Război în Ucraina. Cine sunt cei care fac cale-întoarsă după ce au fugit de război: „Nu ne este frică. Am avut aceeaşi situaţie în Bosnia”

Refugiaţi ucraineni la punctul de trecere Palanca din Moldova FOTO EPA-EFE

Vreme de 11 zile, punctul de trecere Palanca dintre Ucraina şi sud-estul Moldovei a fost una din rutele principale de scăpare pentru cei ce au încercat să fugă din calea invaziei ruse în Ucraina. Totuşi, duminică după-amiaza, la doar câteva zile după ce au trecut graniţa, ajungând la adăpost, un grup răzleţ dar susţinut de oameni a făcut drumul înapoi, simţind că trebuie să se întoarcă, chiar cu riscul propriei vieţi, relatează NYT.

Unii s-au întors ca să se alăture armatei ucrainene, iar alţii ca să-şi salveze rudele rămase în urmă. Unora dintre ei li s-a făcut dor de familiile lor şi au vrut să rămână aproape de acestea, chiar cu riscul să-şi piardă viaţa. Doi dintre ei sunt crescători bosniaci de câini de rasă care au condus vreme de două zile pentru a-şi salva prietenii ucraineni cu aceeaşi ocupaţie.

Circa 10.400 de persoane au traversat graniţa din Moldova în Ucraina de la declanşarea războiului, potrivit cifrelor furnizate Ministerului moldovean de Interne. Pe de altă parte, agenţia de refugiaţi a ONU a transmis sâmbătă că 1,5 milioane de oameni au fugit din Ucraina în cele 10 zile de la începutul invaziei ruse.

„Voi lupta pentru Ucraina”, a spus Alexandr Rudskoi, un bărbat de 40 de ani din Odesa, cel mai apropiat oraş important de lângă Palanca, în timp ce, ignorând alte întrebări ale jurnaliştilor,  şi depăşind o coadă lungă de femei şi copii ce se îndrepta în direcţia opusă, a trecut graniţa în Ucraina.

În urmă cu săptămână, Tatiana Kozhukhak, o femeie de 29 de ani din Odesa, a sosit în Moldova pentru a-şi lăsa sora cu rudele sale de aici. Ea a simţit nevoia să se întoarcă în Ucraina pentru a fi aproape de soţul său care rămăsese la Odesa să lupte.

Admiţând că îşi asumă un risc, femeia spune „că cel puţin va fi alături de soţul ei”. Cu două genţi într-o mână şi cu cealaltă cărând un mic geamantan,  Kozhukhak a mărturisit:„Am fost mereu mândră că sunt ucraineană. Acum mă simt mai ucraineană ca oricând”.

Igor Timer-Bulatov, un bărbat de 61 de ani din Odesa se întorcea în Ucraina după ce şi-a evacuat fiica şi nepotul în Moldova. A luat cu el un pachet cu medicamente pentru un prieten având în vedere stocurile pe cale de epuizare din Odesa. Întrebat dacă nu se teme, bărbatul răspunde că el trăieşte la Odesa, astfel că „mă duc acolo,  orice ar fi”.

Alţii însă au sentimente amestecate legate de întoarcerea în ţară şi au luat această hotărâre simţind  că nu au de ales. Sveta Dibrova a izbucnit în plâns în timp ce conducea înapoi înspre graniţă - cuprinsă de disperare, căuta o cale să-şi salveze fiul în vârstă de 18 ani din Odesa. Guvernul de la Kiev a interzis tuturor bărbaţilor între 18 şi 60 de ani apţi de luptă să părăsească ţara.

 Dibrova auzise zvonuri că agenţii de frontieră ucraineni ar putea fi convinşi de o sumă de bani să lase bărbaţii să treacă. Dar nu avea nicio idee care ar fi tariful lor sau cu cine ar trebui să vorbească ca să afle.

„Ştiţi cumva cum l-aş putea scoate din ţară?”, i-a întrebat ea din maşină pe doi jurnalişti.

Cei doi crescători de câini bosniaci au venit cu maşina tocmai din Banja Luka, un oraş din nordul Bosniei care a trecut prin violenţe grele în timpul războaielor din Balcanii în anii 1990.

„Nu ne este frică. Am avut aceeaşi situaţie în Bosnia”, a spus Dusan Markovic după ce şi-a prezentat paşaportul agenţilor de frontieră din Moldova.