Războiul din interiorul Europei: Nord contra Sud

Oficialii discută despre divizarea euro în două  - pentru ţările sărace şi pentru cele bogate                   FOTO Shutterstock

Graniţele crizei economice europene separă nordul bogat de mai puţin descurcăreţul sud, cel puţin la prima vedere. Prejudecăţile reciproce şi problemele financiare au rezultat într-o separare tacită dar pe zi ce trece mai clară: politicienii vorbesc chiar de divizarea euro în „euro-nord“ şi „euro-sud“, două monede distincte pentru două lumi diferite, reiese dintr-o analiză „Deutsche Welle”.

Dar o analiză mai atentă dezvăluie chestiuni mai complicate.

Cu mult înainte de criza economică, statisticile arătau un decalaj între puterea de cumpărare a statelor din nordul şi din sudul Uniunii Europene. Decenii întregi, regula a fost că bogătaşii trăiesc în nordul Europei, iar cei din sud sunt mai sărăntoci, spune „Deutsche Welle” (DW).

Această perspectivă s-a modificat în 2004, când Europa de Est şi fostele state comuniste au aderat la UE. Aşa că regula s-a schimbat şi statele vestice au ajuns să aibă un standard de viaţă mai înalt decât partenerele din est.

Populaţia Luxemburgului a avut cea mai mare putere de cumpărare, de aproape 271% din media europeană. Italia şi Spania erau la mijloc clasamentului UE. România şi Bulgaria aveau abia 46%, respectiv 44% din media pe cap de locuitor a blocului comunitar. La 118%, Germania se află în media de sus.

Distribuţia bogaţilor şi a săracilor nu a suferit schimbări majore în timpul crizei economice. Ajutorul fondului de urgenţă al UE a ajuns, până acum, în ţări ca Grecia şi Portugalia, deşi puterea de cumpărare a Greciei este de 90% din media UE, iar a Portugaliei de 80%.

Una dintre ţările nordice europene, Irlanda,  a primit miliarde din partea fondului deşi puterea ei de cumpărare este de 128% din media europeană, cu mult peste Germania, ţara care contribuie cel mai mult la acest fond. Un model simplu de război Nord-Sud nu se potriveşte nici Spaniei şi Italiei, care au avut mult de cotizat în programul de ajutor. Cipru, stat care a solicitat ajutor, e la egalitate cu Spania şi Italia, cu o medie de 99% a ratei puterii de cumpărare, relatează DW.

Criza datoriilor este foarte puţin legată de bogăţie şi sărăcie şi pare mai legată de politicile economice şi bugetare actuale. Estonia, care este văzută din punct de vedere statistic drept una dintre cele mai sărace ţări, nu are aproape nicio datorie şi funcţionează chiar cu surplus bugetar.

Noi fracţiuni în UE

Ministrul finlandez al Afacerilor Externe, Alexander Stubb, a mărturisit că vede noi separări în cadrul Uniunii Europene.

„Avem tipuri diferite de coaliţie în cadrul UE şi este o pierdere de vreme să vorbim despre statele fondatoare contra statele nou aderate, despre Nord contra Sud şi, mai ales, să vorbim despre Est contra Vest. Coaliţiile din Uniunea Europeană se bazează pe funcţionalitate. Depind de zona euro sau nu. Sunt pentru o piaţă unică sau nu. Sunt o ţară cu un rating «AAA» sau nu? Fracţiunile sunt complet noi”, mărturiseşte Alexander Stubb pentru DW.

Adevăratele diviziuni din ziua de azi implică statele din zona euro care vor să-şi garanteze reciproc datoriile şi acelea care sunt împotriva acestei acţiuni, spune fostul prim-ministru al Belgiei, Guy Verhofstadt. Germania, Finlanda şi Olanda sunt ultimele trei ţări din cele 17 membre ale zonei euro care se opun obligaţiunilor comune. Verhofstadt, care este liderul grupului democratic liberal al Parlamentului European, spune că decizia asupra datoriilor va hotărî soarta Uniunii Europene.

„Este o dispută chiar despre viitorul UE. Cred că toţi cei care analizează ceea ce se întâmplă acum văd că euro poate supravieţui şi criza euro poate fi depăşită numai prin stabilirea unei uniuni complete la nivel economic, fiscal şi politic, inclusiv o piaţă a obligaţiunilor comună. Dacă Merkel (cancelarul german, n.r.) nu realizează acest lucru atunci face o mare greşeală”, spune Verhofstadt.

„Faptul că Franţa insistă pentru obligaţiuni comune a slăbit motorul franco-german care a ajutat la conducerea UE”, a adăugat Verhofstadt.

Diferenţele majore în performanţele economice din cadrul UE l-au făcut pe Hans-Olaf Henkel,  fost preşedinte al Federaţiei Industriei Germane, să-şi exprime ideea controversată cum că euro trebuie împărţit în două: euro-nord pentru ţările de la nord de Alpi şi euro-sud pentru restul Europei.

„Ar trebui să fie clar pentru orice economist şi nu numai că euro este mult prea slab pentru ţările nordice şi că a devenit mult prea puternic pentru ţările sudice”, spune Henkel. „ Pentru mine, s-a transformat într-un plan ridicol de dezvoltare a exportului nemţesc. Dacă le merge bine exporturilor noastre cu o monedă slabă, atunci va depinde de plătitorii de taxe să susţină efectele financiare din sud. E o nebunie”, a adăugat Hans-Olaf Henkel.

Henkel, care odată a fost un mare susţinător al monedei unice, a spus că a ajuns să accepte ideea separării UE în două entităţi geografice.

Inflaţia în Europa

Când vine vorba de inflaţia ţărilor din zona euro, Zsolt Darvas, economist la Bruxelles, vede o linie de demarcaţie între nord şi sud. Inflaţia este prea scăzută în nord şi prea mare în sud. „Fluxul banilor din nord a cauzat inflaţia excesivă din sud şi aceste investiţii au condus la bula imobiliară din Spania”, mărturiseşte Darvas.

„În viitor, acest lucru o să fie pe dos pentru că statele sudice, pentru moment, nu sunt în competiţie. Asta înseamnă că nu pot exporta îndeajuns pentru a-şi putea plăti datoriile externe. Aşa că ar trebui să fie o inflaţie mai mare în nord şi o inflaţie mai mică, sau chiar deflaţie, în sud”, continuă Darvas.

Prevenirea ostilităţilor

Timp de zeci de ani, ţările bogate ale Uniunii Europene au vărsat miliarde de euro în ajutorul structural pentru ţările mai puţin norocoase. Acest lucru s-a întâmplat pentru că echilibrarea situaţiei economice este una dintre principalele obiective ale Uniunii. Principiul de solidaritate al UE nu a fost pus încă la îndoială, deşi au fost, deseori, discuţii aprinse în negocierea bugetelor între contribuitorii neţi şi beneficiarii neţi.

De-a lungul timpului, Grecia a fost unul dintre cei mai mari receptori. Într-un interviu oferit publicaţiei „Der Spiegel”, prim-ministrul italian, Mario Monti, s-a plâns că prejudecăţile reciproce, chiar ostilitatea dintre nord şi sud, au luat din nou amploare.

„Acest lucru este foarte deranjant şi trebuie să ne luptăm să-l ţinem la distanţă. Sunt sigur că mulţi dintre nemţi au o simpatie instinctivă pentru Italia, la fel cum italienii admiră nemţii pentru calităţile lor”, a spus Monti.