KMG International, despre noul dosar DIICOT: Nu am fost informaţi oficial de investigaţii în 2007, la preluarea Rompetrol

KMGI arată că activităţile rafinăriei Petromidia şi a staţiilor de carburanţi Rompetrol nu vor fi afectate

KazMunaiGaz International (KMGI, fostul Rompetrol Grup) susţine că atât KMGI, cât şi acţionarul său principal din Kazahstan nu au fost informate oficial de existenţa unor investigaţii referitoare la activităţi din perioada 1998-2003, la momentul achiziţiei acţiunilor The Rompetrol Group NV, în anul 2007.

De asemenea, reprezentanţii companiei petroliere precizează că KMG a achiziţionat un pachet de 75% din The Rompetrol Group NV în anul 2007, iar privatizarea companiei Rompetrol Rafinare a avut loc în anul 2000, acordul de conversie în obligaţiuni a datoriilor istorice companiei fiind încheiat în anul 2003. 

„Aceste evoluţii pot avea un impact negativ semnificativ asupra obiectivelor strategice şi a planurilor de dezvoltare ale KMG în România“, arată KMGI într-un comunicat. 

De asemenea, compania precizează că va folosi toate mecanismele legale, atât la nivel local, cât şi internaţional, pentru a îşi proteja investiţiile realizate de la momentul achiziţiei. 

„KMGI îşi exprimă încrederea că, în colaborare cu autorităţile române, investigaţia va fi soluţionată cât mai rapid şi va fi gestionată corect din punct de vedere al comunicării, astfel încât activităţile şi reputaţia companiei să nu fie afectate“, se mai arată în comunicat. 

De asemenea, KMGI arată că activităţile rafinăriei Petromidia şi a staţiilor de carburanţi Rompetrol nu vor fi afectate.

Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) au pus luni sechestru pe o serie de active în valoare de circa trei miliarde de lei ale grupului Rompetrol într-un nou dosar desprins din cel în care o serie de politicieni şi oameni de afaceri au fost deja condamnaţi în 2014. Miezul noului dosar îl constituie şi acum Creanţa Libia şi datoriile Petromidia, transformate apoi în obligaţiuni.

Acestea sunt două datorii diferite şi vizează două companii diferite, rafinăria Petromidia şi Rompetrol SA, societate de stat care a reprezentat România în proiectele petroliere internaţionale înainte de 1989.

Omul de afaceri Dinu Patriciu a cumpărat Rompetrol în anul 1998 şi a încasat banii din „creanţa Libia“. Ulterior, în anul 2000, Patriciu a cumpărat rafinăria Petromidia din Năvodari. Aceasta avea o serie de datorii la stat, iar în anul 2003 acestea, în cuantum de 688 de milioane de dolari, au fost transformate de către Guvernul Adian Năstase în obligaţiuni convertibile pe 7 ani. Între timp, în anul 2007, grupul kazah de stat KazMunaiGaz a preluat Rompetrol Group de la Patriciu, preluând, astfel, şi datoriile.

În anul 2010, însă, kazahii au răscumpărat doar 70 de milioane de dolari din datorie, iar restul au fost convertite în acţiuni. Operaţiunea a ajutat grupul petrolier să păstreze controlul la Petromidia, statul primind 44,6% din acţiuni. Ulterior, autorităţile române au dat în judecată Rompetrol susţinând că, dacă au început răscumpărarea prin plata banilor, ar fi trebuit să plătească toată suma aşa.

Memorandumul Rompetrol

O serie de procese au fost pierdute de stat, iar altele nu au mai ajuns la final deoarece, în anul 2013, Guvernul Ponta a negociat Memorandumul Rompetrol, prin care cele două părţi au stins litigiile. Conform documentului, Rompetrol trebuia să cumpere un pachet de 26,6% din acţiunile Rompetrol Rafinare (Petromidia) pentru 200 de milioane de dolari, iar kazahii urmau să realizeze împreună cu statul român un fond care să realizeze investiţii de un miliard de dolari în domeniul energetic.

Consiliul Concurenţei a cerut ca pachetul de acţiuni să fie scos la licitaţie internaţională, dar acest lucru nu s-a întâmplat nici până acum.

Concomitent, statul a intrat în conflict cu KazMunaiGaz şi din pricina constituirii fondului de investiţii. Fostul ministru al Energiei Răzvan Nicolescu afirma că Rompetrol a propus cumpărarea de benzinării şi realizarea unei termocentrale în cogenerare pe platforma de la Petromidia. Investiţiile propuse totalizau 350 de milioane de dolari, din care 200 de milioane erau pentru benzinării şi 150 de milioane pentru termocentrală.

Statul nu a fost de acord cu achiziţia benzinăriilor şi a cerut investiţii noi.

Creanţa Libia s-a decis în instanţă

Concomitent, Curtea de Apel a decis definitiv şi irevocabil, în octombrie 2014, că Rompetrol SA trebuie să achite şi „creanţa Libia“, în sumă de 58,5 milioane de dolari împreună cu două persoane fizice.

Astfel, instanţa i-a condamnat definitiv, în luna octombrie 2014, pe Alexandru Bucşă, administrator şi director economic al Rompetrol la data faptelor, la patru ani de închisoare pentru complicitate la delapidare. El a mai fost condamnat la câte trei ani pentru complicitate la spălare de bani, respectiv constituire a unui grup infracţional organizat. Instanţa a dispus ca Bucşă să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de patru ani, la care a adăugat un spor de doi ani, astfel că acesta a primit, în final, şase ani de închisoare.

Petrică Grama, fost şef al Direcţiei Generale a Bugetului de Stat din Ministerul Finanţelor Publice, a fost şi el condamnat la doi ani de închisoare pentru complicitate la delapidare şi la un an pentru constituirea unui grup infracţional organizat. La pedeapsa cea mai grea a fost adăugat un spor de patru luni, astfel că acesta execută doi ani şi patru luni de închisoare.

Prin aceeaşi decizie, Rompetrol SA a fost obligată, în solidar cu cei doi, să plătească aproximativ 58 de milioane de dolari Ministerului Finanţelor. Astfel, justiţia a statuat că banii din „creanţa Libia“ se cuveneau, de fapt, statului.