Daniel Magdal: „Îmi doream enorm să evoluez pe prima scenă lirică a ţării,deci emoţiile erau imense”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
daniel magdal

Tenorul Daniel Magdal a devenit solistul Operei Bucureştene relativ recent,după aproape trei decenii de consistentă carieră internaţională.

O.Ş.P. Ne aflăm în anul centenarului Operei bucureştene, instituţie pe scena căreia aţi început să cântaţi în 2004. Formarea muzicală v-aţi desăvârşit-o la Iaşi, după ce aţi absolvit cursurile Liceului de Artă ,,Octav Băncilă”, urmând Academia de Artă ,,George Enescu”, secţia canto la clasa Maestrului Octavian Naghiu-Alba. Cum vă

amintiţi acei ani?

Daniel Magdal: Îmi amintesc de acei ani cu multă emoţie, bucurie şi recunoştinţă.

O.Ş.P.: Primele experienţe scenice consistente au fost tot la Iaşi. După absolvirea cursurilor Academiei, aţi fost angajat ca solist al Operei Naţionale Iaşi debutând în roluri precum Almaviva (Il Barbiere di Sevilla), Ernesto (Don Pasquale), Nemorino (L’Elisir d’Amore). Direct în roluri principale. Cum aţi perceput această şansă?

D.M.: A fost o şansă pe care nu mulţi colegi au primit-o. Acest lucru m-a făcut să mă simt foarte obligat şi sigur că am perceput acest lucru ca pe o mare răspundere. 

Şansa mea, ca şi a celorlalţi colegi, a fost conducerea de atunci a operei din Iaşi, prin maestrul Corneliu Calistru care ne-a încurajat prin susţinerea sa, şi de asemenea a maestrului Leonard Dumitriu, cu care am lucrat primele roluri foarte intensiv.

O.Ş.P.: Cu toate că lucrurile mergeau bine la Iaşi, rolurile principale nelipsind, la începtul anilor ’90 aţi emigrat în Germania, unde aţi evoluat pe scenele multor teatre, abordând repertoriul pentru tenor lirico-spinto şi mai târziu cel pentru tenor spintodramatic. Care a fost primul teatru din Germania în care aţi cântat, cum a apărut această oportunitate şi cum s-a dezvoltat ea în primii ani?

D.M.: După examenul de licenţă, începuse deja noua stagiune, îmi dorisem foarte mult să debutez într-un rol din operetă Mam'zelle Nitouche şi anume în cel al locotenentului Champlatreux, un rol care îmi făcea o mare plăcere. Cu câteve zile înainte de debut am fost contactat de un coleg care era deja plecat şi care mi-a spus că la Schleswig-Hosteinisches Landestheater în Flensburg este căutat un tenor. Am hotărât instataneu, împreună cu soţia mea de atunci, că este o oportunitate care nu trebuie ratată şi am plecat la audiţie. Audiţie pe care am şi luat-o dar, datorită faptului că nu vorbeam limba germană deloc, a trebuit să mă hotărăsc dacă accept pentru o

perioadă să fac parte din corul instituţiei, ceea ce, după un foarte scurt timp de gândire, am acceptat. Am petrecut în Flensburg aproximativ 2 ani şi jumătate, după care am plecat mai departe...

daniel magdal

O.Ş.P.: Încă din anii 90, evoluţia în repertoriul pentru tenor spinto-dramatic v-a adus pe scene ale Operelor din întreaga Europa, dar şi din America şi Asia. În 1997 aţi debutat la Hamburg în La belle Helene de Offenbach. În acea perioadă aţi cântat la Deutsche Oper Berlin, Semperoper Dresda, Staatsoper Saarbrücken, Staatsoper

Hannover, Theater Klagenfurt, Theater Innsbruck, Oper Essen, Staatsoper Prag,  Oper Maribor, Opera de Stat Sofia şi multe altele. Care au fost producţiile mai importante care v-au marcat evoluţia carierei?

D.M.: Mi-e foarte greu să aleg o producţie pentru că de fiecare dată şi indiferent de teatrul în care am evoluat am trăit foarte intens rolul respectiv şi munca depusă pentru realizarea lui. Nu vreau însă să nu menţionez primul rol spint în care am evoluat, şi anume Carl von Moor din opera „I Masnadieri de Verdi”, rol pe care l-am cântat în limba germană, ca de asemenea multe altele cum ar fi rolurile principale din Otello, Un Ballo in Maschera, Tosca, Madama Butterfly etc...

O.Ş.P.: Nu o să întreb despre un rol preferat, dar se poate remarca faptul că din creaţia pucciniana aţi interpretat aproape toate rolurile de tenor în Tosca, Turandot, La fanciulla del West, Madama Butterfly, Il Tabaro, Gianni Schicchi, Le Vili, Manon Lescaut. Aveţi o predilecţie pentru muzica pucciniană ?

D.M.: Nu neapărat. Am iubit şi iubesc fiecare rol pe care îl fac. A fost o chestiune de conjunctură. Primul rol puccinian pe care l-am cântat a fost Rodolfo din La Boheme, într-un debut nebun de o săptămână. Un agent m-a sunat într-o luni dimineaţă şi m-a întrebat dacă duminică aş putea cânta la Haga La Boheme într-o producţie a operei din Gdansk. Eu nu învăţasem încă rolul lui Rodolfo şi, peste toate, aveam spectacol de Fidelio sâmbătă seara la teatrul Vorpommern din Stralsund. El mi-a spus că nu e nici o problemă, că nu trebuie să fac decât o mică repetiţie de regie înainte de spectacol şi aşa am început să învăţ Rodolfo. Sâmbătă noaptea, după Fidelio, am

plecat cu maşina spre Haga, unde am ajuns spre dimneaţă, am dormit câteva ore şi la ora 16 am ajuns la teatru, unde am avut un debut foarte frumos în La Boheme, care, se pare a fost de bun augur pentru că după aceea au urmat oferte cu aproape toate rolurile scrise de Puccini pentru tenor, mai puţin două, Edgar şi La Rondine.

O.Ş.P.: De-a lungul carierei, Daniel Magdal a cântat alături de nume mari ale scenei lirice internaţionale. Dintre regizorii şi partenerii de scenă cu care aţi lucrat la nivel internaţional, pe care i-aţi menţiona ca reprezentând întâlniri artistice esenţiale?

D.M.: În primul rând vreau să menţionez pe marea şi minunata noastră soprană Mioara Cortez, alături de care mi-am făcut debutul în rolul Cavaradossi din opera Tosca. Am mai cântat alături de Daniela Barcellona, Nelly Mircioiu, Iulia Isaev, Elena Moşuc, Roxana Briban, Ildiko Komlösi, Svetla Vassileva, Alexandru Agache, am lucrat cu Brigitte Fasbaender, Vera Nemirova, Plamen Kartaloff, Ognian Draganoff, Klaus Weise, Donald Runnicles, Marco Guidarini, Ivo Venkov....

O.Ş.P.: În anul 2004, Daniel Magdal evolua pentru prima oară la Opera Naţională Bucureşti în rolul Radames din opera „Aida”, moment ce avea să devină începutul unei colaborări consistente de-a lungul anilor, colaborare ce s-a permanentizat din 2018.Cum v-aţi simţit atunci, în 2004, revenind în faţa publicului de acasă, care practic nu vă cunoştea?

D.M.: Am fost deosebit de onorat de invitaţia maestrului Ludovic Spiess, cu atât mai mult cu cât îmi doream enorm să evoluez pe prima scenă lirică a ţării, deci emoţiile erau imense. Dar se pare că a fost benefic şi am fost după aceea invitat în fiecare stagiune de mai multe ori în diverse spectacole.

O.Ş.P.: Care dintre premierele pe care le-aţi pregătit pentru scena bucureşteană v-a rămas în memorie ca un eveniment special, în contextul în care aveţi un amplu repertoriu de operă?

D.M.: Cu drag îmi amintesc de debutul în Manon Lescaut (la invitaţia domnului director de atunci Cătălin Ionescu – Arbore) şi de debutul în Lohengrin pe care l-am avut la Bucureşti, după aceea având onoarea să-l cânt la Weimar, unde în 1850 a avut loc premiera absolută.

daniel magdal

O.Ş.P.: Abordarea repertoriului vocal-simfonic şi de lied prin concerte şi recitaluri la New York, Berlin şi Bucureşti, reprezintă o altă parte semnificativă a activităţii artistice a lui Daniel Magdal. În perioada următoare vedeţi posibilă o amplificare a acestui tip de activitate?

D.M.: Cu certitudine. În acestă perioadă voi avea din nou un recital de lieduri de Beethoven, am în pregătire o seară Liszt pe versuri de Petrarca şi o seară Brahms cu ciclul Die Schöne Magelone, care sper să se concretizeze în următoarea stagiune. De asemenea, în octombrie am în proiect o seară muzicală atipică şi anume o seară de romanţe româneşti, pe care mi-o doresc de foarte multă vreme.

O.Ş.P. Pentru a nu ignora perioada cea mai recentă, cum aţi parcurs, ca artist, perioada blocajului lumii artistice din cauza pandemiei şi respectiv cum apreciaţi modul de expresie online în materie de operă?

D.M.: Sigur că modalitatea de transmitere online este de actualitate, şi pentru noi a fost necesară, dar spectacolele live cu dragul nostru PUBLIC în sală sunt de nepreţuit.

O.Ş.P. Ce roluri v-aţi dori să mai abordaţi în următorii ani pe scena operei bucureştene?

D.M.: Poate Andreea Chenier, Ernani, I Vespri Siciliani, aş dori şi un debut într-o operă românească... Dar vom vedea ce ne rezervă viitorul.....

Selecţiuni din repertoriul de operă:

Verdi - „Aida”, „La Traviata” , „Un Ballo in Maschera”, „La Forzadel Destino”, „Il

Trovatore”,

„I Masnadieri”, „Don Carlo”, „Otello”.

Puccini - „La Boheme”, „Tosca”, „La Fanciulla del West”, „Madama Butterfly”, „Le

Vili”, „Il

Tabarro”, „Turandot”, „Manon Lescaut”.

Wagner - „Lohengrin”, „Die Walküre”.

Meyerbeer - „Le Prophet”, „Les Huguenots”, „Vasco da Gama (L’Africaine)”.

Berlioz – „Les Troyens”, „Benvenuto Cellini”.

Bizet - „Carmen”.

Boito – „Mefistofele”.

Saint – Saens- „Samson et Dalila”.

Dvorak- „Rusalka”.

Leoncavallo - „I Pagliacci”,

Mascagni – „Cavalleria Rusticana”

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite