Costul muncii pe cont propriu. Tot mai mulți tineri aleg freelancingul. Cu ce costuri vine libertatea

Tot mai mulți tineri renunță la joburi cu program fix și aleg să lucreze pe cont propriu. Freelancingul oferă promisiunea libertății, dar adesea vine cu un preț ascuns: instabilitate financiară și presiune psihologică. Cât costă, de fapt, această alegere? 

Costul muncii pe cont propriu

Conform spuselor lui Ionuț Pătrăhău, co-fondator al platformei de equity management și investiții SeedBlink, pare că una dintre capcanele majore ale freelancingului este iluzia autosuficienței. „Diferența între solo-prenori și antreprenori sau pur și simplu salariați este dată de lucrul în echipă. Echipa potențează calitățile individuale. Nu există SRL-uri de succes care să nu implice echipe, cu sau fără cunoștințe financiare sau de business. Este fals că startupurile de succes sunt fondate de tineri. Cei mai de succes sunt cei care au eșuat deja de câteva ori și au avut puterea să o ia de la capăt și să evite greșelile trecute”, explică el.

Independența: între mit și realitate

„Aparenta libertate pe care o oferă freelancingul poate deveni o sursă de presiune constantă pentru tinerii care aleg acest drum fără un cadru stabil”, explică Ileana Ungureanu, psiholog în cadrul CSPA - Centrul pentru Studiul Psihologiei Aplicate.

La început, independența pare ideală: program flexibil, autonomie, libertate de alegere. „Însă lipsa unui venit constant, absența protecției sociale și granițele difuze între viața personală și cea profesională pot duce rapid la anxietate, epuizare și sentimentul de izolare. Fără sprijin, această „libertate” riscă să devină o capcană psihologică: pari că ai controlul, dar trăiești într-o permanentă nesiguranță. Iar dacă freelancingul este o soluție de compromis, nu o alegere conștientă, riscurile emoționale și financiare se amplifică. 

Tocmai de aceea, tinerii freelanceri au nevoie de mai mult decât autonomie: educație financiară, consiliere profesională, comunități de sprijin și atenție reală la propriile limite. Independența autentică începe cu siguranță interioară, nu cu lupta pe cont propriu”, mai spune Ileana Ungureanu.

Fenta fiscală

Iulian Pădurariu, fost director de marketing, consultant în afaceri şi fondator al Pony Car Sharing şi SeedBlink equity crowdfunding mărturisește că nu cunoaște exemple de succes pe termen lung în freelancing. „Și vă rog eu, a nu se confunda freelancing cu ideea de antreprenoriat. Probabil unii freelanceri se intitulează solo-prenori pentru a părea antreprenori măcar în capul lor. Diferența majoră vine din motivație. Dacă ești motivat doar de a fenta taxe, atunci vei muri sărac, cu lancea langă tine, lipsit de asistență. Dacă ești motivat de a crea și de a capta valoare, atunci te concentrezi pe asta și îți construiești în jurul tău o echipă cu care să duci asta la bun sfârșit. Ești antreprenor, ai echipă, creezi valoare din piatră seacă și ai de unde să dai și salarii și taxe”, spune el.

În opinia sa, motivația „de a fenta taxele” vine din lipsa de respect față de colectorul de taxe. „Dacă ai vedea în jur că taxele tale sunt gestionate ok (spitale bune peste tot, școli bune, trotuare bune, artă, cultură, pensii, și tot așa), atunci parcă ți-ar fi puțin rușine să nu participi și tu la acest „ok”. Eu când am plecat din România, am avut un singur criteriu în a-mi alege auto-exilarea: ce stat ar trata mai cu respect taxele pe care i le plătesc. Și am avut pe lista scurtă în anul 2008 Austria și Olanda, două țări la vremea aceea destul de asemănătoare în ce privește în primul rând modul de a gestiona taxele (cu un focus major pe educație și sănătate) dar și ca valori ale GDP per capita, sau nivel de taxe”, continuă acesta.

A ales Austria, aparent pierzătoare astăzi în fața Olandei (care a reușit să se distanțeze ca GDP per capita cu aproximativ 10%), după cum povestește. „M-am bucurat timp de peste 15 ani de sistemele de educație și sănătate din Austria aproape gratis - evident, susținute și de taxele mele-, să nu mai zic de calitatea vieții în general, pusă de mulți ani în tot felul de topuri mondiale. Ei bine, toate astea sunt consecința a două componente care merg mână în mână în țări precum Austria: un nivel al taxelor nu chiar mic și un management al banului public, adică al acestor taxe, la un nivel de corporație multinațională”, mai zice Iulian Pădurariu, care, tocmai a vizitat Bucureștiul.

„Am fost în București ieri, orașul arată la fel de „bombardat” ca acum 20 de ani, progresul este marginal pentru omul de rând să zicem așa. Culmea, în general cu taxe mult mai mici față de Austria. Asta nu face decât să îmi întărească convingerea că sportul național de fentare a taxelor prin „freelancing” a apărut din lipsa de respect față de managerul acestora, respectiv statul român. Același stat român care încearcă să fie simpatic printr-un nivel redus al taxelor, insă nu cred că aici e cheia. Statul român trebuie să ne dovedească faptul că știe să facă mai trăibilă viața românilor cu aceste taxe pentru a-și câștiga respectul „surselor” de taxe. Pe termen lung din păcate, nu există niciun câștigător: nici freelancerul, nici familia restrânsă, lărgită, convențională sau nu a acestuia, și nici statul. Și ne trezim cu revoluții ale unghiilor false fără să știm de unde ne-au venit”, conchide el.