Fondul clasei nu moare! Bani pentru laptop, imprimantă şi mobilier, solicitaţi părinţilor unor copii care intră în clasa 0

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Au început înscrierile pentru clasa pregătitoare şi pentru clasa I

Postarea disperată a unei mămici din Galaţi care îşi pregăteşte copilul pentru clasa zero, arată că, în continuare, în anul 2019, Bucureşti - capitală europeană, primul contact cu sistemul de învăţământ vine cu clasica cerere de bani pentru „fondul clasei”.

 „Din toamnă S. începe şcoala. De la prima şedinţă au cerut bani pentru rechizite - 200 lei, imprimantă+laptop - 150 lei. În plus, se doreşte schimbarea băncilor. Sunt clase la care părinţii pun AC. Oameni buni, în 2019 este normal? Este legal? Rog răspuns”, este postarea pe Facebook a unui părinte.

Răspunsurile şi postările altor părinţi arată cât de împământenit a rămas sistemul „fondului clasei” în învăţământul românesc, dar şi faptul că părinţii sunt cei care poartă o mare parte din vină pentru perpetuarea lui. „Nu vreau să fiu ironică, dar bine aţi venit în sistemul de învăţământ românesc gratuit! Şi eu am percutat la rechizitele necesare clasei zero, anul trecut, şi anume, foi A4 pentru imprimantă (asta există deja), tonere color, materiale igienice etc. Trebuie să discutaţi cu ceilalţi părinţi, fiecare colectiv are câţiva "zeloşi" care insistă pe nişte aspecte nu musai necesare”, i-a răspuns o mămică. „De ani de zile, prima şedinţa cu părinţii (uneori chiar din timpul vacanţei) este organizată pentru a informa părinţii asupra cheltuielilor la care trebuie să se aştepte. Problema cea mai mare nu este faptul că şcoala cere, ci capul plecat al părinţilor care acceptă, ba chiar îi pun la colţ pe cei care îndrăznesc să nu se conformeze”, este răspunsul unui alt părinte nemulţumit de faptul că învăţătorii cer în continuare bani pentru necesităţile clasei. 

Mai mult, un alt părinte povesteşte cum împreună cu ceilalţi părinţi ai colegilor fiului său a cumpărat bănci, scaune, catedră, ferestre din termopan, uşa, lambriu pe pereţi, tablă, reparat tavanul clasei, care aproape se prăbuşea peste copii, apoi am contribuit la consolidarea şcolii, împreună cu părinţii celorlalte clase. „Sincer, am realizat la final de clasa a 4-a, că a rămas în urma noastră o clasa normală, dotată aşa cum ar fi trebuit să o găsească şi copiii noştri. Şi mă gândeam că am investit atât de mult încât practic am devenit cumva co-proprietar al acelei şcoli. Am realizat că vină a fost exclusiv a noastră, a părinţilor. Pentru că am ales calea cea mai uşoară, cea de a scoate bani din buzunar. Calea corectă, mers la conducerea şcolii, la Primărie, la Inspectorat, etc, făcut plângere pentru condiţiile precare în care învaţă nişte copii într-un municipiu de judeţ, într-un Colegiu Naţional, în secolul 21, ni s-a părut grea, consumatoare de timp şi de energie. Nu ştiu despre restul de părinţi, dar eu am realizat că am greşit. Pentru că dacă vom continuă aşa, nu vom face decât să perpetuăm proastele practici”, este mărturia acestuia.

Un sistem ilegal, în dauna elevilor

Experţii din sistemul de Educaţie recunosc că acest sistem este încă prezent şi susţin că o parte din vină este a profesorilor şi şcolilor care nu cer finanţare de la autorităţile locale. „Solicitarea de diverse sume de bani de la părinţi este ilegală. Cu toate acestea, este o practică prea des întâlnită şi care s-a tot extins pentru că decidenţii au închis ochii, permiţând aceaste activităţi. Autorităţile publice locale sunt cele responsabile pentru infrastructura şcolară şi dotarea sălilor de clasă. De multe ori, directorii şcolilor şi profesorii evită să ceară bani primarilor fiind mai confortabil să ceară de la părinţi”, consideră preşedinta Centrului pentru Politici Educaţionale, Daniela Alexe-Coteţ. 

La rândul lui, preşedintele Asociaţiei Părinţilor din România, Iulian Cristache, susţine că deşi există un cod de etică ce interzice această practică profesorii îl încalcă pentru avantajele materiale directe, cu concursul părinţilor zeloşi care caută astfel avantaje neîndreptăţite pentru copiii lor. „Unii profesori de la început testează reacţia părinţilor să vadă cât de dispuşi sunt să cotizeze. E un sistem care continuă apoi cu meditaţii şi se ajunge la cadouri, bijuterii sau rate de leasing. E un sistem ce convine şcolilor, directorii nu mai trebuie să ceară primăriilor, se fac achiziţii la negru, comisioane. E un sistem în care cîştigă părinţii zeloşi, cu bani, şi care în multe cazuri obţin astfel un avantaj nemeritat pentru copiii lor. În final este un sistem în care pierd copiii, pentru că la final ne trezim cu note de cinci şi şase la evaluarea naţională unde erau note de 9 şi 10. Ajutorul real este atunci când mergi alături de director la primării pentru a cere banii cuveniţi acestor nevoi şi nu când se cotizează pentru a se câştiga bunăvoniţa învăţătorului”, a declarat acesta. Evident, este un sistem în care principalii pierzători sunt părinţii şi copiii fără mijloacele materiale. 

„Vorbim de egalitatea de şanse şi dreptul la educaţie. Sunt părinţi care nu îşi permit să achite aceste sume, însă se conformează pentru ca copiii lor să nu aibă de suferit. Nu este o alegere liberă, ci una sub o ameninţare tacită”, este de părere Gabriel Chicioreanu, secretar general Asociaţia Părinţilor.

Educație



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite