La omu' sărac nici boii nu trag: firmele mici şi mijlocii din România abia se descurcă. Top 10 probleme cu care se confruntă microîntreprinderile

Situaţia microîntreprinderilor româneşti s-a deteriorat în ultimul deceniu: profitul a scăzut, lichiditatea este fragilă, datoriile cresc, creanţele se colectează cu întârziere, iar eficienţa angajaţilor este modestă, se arată într-o amplă analiză realizată de economistul Iancu Guda, preşedinte AAFBR.

„Situaţia microîntreprinderilor (companiile care înregistrează venituri sub 1 mil EUR) s-a deteriorat în ultimul deceniu: profitabilitatea acestora este inferioară, eficienţa angajaţilor rămâne stabilă la un nivel modest, situaţia de lichiditate este fragilă în condiţiile în care gradul de acoperire al datoriilor prin trezoreria disponibilă este foarte scăzut, creanţele se colectează mai târziu iar stocurile înregistrează o rotaţie foarte lentă. Similar cu fenomenul observat la firmele mai mari, microintreprinderile active în România înregistrează o scădere a investiţiilor pe termen lung pe parcursul anului 2017 şi o temperare a gradului de îndatorare în contextul conservatorismului de a contracta noi credite din cauza instabilităţii fiscale şi politice din ultimul an”, consideră analistul Iancu Guda, preşedintele Asociaţiei Analiştilor Financiar Bancari din România. 

„Cei bogaţi s-au îmbogăţit în dauna subţierii păturii de mijloc şi deteriorării situaţiei financiare a celor săraci!”, consideră analistul. 

Potrivit acestuia,  companiile cu venituri sub 1 mil EUR inregistrează o cifră de afaceri consolidată la finalul anului 2017 de 194 mld RON, cu 14% mai puţin comparativ cu nivelul înregistrat la finalul anului 2008, respectiv 225 mld RON. 

Astfel, aceste firme concentrează doar 14% din veniturile consolidate la nivelul întregului mediu de afaceri la finalul anului 2017, comparativ cu 26% la finalul anului 2008. 

Veniturile companiilor mici au scăzut şi mai mult, în contextul creşterii veniturilor companiilor mari (veniturile companiilor care înregistrează o cifră de afaceri peste 1 mil EUR au crescut de la 640 mld RON în 2008 la 1.158 mld RON în anul 2017. Polarizarea prin concentrarea veniturilor în rândul firmelor mari reflectă diminuarea păturii de mijloc şi scăderea competitivitătii generale a mediului de afaceri activ în România. Implicaţiile pentru dezvoltarea stabilă a ţării sunt nefavorabile, deoarece pătura de mijloc are rolul de amortizare a şocurilor negative pe parcursul etapelor de recesiune din ciclul economic. Mai exact, putem observa o volatilitate ridicată în perioada următoare în ceea ce priveşte profitabilitatea companiilor, evoluţia locurilor de muncă, consumul şi încrederea consumatorului etc.

Eficienţa modestă a forţei de muncă

Companiile cu venituri sub 1 mil EUR inregistrează în ultimul deceniu o cifră de afaceri medie între 0,11 – 0,13 mil RON pentru fiecare angajat, aproape de patru ori mai puţin decât media înregistrată de companiile mari (cu venituri peste 1 mil EUR) la finalul anului 2017 (acestea din urmă înregistrând o dublare a eficienţei muncii în ultimul deceniu). Deşi salariul mediu nominal net a crescut în această perioadă de la 1.700 RON (anul 2008) la aproximativ  2.700 RON (anul 2017), nivelul cifrei de afaceri / angajat a rămas stabil la un nivel modest în cazul microintreprinderilor. Astfel, companiile mici au avut de suferit deoarece competitivitatea scăzută a acestora a fost depăşită de cele cincisprezece majorări consecutive ale salariului minim pe economie în ultimul deceniu, alimentând creşterea costurilor.

Creşterea modestă a profitabilităţii

Companiile cu venituri sub 1 mil EUR au înregistrat pierderi constante în perioada 2008-2014 (pierderile totale în acest interval fiind de 57 mld RON), în timp ce profiturile raportate în ultimii trei ani sunt foarte modeste (aproape 7 mld RON). Astfel, microintreprinderile active în România au raportat un profit consolidat total de doar 4,2 mld RON pe parcursul anului 2017, respectiv 2,2% din nivelul veniturilor şi la jumătate comparativ cu profitabilitatea raportată de companiile mari (care înregistrează venituri peste 1 mil EUR). Astfel, dacă veniturile şi profiturile sunt concentrate în rândul companiilor mari, pierderile sunt generalizate la nivelul întregului mediu de afaceri (binele este concentrat, răul este dispersat)

Lichiditatea 

Companiile cu venituri sub 1 mil EUR inregistrează la finalul anului 2017 o trezorerie totală de 42 mld RON, respectiv doar 11% din nivelul tuturor datoriilor şi în linie cu media înregistrată în ultimul deceniu (9%-10%). Fenomenul polarizării din mediul de afaceri (accentuarea extremelor) este vizibil din perspectiva veniturilor, profiturilor dar şi a lichidităţii companiilor. Astfel, deşi 96% din firmele active în România sunt microîntreprinderi (înregistrează venituri sub 1 mil EUR), acestea dispun de o lichiditate totală de 42 mld RON la finalul anului 2017, la jumătate comparativ cu firmele care înregistrează venituri peste 1 mil EUR, deşi acestea din urmă reprezintă doar 4% din totalul firmelor active în România.  În acest context, microintreprinderile sunt mult mai vulnerabile în contextul următoarei recesiuni prin comparaţie cu situaţia companiilor mari, amplificând fragilitatea păturii de mijloc.   

Capitalizarea scăzută

Companiile cu venituri sub 1 mil EUR au distribuit dividende în valoare de 15 mld RON în anul 2017, de 2,5 ori peste nivelul profitului înregistrat în ultimii trei ani (perioada 2015-2017). Astfel, rata de distribuire a dividendelor (dividende plătite raportate la rezultatul net) a depăsit 300% în anul 2017. Acest fenomen a fost cauzat de scăderea impozitului pe dividend de la 16% la 5% începând cu anul 2016, în contextul incertitudinii privind evoluţia viitoare a taxării dividendelor. În ciuda acestui fapt, dividendelor distribuite în ultimii trei ani (21 mld RON în perioada 2015-2017) depăşesc doar marginal capitalizarea netă adiţională de 16 mld RON din perioada 2008-2014. Cred că această evoluţie reflectă dependenţa mai ridicată a acţionarilor microintreprinderilor de propria afacere prin comparaţie cu marile companii. Totuşi, cred că distribuirea trimestrială a dividendelor va amplifica fenomenul decapitalizării companiilor active în România.

Gradul de îndatorare foarte ridicat

În contextul accelerării distribuirii dividendelor în ultima perioadă, gradul de îndatorare al microintreprinderilor la finalul anului 2017 a rămas la un nivel foarte ridicat, respectiv peste 90%, similar cu situaţia din ultimii cinci ani. Spre deosebire de acestea, companiile mari (care înregistrează venituri peste 1 mil EUR) au raportat un grad de îndatorare la finalul anului 2017 de doar 44%. Astfel, microintreprinderile active în România dispun de un spaţiu de finanţare adiţională foarte redus, amplificând astfel vulnerabilitatea acestora în următoarea etapă de recesiune din ciclul economic.

Scăderea investiţiilor pe termen lung

Indiferent de nivelul veniturilor, companiile active în România înregistrează o scădere a investiţiilor pe termen lung pe parcursul anului 2017. Astfel, ponderea activelor imobilizate în totalul activelor la finalul anului 2017 a scăzut la 41% pentru firmele cu venituri sub 1 mil EUR, respectiv 44% pentru companiile cu venituri peste 1 mil EUR. Incertitudinea fiscală, instabilitatea politică şi contextul impredictibil privind salarizarea muncii au alimentat mult conservatorism în rândul companiilor mari pe parcursul anului 2017, care au preferat să adopte o strategie de tipul  „stai şi vezi”. Bugetarea proiectelor de investiţii pe termen lung a devenit foarte complicată, iar companiile trebuie să lucreze cu scenarii multiple într-un context impredictibil.

Nivelul scăzut al eficienţei activelor

Microintreprinderile active în România înregistrează în ultimul deceniu un nivel contabil al activelor imobilizate aproape egal  cu cel al veniturilor, de două ori mai scăzut comparativ cu media înregistrată de companiile mari. Această evoluţie reflectă două aspecte importante: (1) profiturile înregistrate de microintreprinderile active în România (doar 2,2% la finalul anului 2017) sunt insuficiente pentru acoperirea costului de finanţare a investiţiilor pe termen lung (care necesită un randament al activelor de cel puţin 10%); (2) ineficienţa comercială a activelor poate ascunde înregistrarea pe companie a unor active de interes personal (autoturisme scumpe peste necesarul companiei, imobile pentru locuinţa cu suprapunerea sediului social sau diferite cheltuieli de interes personal care nu sunt acoperite prin dividende).

Colectarea mai lentă a creanţelor

Dacă în anul 2008 companiile înregistrau o durată medie de colectare a creanţelor de aproximativ trei luni, indiferent de dimensiunea acestora, evoluţia a fost complet radicală în următorii ani. Astfel, microintreprinderile înregistrează o extindere a termenelor de colectare a creanţelor (DSO-ul ajungând la 199 de zile pe parcursul anului 2017), în timp ce companiile mari au reuşit reducerea perioadei de încasare a creanţelor la 69 de zile, în contextul investiţiilor în managementul riscului de credit, asigurarea creanţelor împotriva riscului de neîncasare şi intensificarea tranzacţiilor de factoring pentru limitarea riscului în contextul dobânzilor scăzute.

Disponibilitatea şi diversificarea mai mare a stocurilor peste nivelul de echilibru

Companiile cu venituri sub 1 mil EUR au înregistrat o extindere a perioadei de stocare în ultimul deceniu. Astfel, aceste companii au raportat o rotaţie medie a stocurilor de aproape trei luni pe parcursul anului 2017, comparativ cu aproape două luni în urmă cu zece ani. Extinderea stocurilor a fost necesară în contextul intensificării luptei comerciale cu marile companii care au acaparat o cotă de piaţă în creştere. Totuşi, rotaţia lentă a stocurilor în cazul microintreprinderilor implică un cost de finanţare în creştere şi amplifică riscul cu perisarea sau volatilitatea preţului stocurilor respective.

Concluzionând, companiile mari active în România au înregistrat o evoluţie foarte bună în ultimul deceniu în defavoarea microintreprinderilor. Dacă firmele mari pot gestiona mai bine provocările externe (prin know-how, stabilitatea oferită de accesul la finanţare constanţa şi ieftină, economiile de scală care permit accesul ieftin la materia primă şi obţinerea unor condiţii comerciale favorabile cu partenerii de afaceri), microintreprinderile s-au dovedit foarte vulnerabile în ultimul deceniu: profitabilitatea acestora este inferioară, eficienţa angajaţilor rămâne stabilă la un nivel modest, situaţia de lichiditate este fragilă în condiţiile în care gradul de acoperire al datoriilor prin trezoreria disponibilă este foarte scăzut, creanţele se colectează mai târziu iar stocurile înregistrează o rotaţie foarte lentă.

Deteriorarea situaţiei financiare a microintreprinderilor active în România are efecte nefavorabile semnificative pe termen lung, deoarece mediul de afaceri nu va beneficia la maximum de efectele pozitive pe care acestea în generează, respectiv:

• îmbunătăţirea mediului concurenţial - prin dimensiunile lor reduse şi prin numărul mare, IMM-urile au capacitatea de a stimula concurenţa şi slăbi în general poziţiile de monopol ale marilor întreprinderi;

• individualizarea puternică a produselor şi serviciilor oferite de IMM-uri şi de eficienţa activităţii desfăşurate, ceea ce contribuie la intensificarea caracterului concurenţial al pieţei;

• generarea celui mai mare număr de noi locuri de muncă - IMM-urile creează un număr semnificativ de noi locuri de muncă, comparativ cu cel generat de firmele mari existente deja pe piaţă, cu un cost de capital mai scăzut, acţionând ca un amortizor al fluctuaţiilor de pe piaţa muncii şi constituind cea mai importantă alternativă pentru combaterea şomajului. Companiile mari au bugete restrictive cu privire la expansiunea personalului, şi preferă eficientizarea şi specializarea muncii prin automatizarea proceselor şi retehnologizarea activelor. Spre deosebire de acestea, companiile mici promovează o cultură organizaţională foarte antreprenorială, cu personal plurivalent foarte flexibil şi dinamic. Acest mediu este ideal pentru integrarea tinerilor în practică şi dezvoltarea spiritului antreprenorial, deoarece un an de experienţă într-o microîntreprindere poate fi valorificat mai bine decât 2-3 ani de experienţă într-o multinaţională;

• receptivitatea sporită la nevoile pieţei datorită contactului nemijlocit cu aceasta, rezultând astfel o mai bună adaptare a ofertei lor la cerinţele clienţilor. Prin flexibilitatea lor specifică, capacitatea de inovare, viteza mare de reacţie, IMM-urile tind să devină singurele întreprinderi compatibile cu un mediu tot mai dinamic şi complex.