VIDEO Mircea Barbu, blogger Adevărul, despre experienţa unui jurnalist de război în Crimeea

Bloggerul Mircea Barbu s-a întors de puţin timp din Crimeea, acolo unde a făcut reportaje cu trupele speciale ucrainene Berkut, a fost în bazele militare şi a transmis pentru „Adevărul” din mijlocul mulţimii care se afla în Piaţa Lenin pentru a-şi sărbători noul statut de cetăţeni ai Federaţiei Ruse. Acum, Mircea Barbu vine la Adevărul Live, într-o discuţie cu jurnalistul Liviu Iolu pentru a ne povesti cum a trăit experienţa Crimeea.

Jurnalist freelancer Mircea Barbu a scris pe blogul lui de pe adevarul.ro despre drumul său din Bucureşti până în Simferopol, capitala regiunii separatiste Crimeea. A continuat apoi cu reportaje, fotografii şi înregistrări video din mijlocul evenimentelor care au alertat o lume întreagă: alipirea Crimeei la Rusia. 

De asemenea, jurnalistul s-a oprit pentru a discuta cu Nicolae Untilă, preşedintele asociaţiei moldo-românilor din Crimeea, despre prima zi în Rusia, cel care ne-a oferit o perspectivă destul de clară despre dorinţele românilor care trăiesc în Crimeea. 

Mircea este absolvent al Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai”.

A locuit la Londra o perioadă, unde a lucrat ca jurnalist freelancer pentru diferite publicaţii. Interesele sale sunt concentrate în sfera politicii internaţionale, zone de conflict şi aspecte socio-culturale în special din Orientul Mijlociu. 

Principalele declaraţii:

Mircea Barbu

A fost foarte greu până mi-au dat voie să petrec o zi cu trupele paramilitare şi să îi filmez.

Am fost întotdeauna pasionat de jurnalism. Jurnalismul de război aduce responsabilitatea morală de a fi acolo şi de a relata evenimentele pentru ţara ta, dar şi pentru comunitatea internaţională.

Chiar şi Crimeea, a fost printre primele zone de unde s-a făcut reportajul de război, erau şi români printre primii jurnalişti de război de acolo.

Mircea Barbu, la Adevărul Live FOTO Eduard Enea

Liviu Iolu

Tipul acesta de scriitură de război era citită cu nesaţ. S-a diminuat interesul pentru acest tip de jurnalism?

Mircea Barbu

Este încă foarte important pentru media, dar acum trebuie să inserezi şi elementele multimedia – fotografii, reţelele de socializare şamd.

Am avut o problemă de etică. Nu am vrut să profit de relaxarea pe care ei au dovedit-o, m-au lăsat să stau cu ei şi când mâncau şi în patrulă. Dilema mea a fost că mi-am dat seama că totuşi, chiar dacă sunt prietenoşi, ei reprezintă nişte trupe paramilitare, poartă măşti pe faţă, deci trebuia să nu mă las influenţat de bunăvoinţa lor, ci să relatez obiectiv situaţie de pe teren.

Am plecat în Crimeea cu 4-5 zile înainte de referendum. Am avut o comunicare minimă cu Adevărul pentru că nu eram sigur că voi putea intra şi nu voiam să devin o ştire înainte de a reuşi să îmi fac treaba. Am vrut să intru cât mai discret, singurii care au ştiut că sunt acolo au fost editorii Adevărul şi consulatul românesc din Crimeea. Discreţia este absolut necesară şi din motive de securitate personală. În plus, asta m-a ajutat să surprind cât mai bine din naturaleţea oamenilor de acolo. Nu mi-am luat vesta antiglonţ pentru că nu am avut loc să car un echipament greu.

Anul trecut am fost în Siria, a fost o experienţă traumatizantă. Siria m-a responsabilizat moral şi de atunci privesc altfel misiunea mea. Am fost în tabere de refugiaţi, în Alep.

Liviu Iolu

De ce te-ai duce într-o zonă de conflict?

Mircea Barbu

Pentru că vrei să relatezi dintr-o zonă cu impact. Nu cred că astăzi mai trebuie să existe o diferenţă între jurnalistul român şi cel din Marea Britanie de exemplu. Din păcate, există diferenţe în ceea ce priveşte suştinerea pe care jurnaliştii occidentali o au- firme de securitate, o întreagă echipă de editori, samd.

Am făcut un curs de prim ajutor şi vreau să particip la cursul MAPN din lunile următoare care pregăteşte jurnaliştii de război. Oamenii au început să se implice şi mai mult în formarea unui jurnalist de război. E foarte important să ai un minim antrenament.

Unul din motivele pentru care am părăsit Crimeea a fost şi faptul că era un zvon care spunea că dacă nu ai viză de Rusia vei avea probleme. Alţi jurnalişti occidentali au avut oarece probleme, eu nu. Am plecat mai departe spre Transnistria.

Am făcut un curs de jurnalism la Londra, după ce făcut Filosofia la Cluj. Apoi am început să lucrez cu BBC, mai ales anul trecut când erau interesaţi de imigraţie. Am avut multe de învăţat de la ei.

Miza jurnalismului, cel puţin pentru mine, este acum în România, cu toate provocările pe care le aduce. Am stat ceva vreme în afara ţării şi cred că am un ochi format pentru a vedea oportunităţile. Adevărul, de exemplu, are o platformă senzaţională, cu oportunităţi foarte mari.

Liviu Iolu

Sunt şi platforme independente, cu jurnalişti care se folosesc de oportunităţile media pentru a transmite mesaje diverse

Mircea Barbu

Da, am fost recent la Casa Jurnalistului. Mi-a plăcut foarte mult, e interesant ceea ce se întâmplă acolo. Acum, nimeni nu te impiedică să trăieşti în Bucureşti şi să relatezi pentru Al Jazeera sau alte publicaţii. Tehnologia ne ajută foarte mult, mai ales în cazul unui jurnalist freelancer.

Mă interesează şi relaţiile internaţionale şi drepturile omului, dar zonele de conflict sunt preferatele mele. Din păcate, aici subiectele nu se epuizează niciodată. Trăim într-o lume a conflictelor fluide.

Aspectul uman mă interesează foarte mult în cazul unui conflict: ce se întâmplă cu o comunitate, cu omul de rând. Nu sunt un jurnalist care prezintă atât de mult datele tehnice, armatele şi capabilităţilor lor, cât aspectul uman. E bine să ai cunoştinţe, dar dacă mergi într-o zonă de conflict cu un bagaj prea mare, pierzi mult din naturaleţea oamenilor, ai oarecum prejudecăţi. 

Mircea Barbu

E o cerinţă foarte mare a editorilor pentru materialele foto-video. Dar acestea sunt doar invitaţii pentru cititor să aprofundeze subiectul citind un reportaj. Personal, înţeleg dorinţa de a vedea în interiorul evenimentelor, dar nu îmi place să filmez, e foarte obositor.