Publicistul Dan Nicu din Chişinău, care acum este pe deplin conectat la evoluţiile structurilor implicate în viitoarea campanie electorală, din anul 2014, din Republica Moldova a acceptat, cu fraternitate, să răspundă la câteva întrebări menite a lămuri starea de fapt, din decembrie 2013, din cel de-Al Doilea Stat Românesc. Răspunsuri punctate şi de comentarii inerente. 

- Cum a fost receptată vizita înaltului demnitar american John Forbes Kerry la Chişinău, de forţele politice de la putere şi de cele din opoziţie?

- Vizita secretarului de stat al SUA la Chişinău a fost anunţată cu relativ puţin timp înainte ca ea să aibă loc, de aceea a prins pe nepregătite, ca să zic aşa, partidele politice din Republica Moldova, în special opoziţia.

Pentru forţele politice de la putere, vizita lui John Kerry a fost o nouă ocazie de a demonstra populaţiei, electoratului, că actuala guvernare ţine lucrurile sub control şi dezvoltă relaţii de parteneriat şi colaborare cu marile puteri ale lumii, în special cu cele din Occident.

Cu toate acestea, timpul scurt pe care l-au avut autorităţile pentru pregătiri, precum şi faptul că vizita a avut loc pe timpul serii şi a durat foarte puţin, au făcut ca efectul de masă al venirii lui John Kerry să fie nul.

Nu am văzut, ca în timpul vizitei vicepreşedintelui Joe Biden, din 2011, adunări mari de oameni în faţa cărora să se vorbească, în aer liber.

dan 1

De aceea, potenţialul electoral al acestei vizite, pentru liderii moldoveni este minim.

Opoziţia comunistă a avut o reacţie mai curând anemică, putându-ne aştepta la declaraţii mult mai tăioase.

Doar în ziua următoare vizitei, deputaţii comunişti au protestat împotriva declaraţiei preşedintelui Nicolae Timofti, că Republica Moldova are nevoie de ajutor militar din partea SUA, împotriva separatismului transnistrean susţinut de Rusia.

- Place sau nu, unora, parteneriatul militar strategic, al Republicii Moldova, cu Statele Unite, constituie scutul indestructibil, enervant chiar, pentru imperialii răsăriteni...

- PCRM apare, astfel, ca un partid eminamente pro-rus, cu o atitudine declarată şi manifestă anti-americană şi anti-europeană, într-o măsură mult mai mare decât vreodată în istoria de douăzeci de ani a acestei formaţiuni.

dan 2

- Sunt percepute efecte benefice ale prezenţei preşedintelui Senatului României, Crin Antonescu, în Republica Moldova?

- Probabil, cetăţenii Republicii Moldova s-au obişnuit deja cu vizitele înalţilor demnitari de stat din România, de aceea venirea preşedintelui Senatului, Crin Antonescu, nu a fost foarte remarcată, în afara comunităţii mass-media.

Desigur că orice vizită a unui oficial român la Chişinău, dacă discuţiile se soldează apoi cu decizii concrete, e de natură să producă beneficii.

Mai ales când este vorba despre a doua persoană oficială, în statul român.

Mai ales atunci când această persoană nu a mai vizitat Chişinăul din 1999.

În afară de asta, imaginea publică a lui Crin Antonescu, printre românii din Republica Moldova nu este, eufemistic vorbind, cea mai bună dintre cele posibile.

După evenimentele politice din vara anului 2012, legate de suspendarea preşedintelui Băsescu, personajul politic Crin Antonescu a fost ostracizat, la Chişinău, de către părtaşii şefului statului.

Acesta este, încă, cel mai popular politician român în stânga Prutului, aşa că lovitura de imagine pentru Crin Antonescu - acesta oricum nu prea era cunoscut în Republica Moldova până atunci - a fost una imensă.

Se poate spune că actualul preşedinte al Senatului şi-a făcut ”intrarea” în conştiinţa publică din stânga Prutului cu stângul, pornind de la o imagine negativă.

Aşa se explică faptul că vizita sa nu a suscitat un interes deosebit, fiind calificată drept ”ştearsă” de unii comentatori.

Nu ne rămâne decât să sperăm că într-un viitor previzibil, preşedintele PNL se va reabilita în faţa românilor din Republica Moldova, prin atitudini mai tranşante, şi prin acţiuni concrete.

dan 3

- Cum a perceput opinia publică, din Republica Moldova, participarea preşedintelui Nicolae Timofti şi a ministrului apărării, Vitalie Marinuţă, la Parada Militară, organizată pe 1 Decembrie, la Bucureşti?

- Dincolo de reacţia pozitivă a spectrului de populaţie care susţine apropierea de România şi de Uniunea Europeană, se poate afirma şi în acest caz că reacţia opoziţiei comuniste a fost una anemică, slabă şi nesemnificativă.

Asta, probabil, din cauza încărcării agendei interne a comuniştilor cu tot felul de proiecte proprii, pe care încearcă să le impună.

Este vorba aici de moţiunile repetate de cenzură împotriva guvernului, de necesitatea de a contracara, propagandistic, curentul pro-european devenit tot mai puternic după parafarea acordurilor cu Uniunea Europeană, la summitul de la Vilnius.

dan 4

 

- Dacă alegerile parlamentare ar fi organizate în această lună, în cel de-Al Doilea Stat Românesc, care ar fi partidele care ar intra în noul for legislativ şi ce procentaj aproximativ de voturi estimate ar avea şanse să primească?

- Potrivit ultimelor sondaje de opinie  - Barometrul opiniei publice -, comuniştii sunt în faţa celor trei formaţiuni ale Coaliţiei Pro-Europene.

Dacă ne raportăm la procentul celor care au decis cu ce formaţiune să voteze, atunci PCRM ar acumula 50,8%, PLDM – 19,1%, PDM – 12,7%, şi PLR/Partidul Liberal Reformator – 1,6%.

PLDM, PDM şi PLR sunt partide din actuala Coaliţie pro-europeană.

PL nu face parte din actualul arc guvernamental, dar ar lua 11,1% din sufragii.

În cazul în care PLR  - partid aflat abia la început şi încă neînregistrat - nu-şi va creşte popularitatea până la nivelul pragului electoral de 6%  - sper să nu se întâmple aşa -, cele două partide din coaliţie vor fi nevoite să renegocieze cu PL o nouă înţelegere de coalizare.

Dar chiar şi aşa, dacă actualul raport de forţe se păstrează, cele trei partide vor acumula, împreună, doar 43% din sufragii, pe lângă 51% ale comuniştilor.

Asta înseamnă că minim 53 din cele 101 de mandate din Parlament vor fi atribuite comuniştilor, suficiente pentru ca aceştia să-şi asigure accederea la guvernare, de unii singuri

- Este totuşi vorba de o diferenţă dintre starea de fapt de acum şi cea viitoare, când mobilizarea la vot, a cetăţenilor Republicii Moldova care lucrează şi trăiesc în comunitatea europeană - cam o treime din populaţia totală - va schimba raportul de forţe actual.  

- Pentru a evita scenariul victoriei comuniştilor, coaliţia pro-europeană trebuie să ducă la bun sfârşit toate proiectele de anvergură începute, şi să mai şi comunice cetăţenilor, într-o manieră insistentă şi convingătoare, despre succesele ei, nu doar în timpul campaniei electorale, ci şi înaintea acesteia.

Este vorba aici de conducta de gaze Iaşi-Ungheni, de semnarea acordurilor de asociere şi liber schimb cu UE, şi de ridicarea vizelor, la intrarea pe teritoriul UE, pentru cetăţenii Republicii Moldova.

dan 5

- Ce măsuri urgente ar trebui să ia guvernul de la Chişinău pentru a întări încrederea europenilor dintre Prut şi Nistru că parafarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană este o uşă deschisă pe un drum ireversibil?

- După cum s-au exprimat o serie de înalţi demnitari europeni - chiar zilele acestea reprezentantul UE la Chişinău, Pirkka Tapiola a făcut o declaraţie în acest sens - , procesul de apropiere a Republicii Moldova de UE în ansamblu, şi chiar cel de semnare a acordurilor strategice cu partea europeană, ar putea fi obstrucţionate din cauza situaţiei interne a Republicii Moldova.

Este vorba, în primul rând despre corupţia endemică, un flagel care afectează economia şi societatea dintre Prut şi Nistru într-o măsură mai mare decât orice alt stat european.

Astfel, partenerii europeni recomandă autorităţilor moldovene să lupte cu corupţia în mod concret, faptic, nu doar prin declaraţii.

În cazul Republicii Moldova, ar fi de dorit acţiuni în stilul preşedintelui georgian Mihail Saakaşvili, care nu a ezitat să reformeze din temelie instituţii întregi ale statului, să reformateze, de fapt, întreg statul georgian în încercarea  - reuşită - de a-l scoate de sub imperiul corupţiei la nivel înalt, nepotismului, paternalismului, clientelismului, şi intereselor conexe, cu economia tenebră şi lumea interlopă.

Însă statul moldovean, prizonier al câtorva clanuri de afaceri cu conexiuni în interiorul şi în afara republicii, cu legături puternice cu lumea interlopă, nu pare să dea semne că s-ar putea reforma din temelie.

Asta în afara declaraţiilor pompoase, bineînţeles.

Pe acest fond, încrederea în guvernare, - dar şi în opoziţie, în întreg sistemul de partide - scade necontenit, lucru care poate fi observat în declinul prezenţei la vot,  de la un scrutin la altul.

Chiar dacă la anul se vor semna tratatele cu Uniunea Europeană, sunt pesimist în legătură cu şansele Republicii Moldova de a adera la UE de una singură, deoarece am avea de negociat peste 33 de capitole ale tratatului de aderare, iar ca să reuşim avem nevoie de reforme structurale de anvergură, cum nu s-au făcut şi nu se pare că se vor face.

În aceste condiţii, rămâne calea unificării intraromâneşti ca modalitate de a rezolva problema acestui teritoriu şi al acestor oameni, însă aici mingea este în terenul Bucureştiului.

- Unificarea impune ca prim obiectiv, obligatoriu de îndeplinit, victoria forţelor politice pro-europene la alegerile parlamentare din 2014, apoi implementarea unor reforme profunde, ferme, ireversibile, menite să întărească democraţia firavă din Republica Moldova. 

- Suntem într-un cerc vicios: pe de o parte, avem o populaţie care susţine în proporţie majoritară integrarea europeană, şi în proporţie minoritară unirea cu România, pe de altă parte, opţiunea susţinută de această majoritate este cea mai puţin probabilă pe termen scurt, deoarece, în primul rând, există aceste probleme la nivelul clasei politice  - duplicitate, preocupare de afacerile personale şi de grup în detrimentul interesului naţional -, iar în al doilea rând, UE şi-a stabilit politicile şi bugetul până în 2020, de aceea până în acest an nu se pune nici măcar problema sprijinului de pre-aderare.

- Ce opinie aveţi despre contraofensiva nostalgicilor după cnutul răsăritean, care vor acum referendum pe tema limbii de stat, în Republica Moldova?

- Tema referendumului, pe tema denumirii limbii de stat este o aberaţie, care nu merită nici măcar discutată, ca să nu-i acordăm o importanţă prea mare.

Pe care nu o merită.

Aş vrea să mă refer la un alt referendum, unul local de această dată.

Cum clasa politică şi societatea civilă de la Chişinău este mai curând adormită în cea mai mare parte a timpului, intenţiile administraţiei autonome de la Comrat, din regiunea autonomă găgăuză, de a organiza pe 2 februare 2014, un referendum, cu intenţia consfinţirii aderării la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, au trecut fără să li se acorde atenţia cuvenită.

Probabil, raţionamentul unora dintre factorii de decizie de la Chişinău a fost acela de a nu tulbura apele, acordând problemei o importanţă naţională.

Numai că, în acest caz, nu te poţi abţine de la comentarii şi calificări dacă eşti un cetăţean de bună credinţă. 

Asta deoarece intenţiile administraţiei locale s-au transformat în decizii: la 2 februarie se va organiza referendumul, iar puterea locală a cerut bani de la centru în acest scop.

De parcă nu ar fi fost de ajuns, s-a luat decizia de a pune alegătorilor încă o întrebare, cea cu privire la ieşirea autonomiei găgăuze din componenţa Republicii Moldova.

Eu unul sunt pur şi simplu siderat şi contrariat de inactivitatea autorităţilor centrale în acest sens.

Ne confruntăm, practic, cu tentative deschise, manifeste, de a destrăma teritorial republica, prin atentare la integritatea şi indivizibilitatea statului.

Anume această ”contraofensivă”, şi nu cea cu privire la denumirea limbii  - o simplă petardă verbală aruncată într-un moment neinspirat de către exponenţii PDM -, trebuie să ne pună în gardă.

Pentru că ea ameninţă cu confruntare, cu criză politică, şi poate chiar cu război civil.

Este vorba despre acelaşi scenariu aplicat şi altădată împotriva Republicii Moldova, de către strategii Kremlinului.

- Contextul este totuşi altul. Republica Moldova nu este un sat fără câini. Iar în anul 2014 nu va mai putea fi repetată vara tragică, cu zilele din august 2008, când trupele georgiene au fost umilite de cele ruse. Or fi în Transnistria aşa numiţii pacificatori ruşi, să fie sănătoşi. Dar şi escadrilele americane sunt staţionate la nici cinci minute de zbor, la baza aeriană a SUA, de pe litoralul românesc. După cum şi evoluţia situaţiei de la Kiev va influenţa mersul viitoarelor evenimente. 

- Dacă picăm în aceeaşi plasă de două ori, vom pierde încă o dată, după peste 20 de ani, şansa de a face parte, din toate punctele de vedere, inclusiv politic, din lumea românească şi europeană, fidelă principiilor libertăţii, democraţiei şi statului de drept.

- Constructiv şi obiectiv, cele două maluri ale Prutului pot redeveni în următorii patru ani - în ciuda vocilor negativiste, defetiste, pesimiste, deloc naive, cu damf răsăritean - cele ale unui râu intern. Condiţia primordială este instituirea unui cadru democratic, cu bărbaţi de stat, de la Bucureşti şi Chişinău, capabili să înceapă, la nivele negociate anterior, discuţii pragmatice, pe această temă. Şi un posibil pas, surprinzător, nou, cu titlu pur exploratoriu, ar fi organizarea unei mese rotunde a foştilor preşedinţi ai României şi Republicii Moldova, derulabilă la 27 martie 2014, la Iaşi. Una care ar putea fi simbolic patronată de Majestatea Sa Regele Mihai I al României. Şi onorată, la final, de prezenţa actualilor preşedinţi ai celor două state româneşti şi a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române. O zi în care moaştele Sfintei Parascheva, de la Iaşi ar putea trece simbolic Prutul, cu o gardă dublă, formată din militari ai Armatei României şi conaţionalii lor din Armata Naţională a Republicii Moldova. Cine ar îndrăzni să nu vrea aşa ceva?