Cât despre învăţământul online, îl citez pe ministrul Cîmpeanu: a fost un dezastru!

Posibil ca şcolile să fie închise şi semestrul acesta

Dacă ne uităm ce ravagii face tulpina delta în Israel, ţară de 9 milioane de locuitori, majoritatea vaccinaţi, ne ia cu fiori. A înregistrat săptămâna trecută 11.000 de infectări pe zi cu coronavirus, majoritatea fiind copii nevaccinaţi. Specialiştii spun că asta ne aşteaptă şi pe noi, peste 10.000 de infectări zilnice.

Am văzut asta vară consecinţele. 34.000 de elevi din anii terminali de liceu nici nu s-au înscris la Bacalaureat. Procentele de promovare, raportate la numărul elevilor înscrişi in clasele terminale,  a fost 55-56%.

În semestrul al doilea din 2020 am înţeles că am fost luaţi toţi prin surprindere de amploarea pandemiei. Dar nu s-a întreprins nimic pentru a îmbunătăţi logistica pentru învăţământul online, în şcoli şi acasă la elevi. Cu o experienţă de o viaţă în învăţământ,  apreciez că doar 30-35% dintre elevi s-au descurcat cu meditaţiile plătite de părinţi cu dare de mână, sau au profitat de un învăţământ online cât de cât util. În rest, cei 65%, Dumnezeu cu mila!

Ştiu copii buni şi foarte buni care au picat la examenele de absolvire pentru că n-au beneficiat de meditaţii sau de învăţământ online de calitate. Ei sunt pierduţi pentru totdeauna!

Cu aceeaşi aparatură de slabă calitate sau lipsă în totalitate, la şcoală sau acasă la elevi, vom pierde încă un semestru de şcoală! Al patrulea!

Şcoala începe într-un haos organizatoric

Nu foloseşte nimănui să ne furăm căciulă, să ascundem gunoiul sub preş, când e vorba de viitorul copiilor noştri.

Chiar si în Bucuresti şcoala începe online in 7 şcoli, la care nu s-au terminat reparaţiile. Ce este in restul ţării nu se ştie. Nu poţi pune bază pe raportările inspectoratelor.

Nu s-au ţinut examenele de directori. Vor începe curând dar nu se ştie când se vor şi termina.

La liceu nu avem un nou curriculum şi manuale noi, care să continue schimbarea de curriculum din gimnaziu. Mai grav, nu s-au făcut modificările necesare în conţinuturile şcolare, planuri cadru şi programe şcolare. Noi folosim  curriculumul de acum 50 de ani, prin care am învăţat noi. Matematică, istorie, geografie, chimie, biologie, română, etc. Şi mai grav, disciplinele au fost încărcate cu noţiuni care nu au nimic de a face cu vârsta şi interesele copiilor. Iată ce cuprinde manualul de biologie de clasa a V-a (10-11 ani), şi acum în vigoare, aprobat de ministerul Educaţiei.

Biotop, factori abiotici, biocenoză, ecosistem, biom, apă salmastră, eclozare, poichiloterme, homeoterme, fotosinteză, lanţuri trofice, reţele trofice, categorii trofice, descompunatorii, simbioză, camuflajul, mimetismul, crustacee, polenizare, substanţe organice, germinare, larvă, nutrienţi, graminee, moluşte, virusuri, protozoare, humus, artropode, endemic, angiosperme, acicular, gimnosperme, plancton, canibalism, debit, planarie, relict, submers, troglobionte, troglofile, calcar, fosile, plaur, grind, fitoplancton, zooplancton, detritus, epifite, prehensil, heterotrofă, autotrof, saprofite, agent patogen, protiste, euglenă, pigment clorofilian, hife, miceliu, ruginile, tăciunii, mâlurile, rizoizi, rizom, cormofite, spongieri, celenterate, cefalopode, artropode, chitină, monotreme, pinipede, placentare, marsupiale, heterotrofe, saprofite.

De cel puţin 10 ori am semnalat această aberaţie, fără ca cineva să se sesizeze şi să ia măsuri. Că aşa e la noi, în România.

O şcoală nu este bună sau rea în sine. Este bună atunci când răspunde cerinţelor, nevoilor societăţii, la o anumită etapă a evoluţiei sale. Avem provocări uriaşe de gestionat: globalizarea, explozia tehnologiilor, în special a celor legate de comunicare, circulaţia ideilor, persoanelor şi mărfurilor, lipsa infrastructurii în România, apartenenţa la UE şi NATO.

Cu planuri cadru şi programe şcolare încremenite în anii 70, cu 34-36 de ore pe săptămână la gimnaziu,  nu putem gestiona aceste provocări.

Aşa cum arată şcoală azi, aşa va arăta societatea mâine. Să nu uităm această zicere extrem de adevărată.

Tabloul şcolii de azi

  1. România s-a plasat pe ultimul loc din Europa la testele PISA
  2. Universităţile româneşti ocupă locuri ruşinoase în clasamente internaţionale credibile.
  3. Examenele naţionale de absolvire sunt trecute de 50% dintre elevi, dacă ne raportăm la cei înscrişi în clasele terminale. Reapare procesul de mistificare şi falsificare a rezultatelor acestor examene.
  4. Nu avem un sistem coerent şi clar de evaluare a progresului şcolar al elevilor.
  5. Nu avem profilul absolventului la fiecare etapă a evoluţiei şcolare.
  6. Nu avem planuri cadru şi programe şcolare adecvate etapei de evoluţie a societăţii pe care o parcurgem
  7. Nu avem salarizare legată de performanţe şi progresul şcolar al elevilor, situaţia care ar genera competiţie şi autoformarea personalului din educaţie
  8. Managementul este politizat, serveşte cu obedienţă interesele partidului aflat la guvernare
  9. Sunt necesare corecţii aduse în arhitectura instituţională, curriculară şi legislativă în care funcţionează educaţia
  10. Trebuie găsite căi de impulsionare a învăţământului profesional, aflat acum în grea suferinţă
  11. Sunt necesare mai multe trasee educaţionale, pentru a răspunde inclinaţiilor, talentelor şi cerinţelor elevilor
  12. Nu există o corelaţie clară şi predictibilă între piaţa muncii şi sistemul de învăţământ


Acestea, şi altele, sunt problemele care trebuie rezolvate la nivelul sistemelor de educaţie. Până nu ne apucăm serios de aceste probleme, cu experţi independenţi, care să nu joace în strună politicienilor, nu se va schimba nimic în şcoala românească.

România Educată

S-a scris mult pe acest subiect, începând de la faptul că nu se cunosc autorii proiectului, până la faptul că până în 2030, când se prevede a fi aplicat, e cale lungă. Şi noi ce facem, stăm cu educaţia pe loc până în 2030?

Se pare că a prins şi la preşedintele Iohannis acest argument, când a dat dispoziţie ca până la 10 septembrie să fie gata pachetul pegislativ, iar până la 1 octombrie Legea Educaţiei. Mi-am exprimat, la vremea respectivă, opinia că nu este posibil aşa ceva. Şi aşa a fost. Ministrul Cîmpeanu şi-a cerut scuze că nu e gata pe 10 septembrie pachetul legislativ, că a făcut tot ce era omeneşte posibil. Iar pentru Legea Educaţiei are nevoie de cel puţin un an, nu o lună.

Soluţia simplă era alta. Să curăţăm Legea Educaţiei Naţionale, rezultatul muncii unei echipe de specialişti după 4 ani de eforturi, de actele normative aduse de PSD, şi care au făcut-o incoerentă. Nu s-a făcut aşa din ambiţia preşedintelui Iohannis de a fi al doilea „Spiru Haret” al României. Concluzia este că şi acum funcţionăm după o lege schingiuită de PSD, iar o alta nouă nu vom avea încă mulţi ani de acum încolo. O lege a Educaţiei trebuie lăsată 15-20 de ani, să-şi arate efectele. Iar noi am schimbat Legea Educaţiei Naţionale după un an de funcţionare!

Concluzie

În zăpăceala politică a acestor zile mai nimeni din conducerea statului nu are timp şi chef pentru educaţie. Iar românii vor pleca în continuare în ţări occidentale, unde vor avea grijă de bătrâni, de copii mici, sau vor face munci grele în agricultura acelor ţări, refuzate de autohtoni. Alte zeci de mii de elevi părăsesc ţara pentru învăţământul superior occidental, mult mai performant, şi mulţi nu se mai întorc.

 Asta e tot ce poate face conducerea statului pentru şcoala românească!