La ce sunt buni ”bogații”?

Deși am lăsat demult în urmă socialismul luminos și plin de promisiuni deșarte (unii chiar cu prețul vieții), încă păstrăm în suflet o ”ură” împotriva a tot ceea ce înseamnă bogăție, bunăstare. Continuăm să împărțim lumea în ”bogați” și ”săraci”, să condamnăm pe cei ”bogați” și să dorim să îi penalizăm cât mai exponențial (progresiv) posibil.

Încercăm prin diferite mijloace să promovăm idei și mecanisme care să permită o redistribuție coercitivă a prosperității de la cei care au ”prea multă” către cei care au ”prea puțină”. Indivizii cei mai vocali și cei mai inventivi pe acest subiect ies în față și sunt adulați de mulțimile sărăcite voit de un stat hărăpăreț care crează cu forța bunăstare pentru unii, privându-i pe ceilalți de resurse.

După 20 de ani de capitalism aparent (în fond noi am păstrat același socialism ”luminos” pe care l-am schimbat pe ici pe colo dar neapărat nu în punctele esențiale, adică l-am rafinat și i-am dat o față de ”piață funcțională”), ne complacem în aceleași teorii prin care credem că bunăstarea pe care ne-o dorim nu stă niciodată în forțele noastre ci ea se găsește la alții în conturi. Cu ochii pe conturile altora acționăm în sensul de a fi cât mai eficienți în a obține de la alții cu forța ceea ce ”ni se cuvine”.

Cum să devii “Bogat”?

Cum ajung bogat în capitalism și în piața liberă? Prin trei moduri: [1] apropriind resurse pe care nimeni nu le-a descoperit / revendicat până în acel moment; [2] prin producția de bunuri și servicii rezultate în urma unei combinații optime între diferiți factori de producție (muncă, capitaluri, tehnologie, materii prime) pe care apoi le implic în schimburi voluntare pe piață și [3] prin implicarea în schimburi voluntare cu bunuri pe care nu le-am produs dar le-am achiziționat inițial la un preț mai mic și pe care le pot vinde ulterior la un preț mai mare.

Prosperitatea și bogăția în piața liberă vine din creativitate, inovare, maximizarea de rezultate obținute cu costuri minime, din extragerea de profituri din orice acțiune pe care o întreprind în piață. Bogăția nu se poate obține fără cooperare socială cu clienții, furnizorii și cu angajații pe care îi selectez exclusiv pe baza a ceea ce știu să facă și să ofere întru succesul afacerii pe care o dețin / dezvolt pe piață. Bogăția în piața liberă este incompatibilă cu impostura, hoția, furtul, agresiunea, coerciția fiindcă piața liberă va sesiza imediat astfel de comportamente deviante (lipsite de etică / moralitate) și le va corecta prin izolarea, boicot, abținerea de la consum, alegerea altui produs substituibil, alegerea altui concurent de pe piață.

Cum ajung bogat în socialism / intervenționism? Folosind coerciția, folosind forța pe care mi-o dă puterea cu care m-a împuternicit un sistem viciat de vot așa zis democratic în care majoritatea alege și decide pentru minoritate, în care voturile sunt cumpărate prin scheme și mecanisme tot mai complexe și mai puțin vizibile cu ochiul liber. Creând reguli care sunt total în contradicție cu regulile naturale ale pieței (care îmi interzic să agresez proprietatea sau să agresez fizic altă persoană) pe care le impun apărați de o armată plătită din banii celor pe care îi agresează, unii extrag prosperitate / bogăție din sistemul economic fără ca ea să aibă legătură cu creativitatea / inovarea de care trebuie să dai dovadă în piața liberă.

Creativitatea este deturnată în sistemele intervenționiste înspre scopuri malefice destinate vicierii votului ”democratic”, deturnării ”legale” de fonduri dinspre plătitorii de taxe către cei care își ”oferă voluntar”  serviciile către stat sau ascunderii adevăratelor scopuri care stau în spatele distribuționismului condus de la centru. Atunci când distribuționismul este pe cale să dea faliment, planificatorul central decide că este contra-productiv să fie lăsat sistemul economic să cadă și propagă / propovăduiește pe la toate colțurile virtuțiile soluțiilor care înseamnă și mai mult intervenționism / și mai mult distribuționism.Socialismul atrage de partea sa rapid foarte mulți susținători care sunt corupți cu profituri acordate și ele de la centru prin agresarea / sărăcirea celor care fie nu sunt suficient de vocali / descurcăreți în competiția politică.

“Bogaţi” răi – “bogaţi” buni ?

Cu cât statul crează bogații ”răi” (adică intervine mai mult în economie), cu atât apar și se dezvoltă instrumente care scot cu for'a bogații ”buni” (cei din piața liberă) din economie. Cu ajutorul statului, competiția alterată / viciată va face ca tot ceea ce e privat să moară încetul cu încetul și toți să își dorească să obțină privilegii / favoruri de la stat pentru care nu există suficiente resurse. De aceea, cei care cred în a treia cale și refuză să vadă lumea în alb (piață liberă) și negru (socialism / intervenţionism) se înșeală amarnic. Orice oază de intervenționism va crea o masă de bogați ”răi” care se vor grupa încetul cu încetul pentru a obține mai multe privilegii și pentru a-i agresa cu impozite și mai progresive pe bogații ”buni”.

Prezența bogaților care au avut succes exclusiv în piața liberă (nu fac afaceri cu statul, nu extrag beneficii sau privilegii din acțiunea statului, nu participă la producția / multiplicarea banilor din nimic) sunt tot mai rari și tot mai deranjanți. Doar că înfierarea genului acesta de bogăție este fatală pentru o economie. Ea va altera definitiv gena de creativitate şi inovare care există natural în unii dintre noi.

Atunci când socialistul ia partea săracilor el transferă cu forța bogăția obținută pe căi sănătoase, nu în buzunarul săracilor ci - în buzunarul său şi al protejaţilor săi. Spunând că vrea să ne scape de ticăloși, socialistul sfârșește prin a ajunge la o înțelegere cu unii din aceştia, menținându-i cu bunăștiință în viață.

Lovind în bogații ”buni” (cei creați de piața liberă) uităm că ei dau de muncă celei mai mari părți din săracii care fie sunt incapabili să riște, fie sunt incapabili să convingă capitaliști de ideile lor de afaceri (și care trebuie să se mulțumească cu statutul de angajat). Bogatul este cel care este dispus să riște capitaluri pentru descoperirea de noi tehnologii şi soluții inovatoare care, până să devină ”de masă”, sunt mult prea scumpe pentru a fi testate.

Bogăţia este bună!

Concluzia este cât se poate de clară: bogăția nu este un lucru rău / imoral / nedrept atâta timp cât ea se extrage din piață fără folosirea agresiunii sau coerciției. Bogăția este ingredientul vital pentru dezvoltarea societății și oferă suficiente stimulente pentru a inova şi de a crea ceva de succes pe care piața îl dorește și este dispusă să dea ceva la schimb pentru el. Fără acești bogați am fi mai săraci cu toții. Socialismul / intervenționismul alterează complet ideea de bogăție și sub pretenția că vrea să rezolve sărăcia, accentuează și mai mult discrepanța între clasele sociale  şi adânceşte sărăcia.

Cristian Păun este conferențiar universitar în cadrul ASE București