ANALIZĂ: Falimentul suveran pe înţelesul tuturor. Episodul Grecia!

Ultimii trei ani de criză au adus în vocabularul de zi cu zi “falimentul”. Fie că vorbim de persoane fizice care nu-şi mai pot plăti obligaţiile de zi cu zi, fie că vorbim de companii aflate în aceeaşi situaţie – noţiunea de faliment este relativ uşor de asimilat. Cum poate însă o ţară să intre în faliment … şi ce înseamnă asta – este însă ceva mai greu de înţeles!

Intrarea Guvernului elen în incapacitate este temă de discuţie pentru toată lumea! Nu doar în cancelariile europene – unde se discută posibilele soluţii, ci (tot mai des!) şi în discuţiile de zi cu zi ale oamenilor obişnuiţi – care se confruntă cu creşterea costului creditelor (din cauza deprecierii leului în faţa EUR) şi cu salariile întârziate sau chiar diminuate (ca urmare a dificultăţilor tot mai mari pe care companiile angajatoare le au în a găsi bani la bănci pentru continuarea afacerilor).

Pentru cei mai mulţi dintre aceştia însă, “falimentul Greciei” este o sintagmă care sună pe cât de rău – pe atât de puţin familiar.

Mecanismele care se află însă în spatele acestor cuvinte ajunse la modă (“faliment suveran” “default” “incapacitate de plată”), sunt pe cât de abstracte – pe atât de simple! Falimentul unei ţări – ca şi falimentul unei firme oarecare – înseamnă că respectiva entitate pur şi simplu nu mai are bani pentru a-şi plăti obligaţiile; altfel spus, nici nu încasează suficienţi bani din taxe şi impozite şi nici bani de împrumut nu mai găseşte. “De aici, evoluţia evenimentelor se transmite în două direcţii: pe canalul financiar şi pe cel al economiei naţionale” spune Andrei Rădulescu, şeful departmantelui de analiză economic al casei de brokerajTarget Capital.

LOVITURĂ FINANCIARĂ. Pe partea financiară, primii loviţi sunt băncile şi instituţiile financiare care au dat bani cu împrumut ţării respective, cumpărând obligaţiunile emise de Guvernul acesteia.

Ca şi în cazul unei bănci pusă faţă în faţă cu un client care nu mai poate rambursa creditul şi nici nu-şi mai poate plăti ratele, creditorii suverani se trezesc puşi în situaţia de a pierde nu doar veniturile din dobânzi ci şi banii daţi cu împrumut. Spre deosebire de o persoană fizică sau de o companie însă, pentru falimentul suveran nu există insituţia “executării silite”.

Asta însemnând că băncile respective nu mai au prea multe şanse de a-şi recupera banii. Pericolul major adus pe canalul financiar este însă dat de faptul că înregistrând astfel de pierderi (valoarea împrumuturilor contractate de Grecia spre exemplu depăşeşte 100 de miliarde de euro) băncile creditoare sunt la rândul lor ameninţate de faliment – pentru că lipsite de banii respectivi şi ele la rândul lor sunt puse în imposibilitatea de a-şi mai onora obligaţiile asumate faţă de clienţi sau parteneri de afaceri.

Iar falimentul unei astfel de bănci – poate atrage falimentul unei bănci partenere care– spre exemplu – are în portofoliu acţiuni sau obligaţiuni ale băncii falimentate, sau bani daţi cu împrumut acesteia – care nu mai pot fi recuperaţi. Iar cea de-a doua bancă poate antrena la rândul ei în cădere, pe acelaşi principiu, alte bănci şi companii partenere de afaceri.

Acest domino al falimentelor este dealtfel principalul pericol pentru sistemul bancar European, şi unul dintre motivele pentru care Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional au preferat (o bună perioadă de timp) să dea bani cu împrumut Greciei: au amânat astfel momentul la care Grecia ar fi trebuit să nu-şi mai plătească datoriile, şi prin urmare, au amânat momentul în care băncile europene ar fi trebuit să încaseze pierderi.

În cazul Greciei, momentul nu mai poate fi însă amânat prea mult timp: “Este deja o certitudine că Grecia nu mai poate face faţă serviciului datoriei fără ajutor internaţional. Acest ajutor poate fi numit oricum, dar până la urmă va fi tot o formă de restructurare a datoriei acestei ţări (mai mult sau mai puţin benevolă), a cărei lovitură va fi încasată inevitabil (şi) de băncile creditoare” spune economistul Lucian Isar, convins că deznodământul “poveştii despre Grecia” nu mai poate întârzia.
 

BĂNCILE ADUSE ÎN FALIMENT. Efectele produse de un faliment suveran în portofoliile băncilor creditoare sunt de departe extrem de importante pentru economişti. Nu atât de uşor de înţele de către omul neobişnuit cu termenii şi informaţiile de specialitate – pentru care jocul cifrelor de pe ecranele calculatoarelor din sălile de tranzacţionare din Londra, Paris sau New York nu este nici pe departe la fel de important ca buzunarul propriu.

De aceea, efectele produse în mod direct asupra economiei ţării respective, sunt cu mult mai spectaculoase – prin dramatismul schimbărilor pe care le provoacă în viaţa fiecăruia dintre cetăţenii statului în cauză. Ce se schimbă în economia naţională atunci când o ţară intră în incapacitate de plată? Totul!

În primul rând, rămas fără bani, Guvernul nu va mai putea plăti salariile angajaţilor din aparatul de stat. Fie că vorbim de funcţionari din administraţia publică, fie că vorbim de salariaţii din sistemul de sănătate public sau de cei din structurile ministerelor de interne şi apărării ... toţi aceşti oameni vor avea reale probleme în a-şi asigura veniturile necesare traiului de zi cu zi. Şi nici pensiile sau ajutoarele de şomaj (fie ele mari sau mici!) nu vor mai putea fi plătite!

Rezultă astfel o masă de oameni care lipsiţi de posibilitatea asigurării traiului sunt toţi potenţiali participanţi la mişcări violente de stradă. Iar evenimentele soldate cu zeci de victime şi pagume de miliarde de euro din vara acestui an, de pe străzile Atenei sunt doar nişte palide exemple pentru ceea ce am putea vedea în capitala Greciei în cazul unui eventual faliment necontrolat.

FĂRĂ SALARII ŞI LOCURI DE MUNCĂ. Şi nu doar sectorul public ar fi lovit! Sectorul privat ar încasa o lovitură pe măsură – pentru că Guvernul nu ar mai avea bani nici pentru achitarea plăţilor curente către furnizorii de bunuri sau servicii. Companii care furnizează apă, electricitate, servicii de comunicaţii sau de curăţenie instituţiilor de stat nu-şi vor mai putea încasa facturile.

Cei care livrează bunuri de consum aceloraşi instituţii (să ne gândim doar furnizorii de rechizite – spre exemplu) se vor afla în aceeaşi situaţie.Prin urmare, falimentul acestora – sau cel puţin redimensionarea activităţii (care înseamnă reduceri de personal sau tăieri de salarii) sunt extrem de probabile.

Mai mult, orice programe de investiţii în sectorul public vor fi stopate de la sine, pentru că nu vor mai exista bani pentru construcţii sau amenajări de clădiri, drumuri sau alte astfel de obiective. Rezultatul? Companiile din domeniu, cu furnizorii lor cu tot vor rămâne fără comenzi – şi prin consecinţă – fără bani! Asta înseamnă automat tot falimente şi reduceri de salarii sau de personal.

SUS: „Jos mâinile de pe banii din asigurări!“ au scris fotoreporterii din Grecia pe bannerele de la proteste

Şi cercul vicios nu se opreşte aici, pentru că asta ar determina instantaneu căderea încasărilor bugetare – şi aşa incomparabil mai mici decât cheltuielile.

“Timp de câteva luni, statul va fi obligat să cheltuie doar acei bani colectaţi din taxe şi impozite. Prin urmare majorări urgente ale nivelului de general de taxare sunt de aşteptat. Orice cheltuială ne-esenţială va fi eliminată. Probabil că statul se va concentra pe cheltuieli ce ţin de siguranţa internă (poliţie, sistem judiciar), educaţie (şcoli primare şi liceale) şi un minim de cheltuieli (nr: la pragul subzistenţei şi în limita banilor disponibili!) pentru sănătate, pensii şi apărare naţională” spune AndreI Ciubotaru, unul dintre brokerii casei de brokeraj Tradeville – pentru care toate aceste ipotetice viitoare evenimente (din Grecia) – sunt deja vizibile în mişcările pieţelor bursiere şi valutare.