Azi, de Ziua Naţională a României, când
celebrăm trecutul şi onorăm prezentul, organizatorii Festivalului Filmului
American Independent propun bucureştenilor să se gândească şi la viitor (cel
ficţional): după fastuoasa paradă militară de la Arcul de Triumf, spre seară
(de la ora 6) ne tentează cu două filme SF de bună calitate.
Deşi facem parte dintr-o generaţie care a prins şi era analogică şi
revoluţia digitală, învăţând astfel să căutăm unde trebuie, fără să
credem că totul ni se cuvine şi ne aşteaptă de-a gata, ne e destul de
greu să ajungem la unele adevăruri, în pofida documentării acestora,
pentru că sursele se înmulţesc odată cu numărul pasionaţilor implicaţi.
PNL
a intrat la guvernare. Rămâne de văzut cum se vor da la fund slugile PSD din
televiziunea şi radioul de stat, împinse de clientela PNL. Rămâne de văzut cum
vor juca slugile PSD din CNA în guvernarea PNL.
„Reporter:
În momentul în care v-aţi anunţat candidatura la prezidenţiale aţi fost
comparat cu Vladimir Zelensky, preşedintele Ucrainei. /
Mircea Diaconu: Este o prostie. De ce nu mă compară cu Ronald
Reagan, că şi el a fost actor? Pe de altă parte, înţeleg că domnul Zelensky a
plecat de pe ecran direct în funcţia de preşedinte, ori eu, în momentul de
faţă, încerc să învăţ cum să ajung preşedinte.” (www.bursa.ro)
Luaţi-l, dar rămânând acasă. Călătoriţi cu mintea şi cu sufletul spre cetatea unde filmele intră cu greu, iar cele mai bune sau originale ies premiate.
Începe astăzi cea de a 9-a ediţie a Festivalului Filmului Evreiesc
care, vreme de opt zile, va oferi publicului bucureştean o serie de
evenimente culturale, ce includ filme de ficţiune, de animaţie,
documentare, dar şi muzică casică şi tradiţională sau dezbateri pe teme
legate de profilul întregii manifestări.
FIFF, festivalul din Belgia, de la Namur, al filmului francofon prin excelenţă, mă face să-mi amintesc de fiecare dată de o rimă din copilărie, chiar dacă se scrie puţin diferit: Domnişoara Greta Fiff, blondă ca un cataif. E, de fapt, o descriere exactă a acestei întâlniri dulci şi luminoase deopotrivă care ne poartă pe mai multe continente şi ne face să descoperim destine, pe care adesea le ignorăm şi e păcat şi nedrept.
„Hai să
ne imaginăm,/ C-avem aripi şi că zburăm,/ Că vom fi mai drepţi mai buni,/ De mîine
de luni. Hai să ne imaginăm,/ Că vom da mai mult decît luăm,/ Că vom şti să-i
ocrotim,/ Pe cei ce-i iubim.” (Hai să ne imaginăm – Ion Cristinoiu)
Câştigător la Cannes al Premiului
Juriului, în 2007, pentru splendida dramă Silent
Light şi al celui pentru regie în 2012, cu Post Tenebras Lux, Carlos Reygadas a revenit pe ecrane în 2018,
lansându-şi la Festivalul de Film de la Veneţia cea mai recentă investigare cinematografică
a limitelor relaţiilor umane din Nuestro
tiempo, şi el nominalizat acolo la Leul de Aur. Acest film de artă intră
acum şi pe ecranele din România.
„De la '907,/ Am fost
primii puşi pe fapte,/ Cu echipa Clujului,/ Mîndria Ardealului,/ Trăiesc
fiecare clipă cu cea mai bună echipă,/ Şi-am purtat de cînd mă ştiu alb şi
vişiniu!”, „Am luptat şi vom lupta,/ CFR, echipa mea,/ Clujul este casa noastră
şi-l vom apăra!”
„U, a, a, ciocolata
e a mea/ Aşa că nu nu nu te atinge de ea./ U, a, a, ciocolata e a mea,/
Nu nu nu te atinge de ea...” (Ciocolata – Genius)
Mai e puţin şi exact în joia liberă, pe 15 august, de la ora 22.00, va începe sezonul al doilea al serialului „The Terror“ - „Infamia“ - o producţie AMC Studios care are printre producători pe ultra-celebrul Ridley Scott.
Noul sezon de 10 episoade care începe, săptămânal, pe postul AMC de
joi, 15 august, de un weekend prelungit de Sfînta Maria, de la ora
22.00, este o fascinantă incursiune într-o istorie foarte puţin
cunoscută la noi care s-a petrecut în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial, după atacul de la Pearl Harbor.
Nu s-a încheiat ori nu am aflat noi încă rezultatele
controlului referitor la afacerile dubioase, multe dintre ele cu iz penal, care
s-au derulat în TVR cu ocazia ediţiei din anul 2018 a „Cerbului de Aur“.
„Vara asta am să mă-ndrăgostesc/ Vara asta am să mă-ndrăgostesc/
Vara asta am să mă-ndrăgostesc de tine/ Acuma ştiu că marea mă aşteaptă...
Ştiu c-ai să mă cerţi/ Şi-apoi c-ai să mă ierţi/ Căci
vîntul e prietenul tău bun/ Şi mai e ceva..../
Tu ştii că iarna tu eşti marea mea.“ (Vara asta – Vama Veche)
„Lasă-mă papa la mare/ Vreau
distracţie şi soare/ M-am îndrăgostit lulea/ Am aflat ce-i dragostea. / Ai ia ia
ia, la mare/ Ai ia ia ia, la soare/ Ai ia ia ia, cu tine/ E bine!” (Andre – Lasă-mă
papa la mare)
„Ouououoou,
e vară-vară, e soare afară/ Ouououoou, e vară-vară iară.
E vara iar,
ce n-am dreptate?/ Fete, fete şi de toate/ Chefuri, chefuri cît se poate/ Ce să
zic, e ce-mi doresc/ Soare mult să mă prăjesc/ Da, da, da, e vară, da/ Da, da,
da, e vara ta/ E vară şi nu pot să cred/ Genius cîntă la mare/ Discoteca-e cea
mai tare/ Ţine cheful cel mai mare
Hai cu noi, da' doar cu noi/ Chef, uitare-i pentru voi.” (Genius - Vara)
„Eu vara nu dorm, vara nu dorm/ Nu am somn, nu am somn/ Zorii zilei mă
prind cum pe plaja mă plimb/ Pentru că vara nu dorm.” (Connect-R, Vara nu dorm)
Duminică,
pe 9 iunie, TVR 1 a difuzat un interviu cu istoricul şi filosoful Yuval Noah
Harari, în cadrul emisiunii „Garantat 100%“, la ora 23:00. Interesant interviul.
La un moment dat
a venit timpul să fiu nevoit să-mi fac unele căutări versus sănătatea proprie.
Bine, cam toată lumea îşi urează de sănătate, la orice pahar sau la primul
strănut, deşi cei de pe Titanic degeaba au fost cu ea la superlativ, dacă n-au
avut noroc să prindă o barcă; dar fie…
Marele şoc al trofeelor de la Cannes, în 2019, rămâne lipsa la Palme
d’Or a lui Almodovar (după nedreptatea de acum 20 de ani cu formidabilul
Totul despre mama mea!), chiar dacă a luat premiul prin intermediari,
adică prin alter ego-ul său Antonio Banderas,
Cine ar fi crezut că până şi un cineast de talia lui Tarantino apelează la tot felul de şmecherii ieftine (pe lângă un casting beton) ca să-şi sporească numărul de bilete vândute?
E imposibil să nu-ţi aminteşti de vorba asta de duh, când vezi Jeanne/ Ioana d’Arc (R: Bruno Dumont, deşi ne plictisise destul şi până acum cu Humanite, Flandres sau recentul Ma Loute), noua versiune, cu o puştoică extrem de neconvingătoare, care în plus mai şi cânta, ca pe Broadway, doar că plicticos.
