STUDIU De ce ajung firmele în insolvenţă? Oamenii de afaceri români, codaşi la capitolul strategie de risc în afaceri

STUDIU De ce ajung firmele în insolvenţă? Oamenii de afaceri
români, codaşi la capitolul strategie de risc în afaceri

România se află în rândul ţărilor din Uniunea Europeană cu cea mai lungă şi dificilă perioadă de insolvenţă, pentru firme, iar unul dintre motivele principale este legat de faptul că mulţi investitori au lacune serioase în domeniul strategiilor de prevenire a riscului, afirmă experţii de la Sierra Quadrant, într-un studiu privind piaţa insolvenţei, realizat în colaborare cu KeysFin.

Ştiri pe aceeaşi temă

Tu ştii cu cine faci afaceri? O întrebare simplă dar cu valenţe multiple în mediul de business românesc. Cu cine semnezi un contract, cui oferi credit furnizor, cine este cel căruia îi întocmeşti/emiţi o factură şi de unde ştii că o să ţi-o plătească la timp? Sunt întrebări pe care prea puţini investitori şi le pun, dovadă modul în care multe firme au ajuns în insolvenţă.

„Prinşi în mirajul profitului pe termen scurt, creduli şi prea puţini interesaţi de riscurile business-ului, mulţi oameni de afaceri se trezesc, peste noapte, că trebuie să apeleze la insolvenţă, ca ultim colac de salvare”, afirmă Ovidiu Neacşu, asociat coordonator al Sierra Quadrant, unul dintre principalii jucători din piaţa insolvenţei din România, cu un portofoliu de peste 100 milioane de euro.

Potrivit studiului Sierra Quadrant, realizat pe baza datelor KeysFin, cei aflaţi în această situaţie nu sunt deloc puţini. Studiul relevă faptul că numărul firmelor care intră anual în insolvenţă s-a menţinut constant, în jurul a 7.000 de firme, în perioada 2010-2017, cu mici fluctuaţii, de la an la an.

Astfel, dacă în 2010 erau înregistrate 7.052 de firme în insolvenţă, cu o cifră de afaceri totală de 51,1 miliarde lei, în 2016 s-a ajuns la 6.901 companii, cu afaceri totale de 21,4 miliarde de lei. Pentru 2017, dincolo de cifra legată de numărul total al firmelor, nu sunt încă disponibile toate datele financiare.

În statistica generală, ONRC  a anunţat un număr de 9.102 firme şi PFA intrate în insolvenţă în 2017, în creştere cu 8,73% faţă de anul anterior. Iar primele trei luni din 2018 au adus o creştere cu  19,31% a numărului de cazuri de insolvenţă (2.305), faţă de perioada similară din anul trecut.

Cele mai multe firme aflate în insolvenţă în perioada 2010-2018 (T1) sunt din categoria microîntreprinderilor (94%), urmate de firmele mici (4,5%), o dovadă că forţa financiară redusă reprezintă o componentă importantă în situaţiile de risc.

„O firmă intră în insolvenţă, în România, în primul rând ca urmare a blocajului financiar, determinat de resursele insuficiente financiare de care dispune la un moment dat, de investiţiile greşite şi de lipsa unei strategii de risc fundamentate pe realităţile din economie. Din experienţa noastră, există lacune serioase în materie de know-how de risc, de educaţie economică, în multe firme, de la ultimul angajat până la director economic, financiar sau patron”, afirmă Ovidiu Neacşu, practician de peste 20 de ani  în domeniul insolvenţei.

Profilul firmei în insolvenţă

Potrivit studiului Sierra Quadrant, prototipul firmei vulnerabile la insolvenţă este cel al unei microîntreprinderi care activează în primul rând în comerţ, cel mai des în regiunea Bucureşti-Ilfov, şi care este condusă de un om de afaceri român, cu vârsta medie de 50 de ani.

O treime din totalul afacerilor celor aproape 7.000 de firme în insolvenţă se înregistrau, potrivit ultimelor date oficiale de la RECOM, în Bucureşti-Ilfov (7,23 miliarde de lei), urmate de business-urile înregistrate în regiunile Centru, Nord-Vest, Sud-Muntenia şi Sud-Vest Oltenia, fiecare de puţin peste 2 miliarde de lei.

Cele mai multe firme aflate în insolvenţă activau, în 2016, în comerţ (1.940), urmate de cele din industria prelucrătoare (1.323), construcţii (1.285), transport & depozitare (444), agricultură (430) şi HORECA (363).

,,Chiar dacă, judecând pe ansamblul economiei, cifra de afaceri afectată de flagelul insolvenţei a scăzut semnificativ din 2010 în 2016, de la 51,1 miliarde lei la 21,4 miliarde lei, la fel de important este că datoriile firmelor insolvente s-au adâncit în această perioadă, de la 57,4 miliarde lei la 75,3 miliarde lei”, au declarat experţii Sierra Quadrant.

O altă cifră interesantă este reprezentată de durata medie de viaţă a firmelor, care era în intervalul analizat de 11,3 ani, aproximativ o treime (30,4%) dintre ele fiind active între 6-10 ani.

În ceea ce priveşte profilul acţionarilor firmelor în insolvenţă, cei mai mulţi investitori ajunşi în această situaţie erau bărbaţi (6.985), cu vârsta medie de 49,6 ani şi care derulau afaceri în comerţ, sectorul de prelucrare, construcţii, transport şi servicii. În ceea ce priveşte femeile, cei 3.876 de acţionari de sex feminin implicaţi în afaceri insolvente se ocupau mai ales cu comerţul şi aveau vârsta medie de 48,5 ani.

Pe ansamblu, mai mult de 90% dintre investitorii companiilor intrate în insolvenţă erau de naţionalitate română (11,024), urmaţi de italieni (223), turci (106) şi germani (60).

Insolvenţa, boală lungă şi grea la români

Potrivit studiului Sierra Quadrant, România este una dintre ţările europene cu cele mai lungi şi dificile perioade de insolvenţă în cazul firmelor, calculată ca perioada de la deschiderea până la închiderea oficială a procedurii de insolvenţă.

Dacă la nivel global, perioada medie de soluţionare a cazurilor de insolvenţă era în 2017 de 2,5 ani, în România se situează la 3,3 ani, situaţie similară cu cea din Bulgaria, Grecia şi Slovacia. La polul opus se află Irlanda, cu numai 4 luni, Finlanda cu 9 luni, Marea Britanie cu 1 an şi Germania, cu o medie de 1,2 ani.

Pentru Uniunea Europeană, durata soluţionării insolvenţelor a fost în medie de 2 ani, iar la nivelul zonei euro de 1,9 ani în 2017.

Cele mai noi informaţii din mediul parlamentar indică o posibilă modificare a Legii insolvenţei, astfel încât firmele să nu mai poată prelungi ani de zile acest proces.

Potrivit reprezentanţilor coaliţiei de guvernare, ,,sunt firme care sunt de şase-şapte ani în procedură de insolvenţă şi pentru care nu s-a aprobat nici până astăzi un plan de reorganizare judiciară, deşi Legea insolvenţei prevede că ai o perioadă de observaţie de şase luni, propui un plan şi planul se implementează în maximum trei ani. Dacă în trei ani nu are rezultate, agentul economic respectiv intră în procedură de faliment şi se vând bunurile”.

Ovidiu Neacşu afirmă că dincolo de legislaţie, este nevoie ca mediul de afaceri să înţeleagă necesitatea educaţiei continue în sectorul financiar-economic.

„Oamenii de afaceri trebuie să conştientizeze şi să încerce să prevină situaţiile de risc care duc la insolvenţă, la faliment. Este nevoie de o educaţie continuă în acest sector, de perfecţionarea unor specialişti în domeniul riscului, de asumarea unor strategii investiţionale fundamentate pe realităţile economice, nu doar pe speranţe, entuziasm şi optimism. Serviciile de business information, de credit risk management sunt fundamentale într-o economie extrem de dinamică şi instabilă din multe puncte de vedere, mai ales din punct de vedere al capitalizării, cum este cea românească”, a mai spus asociatul coordonator de la Sierra Quadrant. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: