul cercetătoarei Annegret Bendiek, doar o iniţiativă majoră de a informa cetăţenii asupra procedurilor de stocare a datelor de către companiile de IT şi de serviciile de securitate ar putea reînnoda legăturile politice transatlantice precum şi cele dintre state şi cetăţeni, conferindu-le forma necesară unei democraţii liberale.

 

Irimia Oana Iulia este stagiar Foreign Policy Romania, a absolvit masterul de Studii de dezvoltare şi etica relaţiilor internaţionale din cadrul Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti şi continuă studiile în domeniul dreptului european şi internaţional