S-a produs Marea Schismă în lumea creştinătăţii ortodoxe: consecinţe geopolitice

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Vladimir Putin

În urmă cu ceva timp, avertizam că această Mare Schismă urma să aibă loc, zguduind din temelii unitatea şi credibilitatea lumii ortodoxe, eveniment nedorit şi ale cărui consecinţe suntem încă departe de a le întrevedea măcar şi care se suprapune aproape exact peste aniversarea celeilalte Mari Schisme, cea din 1054.

Poate BOR va explica credincioşilor săi, în măsura în care crede că este util pentru informarea lor generală, care au fost raţiunile canonice ale acelui eveniment care a împărţit lumea creştină între Est şi Vest, născând lumi de credinţă care foarte adesea s-au tratat reciproc cu ură, dispreţ sau, în cel mai bun caz, cu un sentiment de ignorare reciprocă. Antinomii ce începuseră parcă să se dizolve sau să atenueze în ultima perioadă, odată cu apariţia unei promisiuni de dialog ecumenic foarte aşezat şi serios.

Poate BOR va găsi atunci că este cazul să explice şi cum s-a ajuns la această profundă ruptură de acum, prefigurată deja prin eşecul a ceea ce trebuia să fi fost Sfântul Mare Sinod al Bisericilor Ortodoxe, transformat, prin boicotul practicat de Biserica Ortodoxă Rusă, într-o simplă întâlnire între prelaţi la care au participat doar 10 dintre conducătorii celor 14 Biserici ortodoxe autocefale ceea ce însemna, în total, o reprezentare de doar 30% a comunităţilor creştine ortodoxe din toată lumea.

Eşec cu atât mai dramatic cu cât pentru pregătirea evenimentului se mobilizaseră forţe importante şi se stabilise un calendar de lucrări care s-au desfăşurat timp de ani, atunci când s-au negociat cu imensă greutate documentele finale, cele care, pentru a fi valabile, ar fi trebuit să fie votate în unanimitate. Pe diverse surse, mi-au parvenit la Bruxelles textele sau sumarul discuţiilor care s-au purtat în cei 55 de ani în care s-a lucrat la pregătirea evenimentului din Creta. Documentele care însumează sute şi sute de pagini ale celor 6 reuniuni ale „comisiei pregătitoare interortodoxă“, ale celor 3 întâlniri ale „Comisiei speciale interortodoxe“, ale celor 5 conferinţe presinodiale panortodoxe, ale celor 3 reuniuni ale sinaxei conducătorilor de Biserici locale, ale celor 2 conferinţe teologice speciale pentru redactarea regulilor adunării episcopale a Diasporei, ale celor 2 conferinţe universitare pentru realizarea unui calendar ecleziastic comun şi al unei sărbători comune a Paştelui împreună cu heterodoxii şi o alta asupra chestiunilor contemporane de bioetică.

V-am înşirat tot pomelnicul tocmai pentru a vă da o imagine exactă a ceea ce ar fi trebuit să însemne edificiului uriaş cu credibilitate mondială devenit brusc inutil deoarece boicotat de Rusia şi cele câteva biserici autocefale prietene. Sistem acum intrat într-o enormă criză existenţială prin decizia (de altfel aşteptată) a Moscovei de a nu mai recunoaşte Patriarhatul ecumenic de la Constantinopol drept ghidul ortodoxiei mondiale, asta după ce Patriarhul Bartolomeu a recunoscut caracterul autocefal al Bisericii ucrainiene. Rupând tradiţia de până acum care consfinţise prezenţa pe teritoriul ucrainean a bisericii considerate tradiţionale şi depinzând de autoritatea Moscovei.

Poate, cu altă ocazie, dacă vă interesează, putem vorbi, pe înţelesul tuturor, despre bătălia ideologică ce a început acum la nivelul Bisericilor şi care explodează la graniţele României.

Deocamdată, ascultaţi reacţia lui Alexandr Volkov, purtătorul de cuvânt al Patriarhului Kiril al Moscovei şi tuturor Rusiilor:

„Situaţia actuală nu are precedent în lume. Este o ruptură totală cu tradiţia şi percepţia asupra vieţii Bisericii. Acţiunile duse de Constantinopol vor produce un prejudiciu catastrofal, în primul rând pentru credincioşii ortodocşi din Ucraina. Va începe ceva teribil.“

În acelaşi registru, Vladimir Legoida, şeful departamentului sinodal al Patriarhiei Moscovei adăuga că „este evident că ne aflăm în preajma unor evenimente cel puţin dramatice“.

Alăturaţi aceste afirmaţii cu cele ale lui Dimitrii Peskov, purtătorul de cuvând al Kremlinului care spune că, la nevoie, Rusia, aşa cum a promis de atătea ori Preşedintele Putin, va veni oricând în sprijinul intereselor creştinilor ortodocşi.

Mecanismul unei posibile enorme escaladări este aici şi este descris în termeni extrem de precişi. Moscova se anunţă gata de a-şi îndeplini rolul de a se pune scut în faţa creştinilor ortodocşi oprimaţi! Sigur, referinţa iniţială făcută de Vladimir Putin era la bisericile ortodoxe care aveau de suferit în urma atacurilor barbare comise de cei din ISIS. Şi lumea a crezut, absolut pe nedrept şi cu o judecată superficială, că acolo se şi opreşte conţinutul enunţului.

Absolut complet fals. Iată, acum, discursul Kremlinului are în vedere posibilitatea ca un apel disperat la ajutor creştinesc să vină din partea credincioşilor din fosta Biserică oficială ce-ar putea să fie rapid deposedată de toate locaşurile sale de cult şi proprietăţile avute, căci deja se vorbeşte despre o iminentă decizie în acest sens care să fie (fără probleme) votată în Parlamentul de la Kiev. Oată cu perspectiva unor evenimente violente între comunităţi, ceva care oricând poate degenra în conflict religios intercomunitar, atât pe teritoriul care este controlat de Kiev cât şi (în imediat) în zona Donbas.

Mai departe, dacă tot se porneşte pe acest drum al tuturor primejdiilor, unde se poate ajunge?

Dimensiunea geopolitică poate însemna - şi aici ar putea să fie cea mai mare primejdie - să vedem cum apare o cerere similară de ajutor din partea altor minorităţi rusofone ortodoxe. Care să fie ele? Uitaţi-vă la harta demografică ce prezintă răspândirea acestor populaţii în state de pe linia de contact UE/NATO/Rusia, în zona Mării Negre,  şi veţi avea o imagine exactă a problemei.

Uite, spre exemplu, o asemenea hartă de repartiţie demografică a minorităţilor rusofone din Ţările Baltice:

Etnici rusi

Şi dacă tot vorbim de zona noastră, vedem cât de tare s-au înşelat cei care se prezentau de ani şi ani de zile ca experţi în probleme ucrainiene, ai situaţiei din R.Moldova şi din zona Mării Negre şi care au ignorat cu desăvârşire puterea de explozie a factorului religios. Perfect manevrat pentru a deveni din nou o armă, începe să funcţioneze ca atare, provocând convulsii sociale şi cu un cert potenţial conflictual posibil de exploatat la momentul potrivit de o putere neprietenă nouă.

Povestea de-abia începe să se dezvolte, iar naraţiunea este pregătită cu grijă în laboratoare care, iată, s-ar putea să ne prindă iarăşi nepregătiţi.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite