Documente strict secrete din vremea Războiului despre care credeam că a trecut
0
Rafturile arhivelor mai mult sau mai puţin accesibile publicului larg, câteodată chiar şi politicienilor, cuprind documente extrem de interesante şi instructive pe care planificatorii militari le-au realizat la comanda unora dintre liderii reprezentativi ai puterilor cu ambiţii globale.
Documente strict secrete un timp, apoi lăsate să „scape“ tocmai pentru a arăta cine trebuie nu doarme, semnal direct pentru militarii din ţările mici, dependente şi fără identitate proprie de securitate. Scenariile acestea aveau meritul de a le arăta care le era sau care le este locul într-o confruntare globală în care existenţa lor depinde exclusiv de capacitatea şi dorinţa alianţelor de a le apăra. Şi mai sunt şi argument funcţional pus pe masa decidenţilor politici, lângă listele din ce în ce mai ample cu tehnică militară costisitoare care trebuie achiziţionată de la principalul furnizor agreat momentan de securitate.
Pentru ceilalţi, adică pentru cei câţiva mari actori rămaşi în jocurile de nivel foarte înalt, planurile pentru următoarea confruntare mondială au meritul de a da prilejui periodic estimări cât se poate de exacte şi, ulterior, elaborarea unui model matematic privind raporturile de forţe luând în calcul noile spaţii de manevră care apar prin încheierea de noi alianţe şi/sau apariţia unor noi poli de putere economică şi, evident, în urma măririi numărului de membri ai „clubului nuclear“. Suntem într-un moment în care cele două mari alianţe militare NATO şi UE îşi modifică doctrinele militare, amorsând în consecinţă o undă de şoc. Ne aflăm într-un moment extrem de sensibil şi, fie numai din această cauză, mi se pare deosebit de instructiv să rememorăm câteva dintre marile planuri despre cel de-al Treilea Război Mondial. Elaborate cu mare grijă, în secret total, de o parte şi cealaltă a Cortinei de Fier.
Vă propun să vedem împreună câteva dintre aceste planuri căci toate au un element comun: referindu-se la controlul aceluiaşi spaţiu european, sunt obligate să păstreze câteva tipologii comune de acţiune de la o variantă la alta. De la început trebuie spus ceva: nu toate au fost asemenea fantasmagorii ca „Operaţiunea Impensable“ concepută în debutul anilor '50 de către Churchill şi refuzat instantaneu de Comitetul britanic al şefilor de stat major. Unele dintre cele cu adevărat semnificative le găsiţi enumerate aici.
Dar ce ştim despre pregătirile ruseşti în eventualitatea unui nou război global?
Cei de la National Security Archive au pregătit, cu ocazia Summitului NATO din 1999, un material documentar complementar care-şi doreşte - şi veţi vedea în ce măsură reuşeşte - să deschidă noi porţi de înţelegere a istoriei, cu un NATO aşa cum a fost el văzut „de cealaltă parte a Zidului. Este o completare a unei lucrări foarte cunoscute, „Oare NATO a câştigat Războiul Rece? Privind peste Zid“ pusă de Vojtech Mastny an articolul său cu acelaşi nume publicat în Foreign Affairs 78, no.3 (May-June 1999): 176-89.
Este o colecţie excepţională de documente, unele provenite din arhivele Centrului de studii de securitate şi cercetare a conflictelor de la Institutul elveţian pentru tehnologie din Zurich, altele provenite din colaborarea cu cercetătorii de la Cold War International History Project de la Woodrow Wilson International Centre for Scholars. În orice caz, conţine şi un document de referinţă despre România şi jocul său diplomatic la foarte înalt nivel şi măsurile de siguranţă pe care încerca să le ia într-un moment de criză.
DOCUMENTELE
Document 1. - Foreign SERVICE DISPATCH 116, of September 8, 1952
FROM AMERICAN EMBASSY, MOSCOW
TO DEPARTMENT OF STATE, WASHINGTON
SUBJECT: The Soviet Union and the Atlantic Pact
Este poate cel mai important şi neaşteptat de actual text, semnat de George F.Kennan, autorul conceptului american al „politicii de îndiguire“, reluat sub atâţia preşedinţi americani şi ridicată la rang de concept fundamental al politicii statului în perioada Trump. În septembrie 1953, cu foarte puţin timp înainte să fie expulzat de la Moscova ca persona non grata, ambasadorul Kennan a trimis o telegramă în care face una dintre cele mai interesante, profunde şi realiste analize asupra NATO şi Occidentului aşa cum sunt erau percepute de elita conducătoare sovietică. Textul este inclus în volumul său de memorii din 1971. Cât credeţi că mai este actual principalul său avertisment: „am fost fascinat şi prins de logica nemiloasă şi înşelătoare a construcţiei lor militare“? Deschideţi link-ul oferit şi analizaţi în lumina ultimelor paragrafe ce este acum în pregătire şi transformarea profundă a spaţiului nostru de securitate în această parte a lumii.
Documente 2 şi 3 - estimările privind raportul de forţe existent între alianţele militare ale momentului:
Documentul 4 - Preşedintele Eisenhower era îngrijorat că, din cauza eşcurilor pe care le înregistrau în Europa de Est, sovieticii ar putea demara „o aventură total nechibzuită“. Aveţi transcriptul reuniunii Consiliului Naţional de Securitate din 31 octombrie 1956, când a exprimat îngrijorarea sa faţă de „suspiciunile sovieticilor faţă de politica SUA şi că circumstanţele prezente care implică mişcări de trupe sovietice şi alerte probabil că cresc posibilitatea producerii unor acţiuni şi contra-acţiuni care să ducă din nebăgare de seamă la război. “
Documentul 5 - Transcrierea lucrărilor Prezidiului CC al PCUS octombrie 1956 - În aceeaşi zi cu reuniunea de la Washington, sovieticii au propria lor şedinţă de evaluare în care, concentraţi pe mişcările de revoltă din Ungaria şi Polonia, n-au timp să se ocupe de externe, aşa că liderii conchid că „pe viitor nu va exista un război la scară largă“. Estimarea teoretic deosebit de importantă şi dătătoare de speranţă. Susţinută de o mică parte dintre liderii reformişti din Patul de la Varşovia. Dar, cum veţi vedea, argumentul care a fost cel mai convingător a fost prezenţa tancurilor sovietice.
Documentul 6 - Wladyslaw Gomulka ia decizia ca generalul Jan Drzewiecki să preia conducerea unei comisii speciale din Statul Major al armatei poloneze pentru a demara negocieri cu Pactul de la Varşovia. Noutatea era importantă pentru că polonezii au sugerat modificări în sensul statutului pe care-l aveau trupele americane în ţările ocupate. În ciuda faptului că se produsese intervenţia militară sovietică în Ungaria, comisia şi-a continuat totuşi lucrările şi a prezentat în ianuarie 1957 propunerile sale pentru o reformă a Pactului de la Varşovia. Evident, propunerile au fost imediat respinse.
Documentul 7 - „Când şi de ce România s-a distanţat de Pactul de la Varşovia“
The Warsaw Pact command and staff exercise MAZOWSZE, conducted in Poland in June 1963, was based on actual war plans. It envisaged a veritable pandemonium, in which hundreds of nuclear weapons would be fired and millions of people killed, yet the country, unlike its Western adversaries, would not only survive and even keep functioning, but win the war in three days. The description of the war game was printed by the general staff for internal use and given the highest grade of classification.
The appended map shows the anticipated radioactive contamination of nearly all of Poland, sometimes up to 1,000 times the acceptable level. - publicat iniţial în [„The Warsaw Treaty and Czechoslovakia,“ July 1968, MNO-1968, sekr. min. 2/1-9, Military Historical Archives, Prague; translated by Vojtech Mastny].
Imediat după criza rachetelor din Cuba (octombrie 1962), România demarează unilateral, în secret şi în dezacord absolut complet cu linia oficială impusă de Moscova, o acţiune istorică:
„...relaţiile româno-americane erau la un nivel minimal. Cu toate acestea, ministrul de externe român Corneliu Mănescu a cerut să se întâlnească cu secretarul de stat american Dean Rusk, într-un moment în care amândoi se aflau la New York pentru ceremonia de deschidere a Adunării Generale a ONU în toamna anului 1963. A fost programată o întâlnire de rutină pentru ziua de 4 octombrie. Apoi, Mănescu a aranjat o întâlnire privată cu Rusk, doar în prezenţa unui interpret. Era prima oportunitate oferită după criza petrecută cu un an în urmă ca un lider româna să poată avea o legătură cu SUA la acest nivel.
Mănescu i-a spus lui Rusk că România nu fusese consultată de liderul rus în ce priveşte instalarea de rachete ruseşti în Cuba şi din această cauză nu era parte a disputei. Guvernul român dorea ca SUA să înţeleagă că România va rămâne neutră în orice conflict generat de asemenea acţiuni precum instalarea de rachete nucleare sovietice în Cuba şi a cerut asigurări că în cazul unor ostilităţi care ar putea să apară în consecinţă, SUA nu va lovi România pe baza presupunerii că, într-un asemenea război, ar fi aliata URSS.
Secretarul de Stat Rusk a răspuns indicând faptul că SUA vor lua în considerare toate ţările care nu au participat sau nu au permis ca teritoriul lor să fie folosit în acţiuni militare împotriva SUA şi aliaţilor săi. În concepţia sa, a spus că ar fi important ca SUA să ştie dacă pe teritoriul României se află arme nucleare şi, în cazul în care SUA vor primi asigurări că nu se află asemenea arme, acest lucru va fi luat în calcul în momentul când s-ar stabili ţintele. Românii au răspuns la asta spunând că nu există arme nucleare pe teritoriul României şi au oferit americanilor posibilitatea să verifice acest lucru în cazul în care o doreau. Absenţa armelor nucleare era în acord cu informaţiile americane, aşa că SUA nu au mai dat curs invitaţiei de a efectua verificări.
Dat fiind caracterul sensibil al problemei, orice informaţie asupra acestui schimb de vederi a fost ţinut secret la Washington şi, fără îndoială, aşa s-a întâmplat şi la Bucureşti. Nu a fost transmis nici guvernelor din NATO. Din câte ştiu, sovieticii nu au aflat de asta - cu toate că mai trebuie verificat în arhivele sovietice. Nu „s-a scurs“ nimic timp de trei decenii. Nu ştiu dacă există vreo mărturie scrisă în arhivele americană sau românească.
Dean Rusk m-a informat despre întâlnire imediat după ce s-a produs şi am reconfirmat cu el această înformaţie în 1990. Mi s-a părut că, odată cu colapsul Pactului de la Varşovia, răsturnarea guvernului din România şi reunirea Europei, problema poate fi povestită şi să devină notă de subsol pentru povestea istorică.
Poate fi una instructivă şi interesantă. Spre exemplu, din câte ştiu, nimeni n-a vorbit despre o relaţie între Criza Rachetelor din Cuba şi acţiunea României de a se îndepărta de Pactul de la Varşovia. Este interesant şi să spunem că, în ciuda crizelor şi diverselor încercări, cele două Alianţe (NATO şi Pactul de la Varşovia) au rezistat în toată perioada Războiului Rece şi cu relativ puţine probleme puse de riscurile implicite, chiar dacă unele ţări găzduiau arme nucleare pentru una dintre cele două superputeri. Iată dece cazul României este remarcabil, fiind singura excepţie de la solidaritatea unei Alianţe - asta presupunând că arhivele sau alţi oficiali informaţi vor prezenta şi alte situaţii asemănătoare de o parte sau alta.
Raymond L. Garthoff, Senior Fellow la Brookings Institution,fost ambasadoe, istoric al diplomaţiei..
Publicat în Cold War International History Project Bulletin, Issue 5, Spring 1995, p. 111.
Documentul 8 - Iunie 1963, exerciţiul militar de mari dimensiuni MAZOWSZE din Polonia este gândit pe baza unui scenariu care implică intrarea în cel de-al treilea Război mondial, cu un atac super-masiv cu arme nucleare împotriva teritoriului ţărilor NATO, implicând pierderi uriaşe, milioane de victime. Primul mare scenariu pe această temă, îl vom regăsi în altele ulterioare, dar aici se află esenţa unei tactici a războiului total care să implice întreaga forţă deţinută în arsenalele nucleare.
Se încarcă comentariile...
