Oamenii care „tâmpesc poporul cu televizorul“: „Dar nu cumva poporul e tâmpit deja?“. Din culisele celei mai frumoase meserii - datul cu părerea

Oamenii care „tâmpesc poporul cu televizorul“: „Dar nu cumva poporul e tâmpit deja?“. Din culisele celei mai frumoase meserii - datul cu părerea

Tudor Octavian, Florin Iaru şi Hanibal Dumitraşcu au o meserie curată. Nu-i ninge, nu-i plouă

Televiziunile de ştiri au analişti pentru orice: pentru situaţiile în care ninge în lunile de iarnă, pentru micile cutremure din Vrancea, pentru întoarcerea turiştilor de pe Valea Prahovei şi pentru îmbulzeala babelor la moaştele Sfântului Dumitru. Datul cu părerea la televizor e o meserie din care se trăieşte bine.

Ştiri pe aceeaşi temă

Formatorii de opinie au ajuns să se confunde cu moderatorii emisiunilor la care sunt invitaţi. Mugur Ciuvică, Andreea Pora, Marius Pieleanu, Monica Tatoiu. Un telespectator neavizat ar putea crede că aceştia moderează emisiuni. Pentru cei de mai sus ar trebui să existe însă în nomenclatorul muncii titlul de invitaţi permanenţi. Oameni care-şi dedică timpul televiziunilor.

Mai sunt însă şi oameni care au meserii onorabile dar care, pe lângă asta, mai sunt şi analişti ai vieţii de zi cu zi în talk-show-urile televiziunilor de ştiri. Scriitori, critici de artă, psihologi sau avocaţi cu procese grele în spate se arată la televizor şi îşi dau cu părerea. De ce fac asta?

Ironicul Tudor Octavian: „Mi-am acceptat condiţia de cârtitor”
De opt ani, Tudor Octavian (74 de ani) vorbeşte la televizor despre orice e nevoie: politică, societate, sport, cultură - mai rar. Deşi cultura e domeniul lui. E scriitor, critic de artă şi ziarist. Dimineaţa poate să descopere un pictor român uitat din secolul XIX, iar seara poate să dezbată un eveniment cu titlul de breaking-news, cum ar fi divorţul unor vedete. Uneori are timp să se documenteze pe iPad. De cele mai multe ori, însă, evenimentele vin pe neaşteptate. Eşti invitat să dezbaţi bugetul pe noul an, dar te pomeneşti că cine ştie ce personalitate a mai murit. „Asta e, mi-am acceptat condiţia de cârtitor. De ce am făcut-o? Pentru că n-am mai avut acces la altceva. Păi, ce să fac? Să mor? De ce să mor? De ce să mor eu, când pot să mă uit la spectacolul ăsta al lumii. Voi poate o să spuneţi: «Dar nu e corect». Da, nu e corect, dar se poate. Apoi, mie îmi place să pălăvrăgesc”, spune, cu cinismul care-l caracterizează, Tudor Octavian.

 

„Mâncarea de c... era o marfă”

A fost o vreme când părerea nu putea fi decât una singură, iar „dătătorii cu părerea” se înghesuiau să şi-o dea în tot felul de forme: poezie, gazetărie, muzică, etc. E vorba de jumătatea de secol comunist. Tudor Octavian recunoaşte că a avut un moment de slăbiciune şi a vrut să-şi dea cu părerea şi atunci.
„Pe vremea lui Ceauşescu se făceau nişte antologii de versuri, nişte volumoaie, pentru Ceauşescu. Eu, pe atunci, aveam nişte volume de povestiri pe care Valeriu Râpeanu tot mi le amâna de la publicare. Ei bine, am avut şi eu un moment de slăbiciune şi am spus: «Domnu’ Râpeanu – că nu-i plăcea să-i spunem tovarăşe -, dacă e nevoie să vă dau un text din acesta jubiliar, dacă asta e preţul, eu vi-l dau să ştiţi. Dau şi eu un text». Şi mi-a spus: «Stai, bă, liniştit. Avem cu toptanu’». De ce asta? Primeai 3.000 de lei pe text – adică un salariu bun dintr-o dată. Dădeau poeţii câte 10 poezii, doar-doar o intra una-două în antologie. Era o marfă, mă! Mâncarea de c... era o marfă, care se plătea bine”.

De 23 de ani, de la Revoluţia televizată din 1989, se spune „aţi tâmpit poporul cu televizorul”. L-am întrebat pe Tudor Octavian dacă nu i se pare că tâmpeşte poporul cu televizorul. El s-a întrebat retoric: „Dar nu cumva poporul e tâmpit deja?”. Îşi dă seama că treaba cu ziarele s-a terminat pentru totdeauna. „E sfârşitul de bal pentru ziare”. A făcut meseria de scriitor la gazetă vreme de 45 de ani. Acum a sărit în barca de salvare a televiziunii. Nu-i place dar n-are ce face. „Mereu mă întreb în timpul emisiunilor «Ce caut eu aici?». Tot timpul. Dar vedeţi voi... am 74 de ani. Ştii ce se întâmplă când nu te mai vrea nimeni? Înnebuneşti. Meseria de gazetar nu se opreşte la 62 de ani, la pensie”.

Ăia din PSD sunt foarte relaxaţi în pauzele publicitare şi îi înjură pe ăia din PNL că le strică socoteala. Dar pe platou sunt „colegii noştri, aliaţii noştri”.

Tudor Octavian

Agitatul Florin Iaru: „Din televiziune se poate trăi. Din scris se moare de foame!”
Florin Iaru (59 de ani) răspunde prezent la invitaţiile în emisiunile televizate pentru că nu poate trăi din meseria lui: cea de poet. În schimb, spune el, „din televiziune se poate trăi. Am un contract cu un număr de prezenţe. Pot refuza o invitaţie dacă nu îmi place un subiect. Dar dacă nu îmi fac numărul de prezenţe, sunt penalizat. În general, accept invitaţiile. Am făcut şi eu emisiuni televizate şi ştiu că e îngrozitor când te refuză invitaţii. Deci, pe jumătate vin la emisiuni şi din prietenie pentru cei care le realizează”. Florin Iaru a început să fie din ce în ce mai prezent la talk-show-uri de un an şi jumătate. „Până acum un an şi jumătate aveam un salariu de ziarist din care puteam trăi. Acum...”.

Îl vedem pe scriitorul Florin Iaru împărţind pupitrul cu Gigi Becali, Monica Tatoiu, Corneliu Vadim Tudor şi alţii. Îi place la nebunie: „Stau şi îi analizez. Monica Tatoiu e un fel de Traian Băsescu de la Oriflame. Mie tocmai genurile astea ciudate îmi sunt cele mai simpatice. Nu mă oboseşte proximitatea lor. Nu am nicio problemă nici cu Dan Diaconescu, nici cu Gigi Becali, nici cu Giovani Becali. Sunt specii, sunt genuri literare. Dar nu le pot folosi în romane pentru că sunt totuşi caractere secundare. Eroii de roman mai au şi probleme de conştiinţă, iar aşa ceva nu găseşti la oamenii ăştia. Sunt, cum spunea Mateiu Caragiale, din zona lui Gore Pirgu”.

Iaru e un agitat în talk-show-uri. O recunoaşte singur: „Sunt un agitat cu idei năstruşnice. Îi agit şi pe alţii”. Din cauza asta a primit ameninţări şi a fost dat în judecată. N-a luat bătaie şi n-a pierdut procese.
Când în România o să se poată trăi din scris, n-o să-l mai vedem pe Iaru la televizor. Până atunci, obişnuiţi-vă cu marca lui oratorică, pe care o spune în emisiuni: „Fiţi realişti, cereţi imposibilul!”

Curiosul Hanibal Dumitraşcu: „Am vrut să văd cum arată un studio de televiziune”
Psihologul Hanibal Dumitraşcu (48 de ani) a apărut prima dată la televizor acum vreo 10 ani. „Era la Tele 7 abc. Am acceptat din curiozitate profesională. Am fost extrem de interesat să văd cum arată un studio de televiziune”. Miezul chestiunii este de ce unul ca Hanibal Dumitraşcu apare atât de des la televizor. În fond, sunt mii de psihologi în România. „Ei bine, aşa s-au obişnuit televiziunile. Să apeleze la un om ca mine care are câteva abilităţi de a comunica şi a spune lucruri interesante”.

Hanibal Dumitraşcu a făcut subiectul unei serioase anchete pe portalul hotnews.ro. Cât este de deontologic ceea ce face Hanibal Dumitraşcu atunci când apreciază psihologic persoane publice în funcţie de casele pe care le deţin, de exemplu? Asta în ciuda faptului că în Codul Deontologic al Psihologului există un articol care spune: „Psihologii vor oferi informaţii despre caracteristicile psihologice ale indivizilor numai după ce au realizat o evaluare adecvată”. Întrebat de hotnews.ro “de ce, totuşi?”, Hanibal Dumitraşcu a răspus: “Am făcut doar referinţe la comportamentul sau modul de manifestare a personalităţii unuia sau altuia”.

Dumitraşcu crede că psihologul are un rol foarte important în dezbaterile televizate:“Mi s-a întâmplat să fiu în studio cu ţigancă ghicitoare. Sunt persoane care au darul de a confuziona telespectatorul. Ce s-ar întâmpla dacă în studio ar fi numai ghicitoarea, iar psihologul ar fi absent? Eu cred că ar fi mai rău”.

L-am întrebat pe Hanibal Dumitraşcu cum l-ar caracteriza psihologic pe omul de televiziune Hanibal Dumitraşcu: „Nu ştiu cum să-l caracterizez psihologic pe Hanibal Dumitraşcu pentru că nu mă uit niciodată la reluările sau la înregistrările emisiunilor la care participă Hanibal Dumitraşcu”.
 
Generoasa Paula Iacob: „Eu vin din plăcere”
Paula Iacob nu se simte prea bine. Are 81 de ani. În iarna asta a bătut 2.000 de kilometri prin ţară, pe la procese. Era deja răcită şi a răcit şi mai rău. Săptămâna aceasta a ajuns pe targă la spital, au pus-o la perfuzii şi era mai-mai să devină ea însăşi un breaking-news. Dar Paula Iacob e puternică. S-a întors acasă şi tinde spre bine. În curând va reveni pe micile ecrane să-şi dea cu părerea despre comunism, violatori, divorţuri şi despre câte şi mai câte. „Eu vin din plăcere la emisiuni. N-am luat în viaţa mea un ban de la vreun patron de televiziune. Că dacă aş lua, atunci el ar putea să-mi zică: «spune aia, spune ailaltă». N-aş mai avea libertate de opinie. Nu, domnule, eu trăiesc din avocatură. Dar îmi place să vin la emisiuni şi să împărtăşesc din ce ştiu”.

Nici pe vremea când îl apăra pe Nicu Ceauşescu nu a fost Paula Iacob atât de mediatizată ca acum. În noaptea dintre anii 2012 şi 2013, o televiziune de ştiri şi-a umplut spaţiul de emisie cu „Revelion acasă la Paula Iacob”. Ce întâmplare! „Cei de la televiziune m-au anunţat că trec pe la mine în noaptea de Revelion să filmeze cum se face o petrecere într-o casă de oameni. Nici ei n-au ştiut că vor sta atât de mult. Eh, ne-am întins la vorbă, eu am cântat câteva romanţe… «non, je ne regrette rien» şi mai multe”. Paula Iacob îşi dă seama de prestaţia ei în noaptea de Revelion. „Domnule, m-au felicitat oamenii pentru cum am cântat acele romanţe. M-au impresionat, să ştiţi. Trebuie să ai un pic de suflet ca să asculţi o avocată care cântă romanţe în noaptea de Revelion şi să-ţi mai şi placă”.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos: