În cazul lui Tyndale, avertismentul s-a dovedit profetic, omul fiind condamnat şi executat pentru opoziţia sa, pe motive ideologice, faţă de intenţiile lui Henric al VIII-lea de a înlocui catolicismul cu propria sa structură, controlată excusiv de regalitate, calea, singura cale posibilă pentru repudierea nefericitei Ecaterina de Argon şi promovarea pe locul lăsat astfel liber al altei nefericite, Anne Boylen, şi ea trimisă ulterior pe eşafod în vederea eliberării patului regal pentru o nouă aventură. 
 
Gravură 1563, execuţia lui Tyndal, momentul unei alte profeţii poate acum mai actuală ca niciodată, căci ultimele cuvinte rostite de victimă au fost "Doamne, deschide ochii Suveranului englez!" 
 
 
Dar vă invit să părărim excursul istoric, oricât de interesant ar fi, pentru a ajunge în contemporaneitate unde un asemenea drum se deschide iar, larg şi plin de cumplite primejdii pentru întreaga civilizaţie umană. Nu e o exagerere deoarece, chiar acum, a fost demarată - cu bune intenţii motivate legislativ - o acţiune care, oricât de bizară poate să pară în primă instanţă, are foarte mari şanse de ruşită. Este vorba despre încercarea de a reglementa, în Marea Britanie - a accesului la câteva dintre categoriile de droguri considerate "pericol extrem", cocaină, amfetamine şi ecstasy care să fie vândute la liber în farmacii speciale de stat, scopul fiind de a scoate de pe piaţă reţelele de comercializare a drogurilor, teoretic rămase fără obiectul muncii. 
 
În principiu, ideea ar fi o reacţie de disperare în faţa fenomenului aproape global al drogurilor şi importanţei pe care a căpătat-o în SUA şi Europa, afectând categorii sociale din ce în ce mai ample în condiţiile în care limita de vârstă a utilizatorilor scade spectaculos. S-a mai vorbit de multe ori despre asta, Olanda a legalizat folosirea cannabisului, te poţi duce în orice cafenea unde îţi cumperi fără probleme cannabis sub orice formă, cu origine controlată şi îţi poţi pierde minţile în cadru organizat, fără ca asta să mai mire pe absolut nimeni. De la finele şcolii generale, ca în SUA, cam orice elev conştiincios a devenit cel puţin consumator sporadic, în aşteptarea contactului cu drogurile adevărate, cele pe care, acum, doresc să le legalizeze membrii acestui foarte serios ONG britanic, găsiţi aici cea mai recentă carte manifest prefaţată de un personaj cu o poziţie extrem de importantă şi de autoritate pe piaţa politicii mondiale: Zealan Helen Clak (foto) 
 
 
 
fost prin ministru în Noua Zeelandă, voce ascultată cu mare respect în ţările Commonwealth şi în altă fostă calitate a sa, adică de Administrator al Programului pentru dezvoltare al Naţiunilor Unite. Este acum Preşedinta Comisiei Globale asupra politicilor în domeniul drogurilor. 
 
 
Domnia-sa prefaţează, cu întreaga tărie a opiniunilor sale, o carte care pledează în favoarea unei liberalizări cvasi-totale a pieţei drogurilor, cu speranţa că asta va distruge literalmente piaţa drogurilor dure şi va falimenta reţele de traficanţi.  
 
Puteţi accesa aici întreg studiul şi veţi sesiza foarte rapid că, pe fond, imediat după intenţia asta lăudabilă, începe, poate începe, sunt sigur că va începe una dinte cele mai grave tragedii cu care se va confrunta civilizaţia occidentală post-pandemie: sigur că se enumeră drogurile foarte cunoscute şi într-adevăr flagel mondial. Autorii uită că, în principiu, acest tip de droguri sunt îndestul de scumpe încât să fie restrictive, spre deosebire de cele sintetice, piaţă acum enorm de diversificată şi din ce în ce mai ieftină. Vă atrag atenţia asupra punctului precis de unde va începe explozia: "trebuie să se termine cu criminalizarea consumatorilor de droguri". Poziţie extfemă care, începând cu şi beneficiind de susţinerea Olandei şi a mai multor ţări occidentale, avansează rapid pe drumul unei schimbări legislative despre care am convingerea că va fi susţintă de un lobby intens în Parlamentul Europeană.  Acesta este afişul, aceasta este sloganul, explicaţiile urmează: 
 
 
 
 
În acest moment, iniţiativă respectivă vine în contextul total neprevăzut de analişti şi sociologi: pandemia şi, previzibil, lunga perioadă de readaptare la ceea ce va fi "următoarea normalitate" arată deja că, dopat de climatul de incertitudini, temeri şi revoltă, consumul planetar de droguri se dezvoltă exponenţial. Dacă vă interesează şi altceva decât comentarii şi să mergeţi la rădăcina fenomenelor care schimbă din temelii lumea în care trăim, vă sugerez să citiţi recent publicatul raport pe 2020 semnat de specialiştii de la United Nations Office on Drugs and Crime.  
 
"În 2018 au fost înregistraţi peste 269 miliane de utilizatori de drog, cu 30% mai mult decât erau în 2009. Problema esenţială este că, atunci când se ajunge la anliza efetelor pandemiei pe piaţa drogurilor, chiar dacă nu se cunoaşte în totalitate extinderea acestora, ceea ce ştim despre ce au produs închiderile de frontiere în domeniul scăderii cantităţilor de drog care au reuşit să ajungă la vânzare pe piaţă, asta a dus la preţuri din ce în ce mai mari şi la o scădere a purităţii. Asta se adaugă creşterii şomajului şi va afecta în mod disproporţionat, în primul rând pe cei mai săraci, cei mai vulnerabili la droguri... Din cauza Covid-19, traficanţii de droguri poate vor trebui să găsească noi rute de transport şi metode de distribuţie, poat pe DarkNet şi coletele transmise prin păştă...Pandemia a dus şi la o lipsă de substanţe opioide, ceea ce ar putea avea ca efect că utilizatorii se vor îndrepta către substanţe mai uşor de procurat precum alcolu, benzodiazepinele eventul amestecate cu droguri sintetice. Una dintre cele mai problematice habitudini poate fi cea că utilizatorii trec pe formulele injectabile sau folosind mai frecvent acest procedeu". 
 
Acum, dacă presiunea spre legislativ se va face din ce în ce mai mare, urmează două efecte prezumabile în Europa.  
 
Pe de o parte, cu un imens chiot de bucurie, reţele de traficanţi - cu toată uriaşa lor forţă financiară şi conexiunile lor politice vor sprijini cu entuziasm proiectul deoarece primul efect va fi deschiderea poţilor legale pentru importul substanţelor clasice din seria superioasă, cu garanţii de puritate. Că distribuţia se va face prin farmacii de stat este, în opinia mea, un deziderat pios şi doar atât. În acest coz, drogurile grele, mai ales variantele lor injectabile, vor ajunge precum canabisul, iefine şi la îdemâna tuturor victimelor presiunii puse de pandemie şi tuturor bolilor psihice acum născute sau reactivate. 
 
În al doilea rând, chiar dacă în societatea americană în primul rând, apoi în cea a Occidentului european, asemenea măsuri vor fi salutate şi promovate ca expresie a deschiderii societăţii spre noile nevoi impuse de evoluţia lucrurilor şi, din această cauză fiind o expresie superioară a drepăturilor omulului, am o prindă îndoială asupra modului în care vor fi resimţite în societăţile sărace şi din ce în ce mai izolate din estul Europei, adâncind clivajele deja existente. 
 
Cu siguranţă că vor exista politiceni şi partide care vor susţine teza aceasta a liberalizării extreme a vânzarării drogurilor, la limită reuşind să impună, dacă nu soluţii econoce reale pentru relansarea economică echilibrată şi sustenabilă a pieţelor. Va fi, poate, ultimul dezechilibru civilizaţional care mai poate lovi sistemul civilizaţional în care trăim. Poate, iniţial, a fost o dorinţă sinceră de a oferi  dacă nu altceva, măcar un paleativ tip panaceu universal care să-i facă pe săracii şi disperaţii noştri să aibă un acces cât mai rapid şi mai puţin costisitor la lumea viselor şi uitării. 
 
Caz în care nu vom mai avea decât să estimăm cât de uşoară va fi descinderea în infern. Fără revolte, fără demonstraţii violente, în linişte, cu detaşare totală şi indiferenţa faţă de tot şi toate.