Euromoney: Noua taxă bancară din România este inechitabilă, greşită şi pur şi simplu tâmpită

Noua taxă bancară introdusă România este inechitabilă, greşită şi pur şi simplu tâmpită, iar ea riscă să deterioreze recuperarea economică, scrie publicaţia Euromoney, despre aşa-zisa „taxă pe lăcomie”.

Noua taxă bancară introdusă România este inechitabilă, greşită şi pur şi simplu tâmpită, iar ea riscă să deterioreze recuperarea economică, scrie publicaţia Euromoney, despre aşa-zisa „taxă pe lăcomie”.

Potrivit publicaţiei, în ultimul deceniu, taxele bancare s-au răspândit gradual în rândul Europei emergente. Ungaria a deschis drumul, în 2010, când guvernul Fidesz al lui Viktor Orban a implementat o taxă severă asupra activelor sectorului. Slovacia a urmat, doi ani mai târziu, iar Polonia a continuat trendul în 2016.

Dacă aceste taxe au fost un răspuns rezonabil la abaterile disciplinare ale industriei sau o modalitate justificată de a aduna venituri sunt întrebări care ţin mai mult de sfera politicienilor sau economiştilor decât a jurnaliştilor.

Dar un lucru este foarte clar. Ţinând cont de modul în care funcţionează taxele bancare, puţine au fost atât de fundamental inechitabile şi greşite precum cea introdusă în România la 1 ianuarie.

Noua taxă este opera Partidului Social Democrat, care a arătat un entuziasm crescut în a-şi flexa muşchii populişti de când a obţinut o victorie decisivă la alegerile parlamentare de la finalul anului 2016.

Anunţând măsura în data de 18 decembrie, ca parte a unui pachet mai larg de taxe care include de asemenea impozite pe firmele din energie şi telecom, ministrul de Finanţe Eugen Teodorovici a numit-o „taxa pe lăcomie”.

Băncile din România, a spus el, fac profituri excesive şi complotează pentru a ţine ratele dobânzii sus, în mod artificial. Pentru a contracara acest lucru, băncile nu doar că vor fi subiectul unei taxe pe active, ci rata va creşte în linie cu rata dobânzii interbancare locale.

Această retorică de condamnare a băncilor nu este nimic nou pentru PSD. Liderii partidului au tunat şi fulgerat împotriva bancherilor cu regularitate monotonă în ultimii doi ani.

Ratele dobânzii au crescut cu siguranţă în România în ultimii ani, dar acest lucru este datorat în mare parte modalităţilor prin care PSD a crescut cheltuielile, care au alimentat o umflare a inflaţiei.

Într-atât de darnic a fost guvernul cu majorările salariale din sectorul public, cu creşterile de pensii şi cu subvenţiile din energie, că este în pericolul de a depăşi ţinta de deficit de 3% impusă de UE în acest an. Acest lucru este văzut de mulţi drept adevărata motivaţie pentru noile taxe sectoriale.

Profituri... şi pierderi                                                                                 

Mai apare chestiunea profiturilor băncilor. Teodorovici a citat un raport al Autorităţii Bancare Europene care arată că liderii români au înregistrat o rentabilitate a capitalului propriu de 21% în prima jumătate a anului 2018. Aceasta, a menţionat el, era de trei ori mai mare decât media UE.

Acest lucru este într-atât de neadevărat încât te duce cu gândul la o lipsă totală de onestitate. În primul rând că cifra citată a fost cea a primelor trei bănci ale ţării. Pentru întregul sector, media a fost de 15,7%.

Mai important, perioada luată în discuţie a fost una cu randamente extraordinare, când băncile din România reuşiseră să iasă din restructurările dureroase post-criză şi au fost capabile să reducă nivelurile provizioanelor. Între 2009 şi 2014, sector s-a spetit să nu iasă pe minus, nici pe departe să facă profit.

În 2015, randamentul capitalurilor proprii a revenit la două cifre, dar bancherii locali spun că 12-13% este un target real pe termen lung.

Pentru a adăuga sare pe rană, câteva din cele mai mari pierderi înregistrate de băncile cu capital străin din România, calul de bătaie preferat al politicienilor PSD, au fost datorate managementului prost şi guvernanţei corporative slabe din timpul perioadei de împrumut sub controlul statului.

Erste a plătit 3,75 miliarde de euro pentru liderul pieţei, BCR, în 2005, apoi s-a chinuit cea mai mare parte din următorul deceniu cu efectele negative date de deteriorarea calităţii activelor aflate în portofoliul de credite corporate moştenite, mare parte fiind legat de sectorul public.

Nu numai că taxa pe activele bancare este injustă, ci este de asemenea gândită pe termen scurt. În ultimii ani, combinaţia României de creştere economică puternică şi penetrare slabă a băncilor a făcut ca ţara să fie în centrul atenţiei pentru grupurile bancare regionale în Europa emergentă.

Dacă acestea vor fi fericite să aloce urgent capitalul necesar unei ţări ai cărei lideri în mod aparent nu au niciun interes în susţinerea sectorului bancar sau în înţelegerea rolului pe care acesta îl joacă în dezvoltarea economică, este o altă problemă.

Investitorii se tem

Analiştii Unicredit spun că impactul pachetului de fiscal al PSD asupra creditării şi investiţiilor în România va fi cel mai probabil sever, calmând creşterea economic de la 4%, cât era aşteptat anul trecut, la 2,1% în 2020.

Ei mai notează că, chiar şi cu noile taxe sectoriale, ţara va depăşi probabil ţinta de deficit impusă de UE, din cauza cheltuielilor ridicate, colectării slabe şi împrumuturilor mai scumpe.

Investitorii deja se tem. Bursa de valori a României, care era pe punctul de a fi unul din cei mai buni performeri din regiune, a scăzut cu peste 17% în cele trei zile de după anunţul lui Teodorovici.

În aceeaşi perioadă, acţiunile noului lider al pieţei Banca Transilvania au pierdut aproape un sfert din valoare.

Grupurile regionale cu expunere mare pe România au fost de asemenea lovite dur. Preţul acţiunilor Erste a scăzut cu 13,6% la un moment dat, în timp ce acţiunile Raiffeisen s-au micşorat cu 10,6%.

Câteva dintre aceste pierderi au fost recuperate în ultimele zile din decembrie, după ce măsurile au fost îndulcite puţin, dar indicele BET tot a încheiat anul în teritoriu negativ. Înainte de anunţul privind aceste taxe, el era cu 8% pe plus.

Liderii PSD pot reuşi în a convinge votanţii români că băncile din ţară sunt lacome şi merită să fie pedepsite. Însă la orice analiză independentă, este destul de evident că lăcomia aici este toată a guvernului, care vrea să îşi ia tortul populist, să îl mănânce şi să facă băncile să plătească pentru el, cu orice cost pentru economie.