Uniunea Europeană se pregăteşte pentru masive jocuri politice de culise

Intrarea-surpriză a conservatorului bavarez Manfred Weber în cursa de anul viitor pentru şefia Comisiei Europene semnalează începutul unui complicat proces de formare a unei coaliţii după europarlamentare.

Apariţia primului candidat formal la o înaltă funcţie europeană în persoana politicianului bavarez Manfred Weber aduce puţine clarificări despre cine anume va conduce Executivul comunitar peste un an.

Totuşi, intrarea sa în scenă, altminteri neaşteptată având în vedere că experienţa sa politică în afara Bruxelles-ului este destul de palidă, evidenţiază modul în care se va desfăşura campania pentru europarlamentare, comentează Politico.eu. 

Potrivit publicaţiei citate, mai mult decât rezultatul alegerilor europene şi chiar mai mult decât preferinţele puternicilor lideri din Uniunea Europeană va conta, de data aceasta, modul în care se va forma o coaliţie. 

Pentru această schimbare de dinamică există mai multe motive. În primul rând, niciun grup politic, nici măcar cel de centru-dreapta al Partidului Popular European (PPE) din care Weber face parte, nu este cotat cu mai mult de 30% din opţiuni. Ca urmare, rezultatele alegerilor pot crea o situaţia complicată din punct de vedere politic. În al doilea rând, euroscepticii sunt în ascensiune, ceea ce oferă grupurilor tradiţionale ca sistem mai multe motive pentru a-şi uni forţele. În al treilea rând, nu există un acord cu privire la modul în care vor fi ocupate funcţii importante la nivel european, fapt ce înlesneşte improvizaţiile.

Spre o negociere în culise

În aceste condiţii, Europa pare să se îndrepte spre o înţelegere în care jocurile de culise vor fi decisive, mai scrie Politico.eu. Conform actualelor previziuni de vot, va fi nevoie, cel mai probabil, ca cel puţin trei partide să-şi unească forţele pentru ca un candidat la şefia Comisiei să obţină sprijinul Parlamentului European. 

„Va trebui să existe un fel de «guvern de coaliţie», Comisia de coaliţie de după alegeri“, a declarat un oficial de la sediul central al PPE al lui Weber.

Iar după ce lucrurile se vor aşeza, iar Weber sau altcineva va prelua conducerea Executivului comunitar, va veni timpul ca acea coaliţie din spatele preşedintelui Comisiei să decidă cum se vor împărţi celelalte posturi la vârf.

Asigurându-şi sprijinul cancelarului german Angela Merkel pentru a fi candidatul favorit - Spitzenkandidat - la şefia Comisiei, Weber are şanse mari să obţină sprijinul PPE la Congresul din noiembrie de la Helsinki, iar PPE are şanse să se claseze pe primul loc la europarlamentare. 

Un proces dezordonat

Numai că, liberalii şi socialiştii consideră că PPE, care a fost timp de 20 de ani cel mai mare partid din Parlamentul European, nu mai poate dicta termenii în care se fac înţelegeri la nivel european. Şi chiar dacă recunosc că nu au capacitatea de a obţine un scor mai mare decât popularii europeni, aceştia se declară în favoarea unor negocieri post-electorale. 

Dacă va obţine nominalizarea PPE, Weber va avea ca avantaje faptul că face parte din rândurile conservatorilor din Germania, ţară care este motorul UE, precum şi faptul că aparţine celei mai mari familii politice europene. Însă va avea şi dezavantaje: nu a fost niciodată premier şi nu are experienţă guvernamentală. Şi nici nu face parte din partidul Angelei Merkel (CDU), ci din rândurile CSU (formaţiunea bavareză aliată a CDU). Ca urmare, nu este tocmai un confident al cancelarului german. 

Totodată, intervine în joc „factorul Macron“, afirmă Politico.eu. În încercarea de a-şi întări poziţia, liberalii se îndreaptă spre preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, care nu s-a alăturat unei familii politice europene şi, cel mai probabil, va juca jocul sistemului „Spitzenkandidat“ numai dacă îl va putea câştiga, adaugă sursa citată.

Dar şi PPE este conştient că liderul de la Élysée ar putea strica jocurile. În consecinţă, pleacă de la premisa că cel mai bun mod de a preveni acest posibil deznodământ constă într-o înţelegere între Merkel şi Macron privind formarea unei coaliţii.

Nu în ultimul rând, în funcţie de rezultatele alegerilor, şi populiştii ar putea avea un impact semnificativ asupra calculelor. Dacă toate formaţiunile eurosceptice s-ar uni sub o singură umbrelă (ceea ce nu au reuşit până acum), nu este exclus să obţină astfel un scor mai bun ca PPE. Dar deocamdată nu se poate întrezări un rezultat.

Indiferent care vor fi scorurile la europarlamentare, concluzionează publicaţia citată, destinaţia pare să fie una singură: un proces dezordonat de formare a unei coaliţii în 2019.