Cleopatra Stratan se mută înapoi în România şi vrea să facă trupă cu tatăl ei, după ce s-a relansat cu noua piesă VIDEO

Cleopatra Stratan se mută înapoi în România şi vrea să facă trupă cu tatăl ei, după ce s-a relansat cu noua piesă VIDEO

Cleopatra Stratan (15 ani), care cunoştea celebritatea în urmă cu 12 ani, cu piesa „Ghiţă“, a lansat săptămâna trecută piesa «Te las cu inima», reintrând în atenţia publicului. Adolescenta, care acum locuieşte la Chişinău, a mărturisit că plănuieşte să se întoarcă la Bucureşti cu familia, pentru a începe un proiect muzical împreună cu tatăl său Pavel Stratan.

Cea mai lungă zi din an se tratează cu muzică live, petreceri şi yoga

Cea mai lungă zi din an se tratează cu muzică live, petreceri şi yoga

Ce e bine să faci pentru noroc în carieră în cea mai lungă zi din an? „În mitologia corporatistă din România, energia solstiţiului de vară este o energie a pasiunii, vitalităţii şi creativităţii. Următoarele zodii vor avea noroc în carieră, cu condiţia ca joi, pe 21 iunie, în cea mai lungă zi din an, să fie #GataLa4 cu sarcinile de birou pentru punk-rock cu E.M.I.L., petreceri şi yoga în Pipera, kilometrul 0 al corporatiştilor din Capitală.

Editorialul ăsta, ei, „editorial“!, cinşpe rînduri cu tot cu titlu, total 3823 semne cu spaţii incluse, o nimica toată, nici în vremurile bune, cu presă scrisă şi tiraje, nu jucărie, nu se „ponta“ cu mai mult de cincizeci de lei, ar putea să se constituie într-o reclamă dezinteresată, făcută de mine pe banii de la „Adevărul“ unei cărţi a prietenului meu Cosmin Neidoni.

acum 28 zile · comentarii (11)

Dacă de dimineaţă francezii sunt bine cunoscuţi pentru cafeaua cu lapte şi un croissant (n-am să uit niciodată cum la prima călătorie în Franţa, în 1990, după Revoluţie, stăteam la Rouen şi seniorul casei s-a sculat în zori ca să–mi aducă foietajul fierbinte, nu cum e moda acum, să se cumpere de la supermarket semicongelat şi să se încălzească la microunde), anul acesta, la Cannes, de câteva zile

luna trecuta · comentarii (0)

Am trăit s-o văd şi pe-asta! La Cannes, în avanpremieră absolută, „Solo: A Star Wars Story“ s-a proiectat bine păzit de 8 agenţi speciali care au făcut cu rândul, stând în picioare, în laterala ecranului, privind în întuneric cu ochi de vultur ca nu cumva să pirateze cineva scene din film! Mai ceva ca şefii de stat ori Familia Regală britanică, la nunta de sâmbătă, bodyguarzii au vegheat ca să nu fie ceva furat!

luna trecuta · comentarii (0)

Definiţia stării noastre de spirit, mondializarea indiferenţei, îi aparţine fascinantului Papă Francisc, despre care a făcut un documentar, nu prea inspirat, din păcate (în afară de dublul sens al titlului, „Un om de cuvînt“, căci cuvintele sunt unica armă a sa şi îşi respectă promisiunile!), marele Wim Wenders, poate şi copleşit de personalitatea Sanctităţii Sale.

luna trecuta · comentarii (2)

În racord perfect cu nominalizările - inclusiv pentru „Un Certain Regard“ (un bun prieten german, Knut, mare cronicar radio, mă întreba ce s-a întâmplat cu România că n-a fost selecţionat niciun lungmetraj, iar răspunsul a fost limpede: în afară de „Touch me not“, nimic nu se califica în privinţa subiectului ales!) - au fost şi câştigătorii, dar am apreciat că alegerile au presupus şi filme de calitate, cu mesaj, şi nu doar ciudăţenii.

luna trecuta · comentarii (0)

Anul acesta s-a vrut o cât mai mare diversitate, am fost serviţi cu un cocktail, nu numai cel din deschidere, ci mai ales cel de pe ecran! Seara s-a încheiat cu unul dintre cele mai colorate, la propriu şi la figurat, „Rafiki/ Prietenie“, o peliculă interzisă în ţara de baştină, Kenya, dar măcar i s-a permis regizoarei să vină!

luna trecuta · comentarii (0)

Canal+ transmite en clair (adică şi dacă n-ai abonament, sau n-are hotelul, poţi vedea) Ceremonia de deschidere şi, după 11 zile, şi pe cea şi mai aşteptată, cea de închidere, prin urmare poţi urmări şi mai în detaliu, ca din sală, pe covor fiind 2 prezentatori de astă dată, un bărbat şi o femeie (racord cu oscarizatul lui Lelouch?). Strugurii sunt acri, veţi gândi maliţios, dar e mai comod de luat notiţe aşa!

luna trecuta · comentarii (0)

30 decembrie 1933: se instituie starea de asediu printr-un decret prin care statul român îşi aroga dreptul de cenzura presa, ba chiar de a împiedica apariţia unor publicaţii. Acestea fiind datele problemei, propun descifrarea misterului din jurul ştampilei ANULAT de pe coperta revistei „Veselia“, posibil o restricţionare a circulaţiei publicaţiei prin ţară.

acum 2 luni · comentarii (2)

O să vi se pară un titlu ciudat, dar să ştiţi că am aflat, de la o peisagistă, că lalelele bătute, care seamănă mai degrabă cu bujorii şi au cele mai neaşteptate culori, au şi parfum. Iar când le vezi în covoare în toate nuanţele curcubeului, împodobind celebra Piaţă Taksim, dintr-o dată te simţi ca în Grădina Raiului.

acum 2 luni · comentarii (0)

În noaptea de 26 spre 27 martie, în aşteptarea Premiilor Gopo, pe la 4 dimineaţa, ora României, putem urmări, simultan cu Statele Unite şi alte peste 125 de ţări din lume, pe Canalul AMC, primul episod dintre cele 10 care ilustrează un roman-thriller extraordinar, din 2007, scris de Dan Simmons şi creat, cinematografic, de producătorii executivi Ridley Scott, David Kajganich şi Soo Hugh.

acum 3 luni · comentarii (1)

Dacă ar fi să dau crezare nenumăratelor articole de pe bloguri, postărilor extrem de îndurerate ce au apărut cu nemiluita pe reţelele de socializare, faptului că mai toată lumea are de împărtăşit o amintire cu fostul om de radio Andrei Gheorghe, aş putea trage concluzia că până luni seara, atunci când a apărut vestea morţii sale absolut neaşteptate, toată lumea i-a fost fan înrăit şi necondiţionat.

acum 3 luni · comentarii (6)

Şi era miez de zi, şi mai era şi miez de noapte, iar noi ne hăhăiam ca proştii, că, de, eram copii de provincie, din familii cu frica lui Dumnezeu, iar el spunea cuvintele alea, în direct, pe radio. Asta până să ne cuprindă vocea aia nepământeană ca-ntr-un cocon, până se ne hipnotizeze mintea aia sclipitoare şi să ne deschidă ochii şi visurile.

acum 3 luni · comentarii (10)

Serviciul este locul acela fain spre care pleci dimineaţa fără vreun fel de vigoare, îi aloci o grămadă de timp, opt ore pe zi, adică aproximativ o treime de viaţă, unde eşti prin definiţie la cheremul cuiva sau chiar al unei cohorte, şi de unde pleci plin de energii negative pe care încerci să le abandonezi prin mijloacele de transport pe care le iei spre casă. Uneori reuşeşti.

acum 4 luni · comentarii (0)