Spania: Pledoarii electorale pro şi contra ritualului tradiţional al uciderii taurilor de luptă

Spania: Pledoarii electorale pro şi contra ritualului tradiţional al uciderii taurilor de luptă

Toreadorul spaniol Miguel Angel Perera la Feria de San Isidro FOTO EPA-EFE

Apropierea alegerilor locale şi regionale repune pe masa dezbaterilor politice sângeroasele, dar şi tradiţionalele coride, în contextul în care luna aceasta la Madrid are loc cel mai mare festival al luptelor cu tauri, informează AFP.

Ştiri pe aceeaşi temă

La finalul confruntării, când taurul se prăbuşeşte şi moare în faţa matadorului, arena Las Ventas se cufundă în tăcere - acesta este „ritualul” pe care managerul francez al arenei Simon Casas îl apără îndârjit într-o atmosferă publică tot mai tensionată în ceea ce priveşte tradiţia luptelor cu taurii din Spania.
 
La festivalul Feria de San Isidro, cel mai mare festival de coridă din Madrid, sunt aşteptaţi aproximativ 500.000 de fani.
 
Festivalul oferă însă o bună oportunitate şi pentru alte confruntări - unele mai puţin tranşante, dar la fel de intense.
 
În această perioadă, cu alegerile locale şi regionale apropiindu-se vertiginos, activiştii şi politicienii îşi susţin punctele de vedere mai viguros ca niciodată.
 
Primarul de stânga al Madridului a promis coride „fără vărsare de sânge şi moarte”.
 
De partea cealaltă, politicienii conservatori şi cei de extremă-dreaptă sprijină o „tradiţie” strâns legată de identitatea poporului spaniol. Mai mult, tocmai pentru a da un semnal cât se poate de clar, ei au convins  să li se alăture trei „toreros" (toreadori) pe care i-au propus la alegerile generale din aprilie.
 
„N-am întâlnit un mai mare iubitor al taurului ce se dovedeşte un luptător decât toreadorul, spune Casas, un fost matador de 71 de ani. Animalul „nu este niciodată considerat duşman de către toreador, ci partener venerat”.
 
Vizitatorii au ocazia să măsoare din priviri aceşti „taurii luptători” observându-i în ţarcul din preajma ringului; ei sunt crescuţi doar în acest scop, unii dintre aceştia cântărind peste o jumătate de tonă.
 
„Dacă ar trebui să fiu un animal, nu aş alege nicidecum să fiu o piscuţă sau un căţeluş, ci un taur –luptător”, spune Casas adăugând „Desigur, aş muri la final, dar …mi-aş făuri un destin glorios”.
 
Toreadorul peruan Andres Roca Rey la Madrid Foto EPA-EFE
   

Etapele coridei, neschimbate din secolul al XIX-lea

 
Lucrurile se desfăşoară astfel: asistenţii toreadorilor aleg în mod aleator taurul, partenerul de luptă al matadorilor din acea seară, într-o ceremonie solemnă ce presupune extragerea unor bileţele dintr-o pălărie.
 
Procedura e neschimbată din secolul al XIX-lea, explică fostul matador. Pe pereţii din biroul său se găsesc picturi şi fotografii-omagiu pentru toreadorii ucişi de tauri: Joselito în 1920, Manolete in 1947….
 
Înainte de luptă matadorii, acei toreadori care ucid taurul la sfârşit, obişnuiesc să se roage la capelă din preajma arenei  – puţini sunt cei care nu-şi rostesc rugăciunea.
 
În zonă sunt amenajate două săli de operaţie pentru toreadorii răniţi. 
 
Cât despre taur, soarta lui e pecetluită, moare la final, doar în mod excepţional primeşte graţiere – „întrucât trebuie să  facem lucrurile până la capăt, altfel totul devine spectacol şi nu mai e un ritual”, spune Casas.
 
Coridele în care taurul e ucis sunt legale în Spania, anumite locuri din Franţa, Mexic, Columbia, Peru, Venezuela şi anumite zone din Ecuador. În Portugalia, uciderea taurului în ring este ilegală, el fiind însă ucis ulterior într-un abator.
 
Zilele acestea arena Las Ventas e plină de verva a aproape 24.000 de spectatori. La sosirea fostului rege Juan Carlos I voci din mulţime strigă „Trăiască Spania”. Începe corida. Întâi de toate, taurul este slăbit de către toreadori care îl străpung cu suliţe şi "banderillas" – săgeţi colorate. Apoi sunete de trompetă însoţesc intrarea matadorului care are 10 minute pentru a răpune taurul.
 
Mişcările de atragere a taurului, făcându-l să se învârtă în cerc, ale matadorului, care ţine taurul aproape de sine, sunt aclamate de mulţime în funcţie de măiestria lor.
 
 

Toreadorul spaniol Alberto Lopez Simon la Madrid 23 mai 2019 FOTO EPA-EFE

O artă a uciderii vs moştenire culturală

 
Atunci când mii de batiste albe se ivesc din audienţă, „taurul a fost foarte curajos, a fost ucis fulgerător, iar publicul cere o ureche” drept recompensă pentru toreador, explică unul dintre pasionaţii din public, un economist de 54 de ani.
 
Într-o altă scenă însă spectatorii îl fluieră pe unul din matadori, întrucât „taurul suferă prea mult”, completează soţia acestuia cu o grimasă. „L-a ucis înt-un mod înfiorător”, spune ea.
 
Activiştii care susţin „abolirea coridelor” estimează uciderea unui număr de aproximativ 200 de tauri doar pe timpul festivalului Feria of San Isidro, în timp ce mii de tauri vor fi ucişi în Spania anul acesta.
 
Publicistul Manuel Rivas numeşte coridele „spectacole de cruzime”, cerând spaniolilor să abandoneze această „artă a uciderii”.
 
Coridele însă, în calitatea lor de moştenire culturală a Spaniei, par a fi indestructibile. Interzicerea lor în 2010, în Catalonia, a fost retrasă la Curtea Constituţională.
 
Totuşi nu mai au loc coride în nord-estul regiunii şi nici în Insulele Canare. Numărul coridelor a scăzut şi el de-a lungul timpului de la 810 în 2008 la 368 în 2018.
 
Afişul festivalului de anul acesta enunţă: „Nu lăsaţi coridele să piară”.
 
Un tânăr farmacist, apărător fervent al coridelor se întreabă dacă vor mai fi coride peste 30 de ani.
„Dintre prietenii mei, unora nu le pasă absolut deloc, în timp ce alţii îmi spun că n-am pic de inimă”, spune el. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: