Robin Williams: În sfârşit eşti liber, spirite!

Robbin Williams, pe afişul filmului „What Dreams May Come/O iubire fără sfârşit“ (1998)

Robin Williams a murit. Aparent, s-a sinucis. Şi-a luat înapoi viaţa, o viaţă care oricum nu-i mai aparţinea. Şi a făcut ce-a vrut cu ea. Un păcat capital. Dar o iubire foarte mare - pentru că mulţi te iubesc atât, Robin Williams - te va aduce acolo unde e locul tău. „Ceea ce unii oameni numesc imposibil, e ceea ce nu au mai văzut...“ („What Dreams May Come“). E mai simplu decât credem noi.

Tristeţea din spatele râsului este, poate, cea mai mare povară a unui om. Să-i faci pe ceilalţi să râdă, când tu te „spargi“ în milioane de ţăndări, e, poate, cel mai mare act de nobleţe. Iar pentru asta nu putem decât să-ţi mulţumim, Robin Williams.

Când intri în maşinăria numită Hollywood, nu-ţi mai permiţi să-ţi aparţii. Acolo eşti o marfă de vânzare, pentru că dacă nu ai vinde, nu ai fi acolo.

Când intri în maşinăria showbiz, ca să supravieţuieşti, trebuie să găseşti portiţe de evadare. Top-modelele îşi injectează heroină între degetele de la picioare, pentru a nu avea urme vizibile pe corp. În tagma cântăreţilor tineri fumatul unui joint e ritualul de dinainte de a urca pe scenă. Liz Taylor, Richard Burton şi alţi zei ai generaţiei lor preferau vodca. Simplă, cu suc de portocale sau cu droguri. Robin Williams a fost unul dintre cei din urmă.

Nici nu se putea altfel, ne-a oferit prea multe în „Mork & Mindy“, „Good Morning, Vietnam!“, „Dead Poets Society“, „The Fisher King“, „Jumanji“, „Aladdin“ (vocea spiritului lămpii fermecate), „O noapte la muzeu“ şi inegalabilul „Mrs. Doubtfire“.

Iar când harul e atât de mare, apar, inevitabil, şi demonii. Depresia, cel mai negru dintre ei. „Câteodată, stai pe marginea prăpastiei şi te uiţi în jos. Şi e o voce, atât de liniştită, totuşi, care-ţi spune: Sari!“, declara actorul într-un interviu. A rezistat chemării 63 de ani. Dar primele relatări ale presei internaţionale vorbesc despre o sinucidere.

Există în palmaresul lui Robin Williams un film pe nedrept uitat: „What Dreams May Come/O iubire fără sfârşit“. Despre viaţă. Şi moarte. Şi depresie. Despre multă durere. Despre moarte din nou. Şi despre sinucidere. Despre iubirea care ajunge până-n iad pentru a-şi scoate de acolo sufletul-pereche, aşa cum Orfeu făcea, într-o legendă, pentru Euridice. Şi iarăşi despre viaţă. Pentru că atât de multă iubire nu are cum să moară.

Robin Williams a murit. Aparent, s-a sinucis. Şi-a luat înapoi viaţa, o viaţă care oricum nu-i mai aparţinea. Şi a făcut ce-a vrut cu ea. Un păcat capital. Dar o iubire foarte mare - pentru că mulţi te iubesc atât, Robin Williams -, te va aduce acolo unde e locul tău. „Ceea ce unii oameni numesc imposibil, e ceea ce nu au mai văzut...“ („What dreams May Come“). E mai simplu decât credem noi...

În sfârşit, eşti liber, spirite! („Aladdin“).