Şi cu atât mai mult dacă e vorba despre o poziţie înaltă, importantă.

Un exemplu: am pus pe Managero, site-ul de anunţuri de recrutare pentru poziţii de management pe care l-am lansat de curând, un anunţ de director pentru o firmă, cu indicaţia de a aplica prin mecanismul de pe site.
Ca de fiecare dată când putem da numele angajatorului în anunţ încă de la început (şi asta ajută foarte mult – vezi ultimul articol pe care l-am scris pe această temă: „Standardul Managero pentru anunţurile de recrutare cu employer branding”), mai mulţi trimit CV-ul direct la angajator, sau şi la recrutor şi la angajator, simultan.
 
Dar unul dintre candidaţi a decis să facă un pas mai departe, şi a trimis CV-ul direct la angajator cu următorul mesaj: Am încercat să aplic pe acel site, însă câmpurile pentru completarea CV-ului sunt destul de anevoioase şi incomplete. Practic, aş trimite un CV incomplet, care nu relevă întreaga mea experienţă. De aceea, am ales să aplic astfel. Sper să nu fie nicio problemă.
 
Ca punct de plecare în analizarea candidaturii sale, care tot la mine a ajuns, ca de fiecare dată, am două ipoteze: omul chiar crede că mecanismul de aplicare pe Managero e anevoios şi incomplet, şi doi, ştie că nu este aşa, însă a mizat, la risc, pe faptul că angajatorul nu cunoaşte site-ul şi va lua de bun ce-i spune el, că GB nu ştie ce e acela un CV complet şi bine făcut.
 
Să le luăm pe rând: CV builder-ul de pe Managero e extrem de precis, de detaliat, de riguros, de bine structurat, nu scapă nici cel mai mic detaliu care interesează pe angajator şi care, prin urmare, trebuie să se găsească în CV, la locul şi în ordinea în care trebuie să fie. Toţi cei care l-au folosit – şi nu sunt puţini deloc – au confirmat asta, uneori chiar cu multă surprindere şi entuziasm, şi nu a fost nici măcar o singură excepţie până acum în această privinţă. Pe de altă parte, chiar CV-ul trimis de dânsul direct către angajator nu conţinea nici măcar jumătate dintre informaţiile de pe template-ul Managero, pe care angajatorul ar fi vrut să le ştie, iar ceva util în plus faţă de CV builder-ul de pe site, absolut nimic (nici nu prea ar fi avut cum). Or, dacă domnul candidat nu numai că nu a putut remarca un lucru elementar atât de evident, ci l-a şi văzut exact pe dos, mie îmi ridică un mare, foarte mare semn de întrebare, şi mă întreb ce ar înţelege el din lucruri incomparabil mai complicate decât acesta.
 
Cealaltă ipoteză: candidatul şi-a dat seama repede că modelul de CV de pe Managero e extrem de precis şi de detaliat, dar i-a scris angajatorului că e un mecanism prost conceput şi realizat. Inutilizabil, adică, şi sperând că angajatorul nu şi-a aruncat şi el o privire. Deci primul pas în relaţia cu eventualul său nou angajator a fost printr-o minciună gogonată. Hai să admitem asta, fiindcă nu ar fi nici singurul şi nici ultimul care minte. Dar una chiar atât de puerilă şi de riscantă, de uşor de descoperit? Şi, mai ales, fără miză, practic! Care ar fi putut să fie reacţia angajatorului? Să aibă o revelaţie că GB nu ştie să facă un CV, nu ştie care sunt lucrurile de bază, elementare în meseria sa, şi să rupă imediat contractul cu mine? Sau ce altceva?

Oricum, până la părerea pe care şi-a făcut-o deja angajatorul despre noi, sau şi-o va face în urma unei analize minuţioase (pare genul), mi-am făcut eu propria părere despre candidatul în cauză şi despre stilul său de management. Şi, coincidenţă, şi angajatorul a ajuns la aceeaşi concluzie în ceea ce-l priveşte pe domnul candidat…
 
Şi acum un foarte scurt training pentru cei care vor să-i contacteze direct pe angajatori, ocolind recrutorii.

Există mai multe moduri de lucru şi de tipuri de relaţii contractuale între angajatori şi firmele de recrutare. Firmele de executive search şi firmele mari de recrutare lucrează numai cu exclusivitate, niciodată nu acceptă să lucreze mai multe firme pentru aceeaşi recrutare! Şi angajatorii mari ştiu foarte bine asta, nu intră niciodată în discuţie acest principiu. Mai mult, se obligă (inclusiv prin contract) să trimită către recrutor orice candidatură ajunge direct la dânşii, indiferent cum şi din ce sursă, inclusiv cele interne. Şi nu în ultimul rând, recrutorul îşi ia oricum toţi banii dacă recrutarea este încheiată, deci nici măcar consolarea unor candidaţi respinşi că s-au răzbunat pe recrutor nu are obiect.
 
Foarte rar se întâmplă ca un angajator să nu îşi respecte această promisiune, fie ea scrisă în contract, sau, cel mai adesea nu, când există o relaţie de lungă durată cu recrutorul. Aşadar, gândiţi-vă bine dacă nu cumva sunteţi parte din acest scenariu înainte să trimiteţi CV-ul direct la angajator. S-ar putea considera că acesta vă este felul de a face lucrurile ăi la job, şi de multe ori concluziile angajatorului şi ale recrutorilor coincid în aceste situaţii.
 
Apoi, sunt cazurile în care angajatorul îi dă exclusivitate recrutorului, însă pe success fee şi fără obligaţia de a-i trimite toţi candidaţii disponibili, oricare ar fi aceştia şi de oriunde ar veni ei – ceea ce firmele de executive search nu acceptă niciodată, după cum am mai spus. În acest caz, sigur, este posibil ca angajatorul să primească aplicaţiile direct, şi chiar să se bucure că nu mai plăteşte onorariul recrutorului. Şi sunt şi cazurile în care angajatorul nu dă exclusivitate nimănui, mai multe firme de recrutare „licitează” cu CV-uri şi câştigătorul ia toţi banii la sfârşit, în caz că se finalizează recrutarea. Şi cred că mai sunt câteva variante de relaţii de business şi contractuale între angajatori şi recrutori apărute în ultima vreme, când toţi au fost obligaţi să fie flexibili şi să inoveze.
 
În ceea ce ne priveşte pe noi, nu lucrăm niciodată fără exclusivitate şi nici cu success fee. Nu am făcut-o niciodată în cei 30 de ani de activitate, şi nici nu o vom face în următorii 30, cu siguranţă. Şi ne luăm şi întregul onorariu dacă cineva e angajat pe acel post până la urmă, chiar dacă acela nu ne-a trecut pragul şi nu ne-a onorat cu prezenţa sa.
 
Concluzie: încercaţi să aflaţi, sau să ghiciţi, măcar, ce fel de relaţie este între angajator şi recrutor înainte de a decide cum vă poziţionaţi faţă de fiecare dintre ei. Fiindcă aşa cum faceţi acum, veţi face şi în noul job. E o presupoziţie logică, nu cred că o poate contesta cineva cu uşurinţă…