Guvern de criză pentru un stat cu guvernare sub semnul provizoriului. Între timp, în altă galaxie, liderii planetei se mobilizează

Ca naţiune, trăim pe un termen din ce în ce mai scurt. De aici şi gândiea politică redusă la termenii supravieţuirii imediate.

Un raţionament limitat încă de la început la formula deja celebră folosită pe un ton marţial la ordinul premierului desemnat, ministru demisionar al apărării, general pensionar multiplu decorat, privind un armistiţiu politic, mic, micuţ, fragil şi tranzitoriu, neînsemnat ca formă şi intenţie în raport cu ce se arată a fi problemele dramatice cu care se confruntă şi se vor confrunta cetăţenii României de pe urma harababurii generale instalate de guvernarea de-o cunoaşteţi acum atât de bine.

Dar ce gândiţi dvs contează din ce în ce mai puţin. Contează, după cum vedei, exclusiv, şansa grupului de politicieni diseminaţi în diversele partide de a ocupa în continuare posturile care le permit să participe la cea mai mare sărbătoare din viitor, cu circuit restrâns şi select, adică distribuirea banilor europeni veniţi pe de-a moaca. 

Între timp, liderii politici ai lumii, cei care coordonează ţesătura de putere denumită "relaţii internaţionale" sunt foarte conştienţi că ceea ce trăim cu toţii semnalează nu numai o criză multiplă, ci una de sistem care, cu siguranţă, va duce la o altă ordine internaţionlă bazată pe capacitatea fiecăreia dintre ţări de a se adapta şi corela, rapid şi cât mai ferm, la ceea ce se desenează drept orizontul unde întrezăresc şansa lor de supravieţuire. Viitorul naţiunilor va fi determinat foarte rapid, vorbim despre câţiva ani, nu de decenii sau secole, de capacitatea sau incapacitatea politicienilor de a imagina politici nţionale pentru supravieţuirea propriilor naţiuni în contextul în care bătălia pentru resurse s-a transformat într-o încleştare sălbatică pe fundalul crizei climatice care răvăşeşte, mulţi cred că deja inexorabil, întreg modelul tradiţional de civilizaţie. 

Nu vă mirai că în toată aşa zisa dezbatere politică de la noi din aceste zile nu auziţi şi nu veţi auzi nimic despre acest tip de priorităţi. N-ar fi nici timpul, nici momentul căci, oricum, nici nu are cine să se exprime, nici că s-ar aştepta cineva ca lider din Ro. să aibă contribuţii esenţiale de politică globală. Aşa se explică şi că nu veţi auzi, poate, decât o vagă informare constativă - şi asta în cel mai bun caz - despre cel mai important eveniment global care grupează personalităţile relevante şi despre care se crede că pot modela decizii cu semnificaie glbală.  

Este vorba despre GOP-25, Conferinţa ONU asupra schimbărilor climatice, care grupează ţările-semnatare ale Convenţiei-Cadru a ONU privind schimbările climatice. Conferinţă aflată acum la a 26-a ediţie (are loc la Glasgow, în parteneriat cu Italia), iar una dintre marile sale realizări a fost Convenţia-cadru a ONU asupra schimbărilor climatice, document considerat drept prima mare încercare de coordonare de acţiuni comune. Îmi amintesc cu oarece inutilă nostalgie că, aunci, în 1992, asistam la Rio de Janeiro la Conferinţa în care delegaţia României era în grupul de "rimă linie" care presa pentru semnarea documentului. Acum sunt 197 de state semnatare, plus UE. Începe pe 31 octombrie, durează până pe 12 noiembrie şi a fost pregătită prin mai multe reuniuni şi negocieri internaţionale care au durat două săptămâni în scopul de a se ajunge la un consens asupra comunicatului final.  

Aveţi aici, descrise pe larg, obiectivele principale ale reuniunii şi enumeră mizele jocului definit drept planetar şi n regim de "cod roşu". 

Cine va fi acolo? Printre liderii reprezentativi, lista începe cu Joe Biden, apoi premierul Boris Johnson, Nicola Sturgeon, primul ministru al Scoţiei, Prinţul Charles şi Ducesa de Cornwall, primul ministru israelian Naftali Bennett, primul ministru australian Scott Morrison, preşedintele turc Tayyip Erdogan, preşedintele francez Emmanuel Macron, primul ministru canadian Justin Trudeau, primul ministru italian Mario Draghi, preşedintele columbianIvan Duque, primul ministru suedez Stefan Lofven, preşedintele Confederaiei elveţiene Guy Parmelin şi preşedintele sud-coreean Moon Jae-in, preşedintele congolez Felix Tshisekendi în calitatea sa de lider al Uniunii Africane, preşedintele nigerian Muhammadu, preşedintele Nana Akufo-Addo din Ghana şi preşedintele argentinian Alberto Fernandez. Vor mai fi acolo Sir David Attenborough desemnat drept "avocat al poporului în cadrul COP-25", cardinalul Pietro Parolin, activista de mediu Greta Thunberg alături de Antonio Guterres, secretarul general al ONU şi Ursula von den Leyen, Preşedinta Comisiei Europene. 

NU vor fi prezenţi preşedintele rus Vladimir Putin şi nici preşedintele chinez Xi Jinping, semnal extrem de serios privind degradarea relaţiilor internaţionale. 

Ar trebui să ne intereseze ce se va discuta acolo, măcar ca o ţară care, an de an, ofer un spectacol tot mai dezolant de auto-distrugere conştientă şi feroce a resurselor sale de supravieţuire actuale şi viitoare, de la defrişările săbatice menţinute la n ivel de masă, la ignorarea otrovirii terenurilor şi apelor de poluarea produsă de deşeurile aruncate oriunde şi oricum, etc...dar astea le ştii. 

Poate să fie ceva mai grav? Da, cu siguranţă. Iată ce am primit de la o sursă din Comisia Europeană. Citiţi, este la limita credibilului.  

Accesaţi studiul "Deşertificarea în România" (august 2020) şi veţi înţelege rapid de ce ce face parte din setul de documente pe care se bazează "codul roşu" : veţi afla, spre exemplu că, la data respectivă,  adică anul trecut, autorităţile române estimau că 30%din suprafaţa României este afectată de fenomenul deşertificării: 

Citiţi măcar dumneavoastră deoarece, la nivel de politici guvernamentale, avem ce ştiţi şi cu rezultatele pe care le cunoaşteţi. Ghinion!  

Distrugere, pas cu pas, a ceea ce ar fi putut fi România. 

În consecinţă, politicieni n-avem sau ce avem viermuiesc acum în cerc, precum găinile fără cap, neştiind cui să se juruiască de credinţă. Îi lăsăm în ridicolu istoriei. Mai rămân instituţiile de forţă. Iată, armata a făcut maximum şi l-a oferit jertfă pe altarul Patriei pe cel mai general dintre ostaşii săi. Să-i urăm succes pentru cele câteva luni de-şi propune să guverneze. Dacă. Îl face şi Mareşal, la o adică, dacă va fi cazul şi situaţiunea. 

Ce-ar mai rămâne, ce-ar mai fi rămas, este măcar un mesaj din partea BOR. Şeful instituţiei ar fi putut să zică ceva în spiritul îndemnul transmis de liderul lumii ortodoxe, Patriarhul Bartolomeu care, alături de Papa Francisc şi arhiepiscopul de Canterbury (vezi foto), a adresat un apel către toţi credincioşii bisericilor lor pentru a asculta "strigătul Pământului" şi să susţină acţiunile parte a luptei împotriva ezordinii climatice. Dar să şi adreseze rugăciuni pentru ca liderii politici reuniţi la Glasgow să aibă puterea de a face alegeri curajoase pentru salvarea planetei: "Îi chemăm pe toţi, oricare ar fi credinţa sa sau viziunea pe care o are asupra lumii, să se străduiască în a asculta strigătul Pământului şi al oamenilor săraci, să-şi analizeze comportamentul şi să se angajeze în favoarea unor sacrificii semnificative pentru binele lumii pe care ne-a dăruit- Dumnezeu".  

A zis? Nu. De ce să zică? 

Sigur că n-ai cum să speri că de la vârful administraţiei BOR s-ar putea auzi un asemnea mesaj-chmare, dar măcar speram că s-ar putea produce o minune de solidaritate care să acţioneze în favoarea intereselor superioare ale României şi să favorizeze (oarecum, cât s-o mai putea) sentimentul că am vrea să ieşim, inclusiv ca biserică estică, din starea de permanentă excepţie, mereu la margine de Imperiu.  

Şi totuşi nu-i costa nimic pe ai noştri să citească ce-au scris cei trei mari lideri ai lumii creştine: "Este pentru prima oară când toţi trei ne simţim obligaţi să abordăm împreună urgenţa durabilităţi mediului, impactul pe care-l are asupra sărăciei persistente şi importanţa cooperării mondiale...Şi spunem: alegeţi profiturile care să facă bine oamenilor, faceţi sacrificii pe termen scurt pentru a ne salvgarda viitorul comun, deveniţi lideri în tranziţia către economii juste şi durabile...ne confruntăm cu pierdera biodiversităţii, cu degradarea  mediului şi schimbările climatice, toate consecinţe inevitabile ale acţiunilor noastre căci am consumat mai multe resurse decât poate oferi Terra... Ne pronunţăm în favoarea unei acţiuni climatice comune diferenţiate la toate nivelel...Toate guvernele trebuie să adopte o traiectorie bcare să permită limitarea creşterii temperaturii mondiale la 1,5 grade peste nivelele din perioada pre-industrială. Cerem naţiunilor care au cea mai mare responsabilitate şi pot face acorde un sprijin substanţial în favoarea ţărilor celor mai vulnerabile". 

De fapt, ştiu că era imposibil să auzim o asemenea voce în spaţiul ierarhiei ortodoxe de la noi. 

Şi atunci nu zicem nimic. Nu ne interesează nimic, adică doar politica de bodegă de gară care se umflă acum din nou şi dă peste buza cazanului. 

Ce-am putea face la maximum? Exact ce facem: guvern de criză pentru un stat cu guvernare sub semnul provizoriului. Între timp, în altă galaxie, liderii planetei se mobilizează.