Se îngroapă securea războiului economic? De ce e esențial Summit-ul UE-SUA. Expert: „Era un autogol din foarfecă”

Relația transatlantică funcționează perfect în plan strategic și politic, relațiile comerciale dintre cele două părți sunt mai puțin armonioase. Trump, dar și succesorul său, Joe Biden, au avut politici economice ostile UE, ceea ce a provocat ceea ce a provocat mari nemulțumiri la Bruxelles. Viitorul summit UE-SUA ar putea veni cu vești bune și să marcheze finalul conflictului economic.

Sunt șanse mari ca europenii și americanii să îngroape securea războiului comercial. FOTO EPA EFE

SUA și UE au reușit să se apropie din nou, după patru ani tulburi, în mandatul lui Donald Trump. Au fost ani în care relațiile transatlantice s-au răcit considerabil, iar Emmanuel Macron venea cu o declarație șocantă. „Suntem pe punctul de a asista la moartea cerebrală a NATO”, spunea atunci președintele Franței, deranjat de dezangajarea SUA și de politica Turciei lui Erdogan. Iar cei mai mulți analiști i-au dat dreptate.

În mandatul lui Joe Biden, situația s-a îndreptat în mare măsură, însă doar în ce privește relațiile politice și strategice. Surprinzător, Biden a continuat politicile comerciale protecționiste gândite de Trump, iar totul a culminat cu Legea americană privind reducerea inflației (IRA). Menită să impulsioneze economia SUA, legea adoptată în 2022 a pus în schimb piedici serioase companiilor europene și a stârnit critici, iar Bruxelles-ul a avertizat că s-ar putea adresa Organizației Mondiale a Comerțului.

Timpul pare însă că a fost un sfetnic bun, iar cele două părți au reușit să negocieze și să ajungă la un anumit compromis, așa cum Biden îi promitea în iarnă lui Emmanuel Macron. Astfel, e de așteptat ca la Summit-ul UE-NATO, de la Washington, de vineri, 20 octombrie, să fie făcut anunțul oficial. Concret, conform presei de peste Atlantic, liderii Uniunii Europene şi SUA intenţionează să anunţe un acord provizoriu pe tema comerţului cu oţel şi aluminiu, ceea ce ar evita în ultimul moment reintroducerea taxelor suplimentare din mandatul lui Trump.

Totul vine într-un context în care economia UE suferă serios. Potrivit cifrelor la care Financial Times a avut acces și le-a publicat de curând, în ultimii 15 ani economia Uniunii Europene și-a încetinit creșterea, în timp ce cea a SUA aproape s-a dublat. Potrivit sursei citate, în 2008 economia UE era mai mare decât cea a Statelor Unite: 16,2 trilioane de dolari, față de 14,7 trilioane. De atunci și până acum, cele două economii au evoluat total diferit, iar în timp ce economia SUA aproape cu circa 80%, până la peste 25 de trilioane, cea europeană a crescut cu doar 15%.

„Adevărul” a discutat despre „războiul comercial” dintre SUA și UE cu doi politologi, Marius Ghincea (Syracuse University și Institutul European) și Cristian Pîrvulescu (SNSPA), dar și cu doi economiști. Este vorba despre Radu Nechita (Universitatea Babeș-Bolyai Cluj) și Cristian Păun (Academia de Studii Economice București).

„S-au găsit soluțiile”

Marius Ghincea vorbește despre o împăcare între cele două părți, dar și despre faptul că, împreună, SUA și UE vor adopta o politică comună care să le apere interesele în fața Chinei. „În America se vorbește despre mai multe compromisuri și se pare că s-au găsit soluții pentru a pune capăt acestor neînțelegeri cu europenii. Urmează să aflăm mai multe la summit. Era oricum paradoxal ca SUA și UE, care împărtășesc aceleași valori pe toate planurile, incluzând și libertățile economice, să aibă atâtea divergențe în plan comercial”, spune Ghincea.

Dacă cele două părți vor bate într-adevăr palma, europenii vor avea acces la piața americană fără taxele enorme impuse de americani pentru oțelul și produsele agricole europene.

„Cooperarea și relațiile strategice excelente dintre Uniunea Europeană și Statele Unite, bazate pe un set comun de valori democratice, vor căpăta și un alt aspect. Esențiale până acum pentru securitatea europenilor, aceste relații vor duce și la o deschidere economică, avantajoasă de ambele părți. Cumva, această alianță va face ca SUA și UE să colaboreze chiar și împotriva Beijingului, în plan economic, când situația o va impune”, mai spune Ghincea.

El a comentat și acuzațiile reciproce, dintre cele două părți, cu privire la relațiile cu China. Astfel, americanii nu au privit niciodată cu ochi buni relațiile bilaterale dintre UE și China, iar vizitele lui Olaf Scholz și Emmanuel Macron la Beijing, care au dus la semnarea unor contracte de sute de miliarde de euro, au deranjat vizibil Washingtonul.

„Aici, putem spune că e vorba de un fel de ipocrizie americană, pentru că, în realitate, SUA face afaceri și mai mari cu China. Numai în ultimul an, pe lângă întâlnirea dintre Biden și Xi Jinping, alți oameni de stat importanți din cele două țări s-au întâlnit în repetate rânduri la Washington și Beijing, iar schimburile comerciale dintre SUA și China sunt cu mult mai mari decât cele dintre UE și China. Rezumând, este de dorit ca SUA și UE să pună capăt acestor divergențe și să treacă la o colaborare la fel de bună și în plan economic”, adaugă Ghincea.

„Trumpismul” lui Biden

Și Cristian Pîrvulescu a remarcat faptul că Joe Biden a continuat o politică greșită față de Europa, în plan comercial, ceea ce a dus la multe neînțelegeri. China ar fi putut fi mare câștigătoare de pe urma acestor neînțelegeri, doar că, într-un final, se pare că UE și SUA au găsit soluțiile care să ducă la o soluție măcar provizorie.

„Politica lui Joe Biden a fost contrară tuturor promisiunilor pe care le-a făcut. A fost trumpistă de-a dreptul, o politică protecționistă și împotriva intereselor pe termen mediu și lung al Statelor Unite ale Americii. Pentru că orice relație de concurență agresivă, economică cu Uniunea Europeană nu face decât să apropie Uniunea Europeană de China, să împingă Uniunea Europeană spre China. Iar Uniunea Europeană nu este astăzi foarte dornică să facă o asemenea mișcare. Este pur și simplu obligată. Este o relație asimetrică cât se poate de clară. Adică în NATO suntem împreună, dar din punct de vedere economic suntem concurenți. Este absolut aberant”, a comentat Pîrvulescu.

Liberalizarea unilaterală, o soluție

Economistul Radu Nechita, de la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj, crede că europenii au fost cei care au greșit mai mult în această relație bilaterală comercială.

„În ultimul timp s-au mai îndreptat multe probleme care afectau relațiile comerciale transatlantice. Excepțiile sunt la produse agricole și la produse farmaceutice. Adică exact acele lobby-uri care au torpilat cea mai deșteaptă inițiativă care a fost luată în ultima vreme, dar nefinalizată, și anume acel Transatlantic Trade and Investment Partnership, care a fost luată pe vremea guvernării Obama. Politicienii din Uniunea Europeană dau vina pe americani și când au motive, da și când nu”, consideră Nechita.

El spune că europenii ar fi avut și alte soluții și ar fi putut să lucreze în liniște la corectarea acestor divergențe. „Dacă erau așa de hotărâți să eficientizeze, soluția era foarte simplă. Se numește liberalizare unilaterală. Pentru că taxele vamale sunt nocive pentru țara care le instituie, nu pentru restul. E un autogol din foarfecă politica protecționistă. Deci dacă Uniunea Europeană este hotărâtă, să nu știu ce, de mâine, hai din 1 ianuarie 2024, tariful vamal din Uniunea Europeană este cel din Singapore. Taxe vamale zero. Deci dacă vă uitați la Singapore Tariff Code veți vedea că sunt vreo 300 de pagini de 0%, 0%, 0%. Și gata, s-a rezolvat. Și atunci s-au simplificat procedurile și o grămadă de funcționari pot să-și caute de lucru în altă parte. Și să justifice salariile ceva productiv, nu ceva neproductiv. Sau antiproductiv”, adaugă el.

Iluzia politicienilor certați cu economia

La rândul său, profesorul Cristian Păun, de la Academia de Studii Economice București, consideră că protecționismul economic reprezintă o greșeală.

„Protecționismul economic a fost și rămâne principala iluzie a politicienilor certați cu economia. La protecționism nu trebuie niciodată răspuns cu un protecționism și mai mare. Dimpotrivă, toți ar trebui să luptăm să menținem libere piețele și să eliminăm toate aceste ziduri, garduri și bariere pe care le vedem astăzi”, susține Păun.

În schimb, în anumite situații, liberul schimb nu este neapărat o idee de urmat și e nevoie și de alte strategii. „Totuși, să nu uităm că anumite țări cum ar fi China sau Rusia nu au jucat corect și au folosit acest liber schimb într-un sens mai mult sau mai puțin corect. Există un «dumping» social făcut de China evident care a dus la o dependență nesănătoasă a lumii globale față de ea. Există o luptă acerbă a acestor țări de a acapara nu într-un sens corect resurse minerale importante controlând militar direct și indirect alte țări sau regiuni. Liberul schimb cu asemenea țări nedemocratice ar trebui, din punctul meu de vedere reconsiderat”, conchide profesorul bucureștean.