Puţine lucruri generează o mai vie dezbatere decât educaţia românească. Cenuşăreasa alocărilor bugetare, educaţia este terenul unor lupte foarte puternice. De curând, un partid care se autodefinieşte ca progresist, Uniunea Salvaţi România, şi-a prezentat programul de guvernare. La capitolul educaţie, vedem un punct de vedere care este promovat intens de parlamentarul Claudiu Năsui care, printre altele, propune deodată şi fără reţineri, desfiinţarea inspectoratelor şcolare. În articolul publicat de curând pe Şcoala9, Mirabela Amarandei, cea care ar fi trebuit să prezinte un punct de vedere contra, se limitează la a spune, în esenţă, că da, inspectoratele trebuie să fie private de puterile pe care le au în prezent, şi, da, ar trebui schimbate din temelii, dacă e patru ani nu sunt suficienţi pentru aceste măsuri!

Mărturisesc că perioada în care am lucrat în învăţământul preuniversitar a însemnat o relaţie bună cu inspectoratul şcolar. Că orele la plata cu ora “se dădeau” unora care ştiau să se promovezi şi să “ungă” rotiţele potrivite, respectiv inspectorii puternici, era perfect adevărat. Dar la fel de adevărat este că eu am avut şansa să dau un examen corect de titularizare şi am avut şansa să cunosc inspectori şi metodişti (nu se referă la cultul religios, sunt experţi în metodica predării disciplinei) excepţionali de la care am avut realmente ce să învăţ. Ideea desfiinţării mi se pare mărturia unei gândiri ultra-simpliste care crede că soluţiile crude, brutale şi autoritare conduc negreşit la performanţă. Perspectivă de vechil, dacă mi se permite exprimarea la fel de dură ca măsurile propuse de USR în educaţie.

Consider că este datoria mea civică să aduc în discuţie un punct de vedere care este realmente contra propunerilor domnului Claudiu Năsui, nu este complementar. De aceea am invitat-o pe doamna Cornelia Popa Stavri să exprime un punct de vedere cu privire la ideea desfiinţării inspectoratelor şcolare:

Parcurgem o perioadă în care sistemul de educaţie trece printr-o situaţie extrem de dificilă, generată de pandemia de coronavirus. Toţi beneficiarii educaţiei, direcţi şi indirecţi, elevi, profesori, părinţi, administraţie, întreaga comunitate, deopotrivă, depunem eforturi pentru ca educaţia să mergă mai departe.

În acest context dificil apar propuneri, cel puţin bizare, care nu au la bază o amplă documentare sau o fundamentare solidă de natură să ne dea siguranţa că prin aplicarea acestor propuneri vom ajunge vreodată la performanţă. Aceste propuneri generează confunzii în rândul actorilor educaţionali şi pun sub semnul întrebării organizarea riguroasă a sistemului de învăţământ. Mă refer la propunerea dlui deputat Claudiu Năsui privind desfiinţarea inspectoratelor şcolare.

Suntem de acord că inspectoratele şcolare nu au înregistrat o evoluţie dinamică, ce ar putea să susţină un învăţământ modern, că sunt instituţii supradimensionate, cu o funcţionare greoaie, profund funcţionărească şi excesiv birocratizate. Nu de puţine ori, de exemplu, se aşteaptă un răspuns la adresele scrise, răspuns care întârzie nepermis de mult şi atunci când vine la timp este nelămuritor. Soluţia însă nu poate fi una radicală, mai degrabă aş spune că este necesară reorganizarea inspectoratelor şcolare, care ar trebui să fie mai flexibile, să îşi canalizeze acţiunile spre îndrumarea unităţilor de învăţământ, să aibă angajaţi mai deschişi către un dialog constructiv, având ca obiectiv găsirea de soluţii şi rezolvarea problemelor şi, bineînţeles că ar fi necesară o evaluare mai riguroasă a activităţii acestor instituţii. Este o surpriză pentru mine această propunere deoarece, chiar săptămâna trecută USR a înaintat o propunere legislativă care promova incompatibilitatea funcţiilor politice cu cele din mediul educaţional, fiind vizate aici şi funcţiile de inspector. Deci, calea corectă este depolitizarea, nu desfiinţarea.

Ca să înţelegeţi mai bine de ce nu suntem de acord cu această măsură radicală, este necesar să explicăm care este rolul inspectoratelor în asigurarea bunului mers al şcolii. Inspectoratele şcolare sunt cele care asigură aplicarea politicilor educaţionale şi strategiilor Ministerului Educaţiei în unităţile de învăţământ, gestionează resursa umană pe tot parcursul profesional în sistem, încă de la momentul angajării, monitorizează evoluţia în cariera didactică până la ieşirea din sistem, monitorizează şcolarizarea tuturor elevilor şi asigurarea egalităţii de şanse a acestora, organizează evaluările naţionale, examenele de bacalaureat, concursuri şcolare. Acestea şi multe alte atribuţii ce le revin sunt descrise pe larg în Regulamentul – cadru de organizare şi funcţionare a inspectoratelor şcolare.

Progresul în sine se înregistrează atunci când, în urma unei analize, preiei aspectele pozitive din ceea ce s-a realizat şi completezi cu ceea ce se doreşte a fi obţinut. Ce se propune a fi pus în locul inspectoratelor şcolare, în viziunea USR? Stim că, în prezent, mulţi inspectori generali sau inspectori generali adjuncţi candidează pe liste la alegerile parlamentare şi atenţia toată este îndreptată nepermis de mult către obiectivul politic, în detrimentul bunei funcţionări a educaţiei.

Sunt multe propuneri care ridică semne de întrebare cu privire la calitatea sistemului de învăţământ cum ar fi „transferul atribuţiilor de ordin administrativ ale inspectoratelor şcolare către consiliile de administraţie ale şcolilor. Inspectiile şcolare să se efectueze la nivelul şcolilor, prin mecanisme obiective de audit” (vezi https://www.usr.ro/files/PG-Educatie.pdf, pag. 19). 

Considerăm că astfel de propuneri pe care dumneavoastră le-aţi adus în atenţia opiniei publice, la care se adaugă şi altele pe care le-am găsit în Programul de Guvernare al partidului din care face parte dl. Năsui, modifică din rădăcini organizarea învăţământului românesc.

Nu ne sperie schimbarea, dar considerăm că aceasta trebuie pregătită minuţios, pilotată şi abia apoi pot fi transpuse în practică, la nivel general, aspectele pozitive constatate în urma pilotării.

Astfel de decizii se iau numai după consultarea tuturor partenerilor de dialog social din domeniul educaţiei: profesori, elevi, părinţi, comunitate, consultare care constituie baza democraţiei în România.

Cornelia POPA STAVRI

Acest articol a apărut iniţial pe https://ro.baricada.org/performanta-masuri/