Cum a schimbat pandemia industria pentru copii: cărţile au ajuns în topul preferinţelor REPORTAJ

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Sursă foto: Shutterstock
Sursă foto: Shutterstock

Unele industrii pentru copii au întâlnit un succes neaşteptat în ultimul an, pe când altele au ajuns să-şi închidă uşile sau să trăiască de pe o zi pe alta. Reprezentanţi şi antreprenori din industria jucăriilor, a cărţilor pentru copii, precum şi din cea a evenimentelor şi locurilor de joacă povestesc cum trec prin aceste vremuri incerte.

Se face un an de când industriile pentru copii trec prin schimbări majore, care ţin de vânzări, noi produse, relaţia cu clienţii, şomaj tehnic sau chiar de imposibilitatea desfăşurării activităţii. „Weekend Adevărul“ a vorbit cu reprezentanţi şi antreprenori din industria cărţilor pentru juniori, a jucăriilor, a evenimentelor şi a locurilor de joacă. Din poveştile lor, am aflat cum unele afaceri au rămas pe loc, în timp ce altele, surprinzător, au înflorit. 

„2020 a dus cărţile un pic mai aproape de public“, spune Laura Ţeposu, fondatoarea librăriei online Libris.ro. Vânzările cărţilor pentru copii, aflate şi înainte în topurile librăriei, au crescut cu 34% anul trecut. 

Piaţa externă, o oportunitate mult aşteptată

Jucăriile au ieşit, de asemenea, victorioase în pandemie. Noriel, unul dintre marii producători de jucării din ţară, care deţine mai multe magazine fizice, le-a închis pe toate o vreme şi a vândut numai online. Interesul pentru produse, n-a scăzut însă. „Vânzările de anul trecut s-au situat la acelaşi nivel cu cele din 2018, dar uşor sub cele din 2019“, transmit reprezentanţii companiei. Păpuşile şi vehiculele au rămas printre preferatele părinţilor şi ale copiilor întregul an, iar o cerere crescută au avut produsele pentru exterior: biciclete şi trotinete, trambuline, tobogane, plus jocuri şi puzzle-uri. 

Dacă pentru un mare producător precum Noriel cererea s-a păstrat la nivelul celor din anii anteriori, jucăriile handmade, realizate de mici antreprenori, au câştigat simpatia românilor din ţară şi din străinătate. 

„Abia de când a început pandemia şi am ieşit pe piaţa externă am început să vindem mai mult“, spune antreprenorul Vitalie Bumbu. A deschis, cu soţia lui, în 2018, un atelier de jucării din lemn: BumbuToys. Este chiar în curtea casei lor din Bran, judeţul Braşov. El e tâmplar, iar soţia, pictoriţă. Au studiat economie şi, până să le vină ideea atelierului, au lucrat în Amsterdam 12 ani ca antreprenori în restaurarea clădirilor monumentale. 

Ateliere creative în loc de petreceri

Printre cei care întâlnesc acum cele mai multe obstacole sunt deţinătorii locurilor de joacă de interior, care organizau şi petreceri la zilele de naştere. Şi mai dificil este pentru antreprenorii care plătesc lunar chirie. 

În această perioadă, anul trecut, Kiddy Kid era încă un spaţiu în care copiii suflau în lumânări fixate în torturi în formă de castel sau maşinuţă şi dansau de mână cu zâne şi vrăjitoare. Firma punea la cale des petreceri pentru cei mici într-un loc de joacă din oraşul Popeşti-Leordeni, lângă Bucureşti.

Antreprenoarea Georgiana Dumitrache (34 de ani) nici nu se gândea atunci că va veni o pandemie şi că industriile recreative pentru copii vor fi printre cele mai afectate de măsurile luate de autorităţi, care au interzis petrecerile şi le-au suspendat activitatea. În martie 2020, a renunţat la petreceri, iar după starea de urgenţă, s-a orientat spre ateliere şi cursuri – inclusiv demonstrative gratuite – pentru copii, cu număr limitat de locuri. N-au avut succesul aşteptat, spune ea, dar măcar şi-a continuat cumva activitatea. E singura soluţie, crede antreprenoarea, până când spaţiul va putea funcţiona din nou ca loc de joacă şi va fi permisă organizarea petrecerilor private. 

kiddy kid

În spaţiul de joacă Kiddy Kid, când erau permise petrecerile  Sursă foto: Arhiva Kiddy Kid 

Înainte de pandemie, atelierele nu făceau parte dintre serviciile oferite de Kiddy Kid, pentru că petrecerile ocupau aproape tot programul de lucru. După un eveniment de trei ore, urmau alte trei ore de curăţenie şi igienizare. 

„Am plecat de jos, cu multă muncă şi ambiţie“

Din ce apucase să pună deoparte, Georgiana a plătit chiria şi utilităţile. Chiar dacă statul român a acoperit indemnizaţia de 75% din salariul brut pentru angajaţii aflaţi în şomaj tehnic în starea de urgenţă, Georgiana crede că n-a fost de ajuns. Înţelege contextul pandemiei, dar îi este greu să accepte că, din poziţia de angajator, n-a primit un sprijin financiar mai mare. A avut doi angajaţi, dar a rămas cu unul, căci celălalt a luat-o pe alt drum din cauza venitului lunar de numai 978 de lei. 

„Încă nu am renunţat la luptă, pentru că iubesc ceea ce fac şi sper ca acest guvern să-şi amintească de noi“, spune antreprenoarea. „Pentru mine, mulţumirea copiilor şi a părinţilor, după fiecare petrecere, este o mare satisfacţie. Înseamnă că ceea ce fac le aduce bucurie în viaţă.“

Georgiana a preluat Kiddy Kid în 2018, un loc de joacă deschis încă din 2015. Îi plăcea să creeze evenimente memorabile pentru copii şi părinţi cu ani înainte să devină mamă. Experienţă acumulase la ultimul loc de muncă, unde pregătea ateliere tematice, spectacole de magie, teatru, dansuri şi alte evenimente, ca „micul brutar“ sau „micul cofetar“.

Dar când s-a ivit ocazia, a făcut pasul spre antreprenoriat. Şi ce i-ar fi putut aduce o mulţumire mai mare decât un loc de joacă pentru copii, care să-i entuziasmeze chiar şi pe adulţii care îi însoţesc sau îi lasă câteva ore într-o lume de poveste? „Nu am avut ajutor de la nimeni din familie, am plecat de jos, cum s-ar spune, cu multă muncă şi ambiţie să reuşesc în ceea ce mi-am propus“, povesteşte Georgiana. Kiddy Kid devenise, în doi ani, cea mai populară locaţie pentru petreceri tematice şi aniversare din Popeşti-Leordeni şi împrejurimi, inclusiv din comuna Afumaţi şi cartierul Bucureştii Noi. 

A păstrat locul de joacă până acum pentru că proprietarul spaţiului a fost înţelegător, iar până la finele lui 2020 a plătit doar o mică parte din chirie. De la 1 ianuarie, însă, achită întreaga sumă. „Fac mari eforturi să strâng măcar bani de chirie şi să mai pot continua două-trei luni maximum. Dacă nu se va schimba nimic, voi fi nevoită să închid“, explică antreprenoarea.  

Uneori, Georgiana se gândeşte şi la impactul negativ pe care mutarea distracţiilor în mediul online îl are asupra copiilor, căci le lipsesc socializarea şi lucrul în echipă. 

O soluţie: interacţiunea în aer liber

casuta magica

Căsuţa Magică, un alt loc de joacă, dar din nordul ţării, din Sângeorz-Băi, Bistriţa-Năsăud, este în mare parte închis. Educatoarea şi antreprenoarea Mihaela Roman (44 de ani) nu a putut să-şi asume plata utilităţilor în această iarnă. Din martie până în august, businessul care altădată strângea o mulţime de copii din acest orăşel de munte n-a mai funcţionat. „Nu am reluat activitatea în luna mai. Pur şi simplu, am fost blocată. Chiar dacă mi-am luat toate măsurile necesare, pentru mine, sănătatea copiilor a fost mai importantă“, spune Mihaela Roman, care lucrează în învăţământ de 23 de ani. „Ştiam de la grădiniţă că distanţarea fizică pentru cei mici este o utopie.“ 

Într-un final, în august, şi-a luat inima în dinţi şi a desfăşurat câteva ateliere de vară în aer liber, unde a mai organizat şi nişte mici petreceri. Luna asta a încercat să adune câţiva copii la un atelier de vacanţă.

Idei de afaceri într-o cabană

În vara lui 2018, o prietenă apropiată şi fostă colegă de liceu a anunţat-o pe Mihalea Roman că trece prin Sângeorz-Băi. Îşi dorea să o întâlnească. Când s-au văzut, a invitat-o la un curs la care urma să participe, ţinut la o cabană. „A insistat să merg, pentru că erau gratis cazarea şi masa“, îşi aminteşte Mihaela. „Eram ocupată în acel weekend, mergeam şi la o nuntă, dar m-am înscris pentru o zi.“ N-a căutat detalii, doar s-a înregistrat urmând paşii din link-ul trimis de prietena ei. 

La cabană, a aflat că era un curs de antreprenoriat şi, după încheierea lui, putea să participe la un concurs pentru finanţarea unui plan de afaceri. „Cei prezenţi erau pregătiţi cu idei de afaceri, dar eu mă simţeam stingheră“, spune Mihaela. Avea o idee de mai demult, însă, i-a revenit în gând în acea zi: voia să construiască un spaţiu de joacă pentru copii. Cu câţiva ani în urmă, calculase ce ar fi implicat o astfel de investiţie şi a tras concluzia că nu putea porni afacerea „cu propriile forţe“. Avea oare să-şi îndeplinească visul în acel an?

Până la urmă, a parcurs etapele programului, iar în noiembrie 2018 se număra printre cei patru câştigători din Bistriţa-Năsăud ai România Start-Up Plus, linie de finanţare pentru cei care vor să înceapă o afacere cu fonduri europene la oraş. A urmat o perioadă marcată de multă muncă, uneori chiar şi noaptea, când învăţa cu determinare despre antreprenoriat. „Nu ştiam atunci că aş putea cere ajutorul unui consultant, aşa că am făcut totul singură. Iubesc copiii, dar abia atunci am aflat că nu era suficient pentru a avea o afacere în domeniu.“

Căsuţa Magică şi-a deschis porţile în iunie 2019. Era primul spaţiu de joacă din oraş, spune Mihaela, ceea ce i-a amplificat bucuria. În sfârşit, implementa proiectul la care lucrase aproape un an şi se ocupa cu drag de atelierele pentru copii. „Nu prea m-a interesat partea materială, făceam totul din pasiune, iar experienţa de 23 de ani în învăţământ şi-a pus amprenta asupra activităţii la locul de joacă“, explică antreprenoarea. A decis apoi să reinvestească veniturile în business. A avut doi angajaţi, condiţie obligatorie pentru derularea proiectului.

Restanţe la chirie şi o aşteptare prelungită

În pandemie, s-a încadrat doar la o măsură luată de stat, pentru granturi nerambursabile pentru capital de lucru în valoare de 2.000 de euro, dar a ratat înscrierea, explică antreprenoarea. „Momentan am restanţe la chirie. Proprietarul mă presează să-i dau răspuns dacă voi continua. Dacă nu, să eliberez spaţiul, pentru a-l folosi el.“ Echipamentele mari din interior achiziţionate până acum ridică o altă dificultate – dacă le-ar strânge şi depozita în condiţii improprii, s-ar deteriora. 

„O parte din mine îşi doreşte să continue, dar raţiunea îmi spune că acum este imposibil să susţin afacerea“, spune cu regret Mihaela Roman. Veniturile principale le obţinea din organizarea de petreceri şi zile de naştere. Se teme să mai facă planuri de viitor. Dacă n-ar fi angajată la o grădiniţă şi ar depinde financiar de această afacere, ar căuta şi mai multe soluţii pentru a merge mai departe, dar deocamdată aşteaptă relaxările. Urmăreşte zilnic ştirile şi citeşte mesaje din grupurile de antreprenori din indutria recreativă. 

   

Ce se întâmplă peste graniţă

Situaţia acestor industrii în străinătate se aseamănă cu a celor din România. „The New York Times“ scria că, la începutul lui martie 2020, vânzările volumelor de nonficţiune pentru juniori au crescut cu până la 40%, potrivit NPD BookScan, care analizează trendurile din industria editorială în Statele Unite. Şi industria jucăriilor a avut o creştere de 9% în prima jumătate a lui 2020, pe cele 12 pieţe globale urmărite de NPD Group, iar BBC titra, pe 9 februarie: „Barbie are cele mai mari vânzări din ultimii cinci ani“. Site-ul postului de televiziune britanic a prezentat, în vară, şi problemele locurilor de joacă – 25.000 de oameni, printre ei antreprenori, au semnat o petiţie online în care solicitau să li se permită să le redeschidă. 


„Faţă de 2019, am vândut cam de patru ori mai mult“

mukibooks

La Viorica Hochrein (35 de ani) anul pandemiei a venit cu unele schimbări. Este fondatoarea Mukibooks, un business gândit să creeze cărţi senzoriale pe care copiii le pot explora în special în timpul călătoriilor. În mijloacele de transport, părinţii le pot oferi aceste cărţi textile, ca să rămână cuminţi şi interesaţi de jucăriile educative. 

În 2020, Mukibooks a mărit producţia, pentru că şi cererea a fost mai ridicată. „Faţă de 2019, am vândut cam de patru ori mai mult“, spune Viorica. „Businessul a crescut pentru că părinţii au stat acasă şi au început să caute intens activităţi şi jucării speciale cu care pot să-şi ocupe copiii acasă.“ Dar pandemia a afectat întrebarea în jurul căreia se orienta afacerea: cum să-ţi ţii copilul liniştit în călătorii? Înainte să se reducă numărul lor, era, într-adevăr, unul dintre motivele principale pentru care părinţii cumpărau cărţile senzoriale folosite în prezent mai degrabă acasă. Pentru că încă nu ştim cum se vor desfăşura călătoriile în următoarele luni, Viorica o să extindă gama de produse cu unele proprii, dar şi cu ale altor producători de jucării originale, pe care le va aduce pe site, astfel încât să-i ofere afacerii şi alte oportunităţi de dezvoltare. 

O schimbare de carieră curajoasă

După ce a devenit mamă, Viorica a tot căutat jucării potrivite pentru fiica ei. Ţine minte că în 2017 se vindeau online o mulţime de cărţi senzoriale. Le confecţionau în special mamele care petreceau timp acasă cu cei mici şi aveau şi abilităţile necesare, precum cusutul la maşină. Chiar şi înainte să cunoască viaţa de părinte – astăzi are doi copii –, Viorica era atentă la obiectele din lumea prichindeilor. La un moment dat, chiar a cumpărat nişte cărţi cartonate de copii. 

Până să nască prima dată, lucrase în resurse umane cam zece ani. În perioada în care învăţa să fie mamă, s-a mutat cu familia în Suceava, unde proiectele în resurse umane erau puţine. „M-am gândit ce aş putea să fac să fie interesant şi motivant pentru mine. Aşa am ajuns la cărţile senzoriale.“ Prima carte a creat-o cu mama ei, care ştia deja să folosească maşina de cusut. Viorica se simţea mai în largul ei în zona creativităţii, însă a învăţat şi să coasă. 

Încă păstrează într-un sertar prima carte şi se mai uită peste ea din când în când. Astăzi, prototipul nu-i mai place, dar a găsit o explicaţie la unul dintre mentorii cu care a lucrat: „Dacă nu ţi-e ruşine cu primul produs lansat pe piaţă, înseamnă că l-ai lansat prea târziu“.

„Construim parteneriate pe baza relaţiilor personale“

Era pregătită să investească din ce în ce mai mult timp şi energie în cărţile senzoriale, iar în 2018 a pornit afacerea Mukibooks. Denumirea vine de la porecla pe care i-a dat-o celui de-al doilea copil, căruia îi spunea Muc, pentru că în primul an de viaţă se îmbolnăvea des. 

Nu dorea să creeze doar jucării frumoase şi care să se vândă bine, ci şi unele cu valoare educaţională. De aceea, a îmbunătăţit treptat acest aspect, până a ajuns să fie mulţumită de produse. În echipa ei, două persoane se ocupă de producţie, iar alte două sunt colaboratoare în marketing. Viorica coordonează de la distanţă întregul business: păstreză legătura cu clienţii, preia comenzi, achiziţionează materiale, se implică în marketing şi în IT. Toate activităţile Mukibooks au loc în România, însă Viorica este în Cehia, unde s-a mutat din Suceava, cu cei doi copii şi cu soţul ei, de origine germană. Lucra online şi înainte de pandemie, însă acum parcă îi este mai uşor, pentru că şi ceilalţi muncesc în condiţii asemănătoare. 

În ce priveşte distanţa fizică, există şi unele dificultăţi. „Noi, românii, construim parteneriate pe baza relaţiilor personale şi e greu să le creezi când eşti la depărtare. Ai nevoie de parteneri de lungă durată pe partea de producţie, materiale şi IT“, spune antreprenoarea. „Ai nevoie de oameni pe care să te bazezi, nu poţi să faci totul singur.“ Mama ei, care lucrează pentru acest business, a rămas în România şi păstrează relaţia cu ceilalţi oameni din echipă. 

De ce au succes jucăriile handmade

Obţinerea materialelor este uneori complicată, în special pentru un atelier mic de jucării; trebuie să fie nontoxice şi certificate pentru siguranţa copiilor. Dacă folosesc fetru de zece culori, e important ca toate culorile să aibă certificare. „Respectăm acest lucru, chiar dacă de cele mai multe ori înseamnă că materialele sunt mai scumpe.“ Pe lângă fetru, mai utilizează bumbac, lemn, capse şi plastic. O carte poate să aibă maximum 12 pagini, iar în funcţie de numărul lor, preţurile se încadrează între 269 şi 443 de lei. 

Acum, părinţii selectează mai mult decât înainte ce îşi doresc pentru copil şi sunt atenţi şi ce valori îi transmit prin jucăriile pe care i le pun la dispoziţie. Vor să-l înveţe să aprecieze munca manuală, jucăriile care au o poveste.
mukibooks

Pagini dintr-o carte senzorială Mukibooks

Principalele ei satisfacţii sunt realizarea unor jucării de calitate în România şi că echipa primeşte feedback pozitiv de la părinţi şi copii, chiar şi filmuleţe şi poze în care cei mici se joacă cu cărţile. În plus, Viorica apreciază procesul continuu de învăţare: „E greu să creşti un business de la zero şi trebuie să vină motivaţia de undeva“, spune ea. 

Cei mai mulţi clienţi sunt români din ţară şi din străinătate. „Din discuţiile cu ei, îmi dau seama că-şi doresc să păstreze conexiunea cu România şi să cumpere produse făcute acolo, pentru că au o valoare specială.“ De câţiva ani, jucăriile handmade sunt tot mai apreciate de români, iar Viorica ar avea o explicaţie: „Oamenii încep să aibă acces la aproape tot ce-şi doresc, a crescut puterea de cumpărare şi situaţia este diferită de atunci când eram noi copii şi nu aveam prea multe jucării“, spune ea. „Acum, părinţii selectează mai mult decât înainte ce îşi doresc pentru copil şi sunt atenţi şi ce valori îi transmit prin jucăriile pe care i le pun la dispoziţie. Vor să-l înveţe să aprecieze munca manuală, jucăriile care au o poveste“. 


Iustina Croitoru, editor coordonator Humanitas Junior: „Vânzările Humanitas Junior au crescut, deşi nu ne-am fi aşteptat la asta în martie 2020“

iustina croitoru humanitas

Sursă foto: Radu Sandovici/ Humanitas

Iustina Croitoru, editor coordonator Humanitas Junior, explică de ce cărţile pentru copii au fost, în 2020, mai căutate decât în anii precedenţi şi de ce asta a surprins editura la care lucrează. Totuşi, atrage atenţia asupra sănătăţii precare a pieţei de carte din România, cea mai mică din Europa. Dar până când vom afla încotro se îndreaptă tendinţele, ne putem bucura de volume pentru copii care ne ajută să descoperim o sumedenie de lumi.


„Weekend Adevărul“: Piaţa de carte pentru copii înflorea înainte de 2020. În contextul în care, în pandemie, oamenii au petrecut mai mult timp acasă, au crescut vânzările de volume pentru juniori?
Iustina Croitoru: Într-adevăr, în 2020, când nimeni nu se aştepta să ne confruntăm cu o nouă criză care să arunce în aer echilibrul fragil, greu dobândit, al pieţei de carte, pandemia ne-a trimis la linia de start. După şocul iniţial, ne-am repliat, ne-am adaptat din mers şi, la capătul unui an ca un montagne russe, am tras linie şi am constatat că, într-adevăr, vânzările Humanitas Junior au crescut. Pe de o parte, e surprinzător, căci nu ne-am fi aşteptat la asta în martie 2020, când s-a închis lumea, pe de altă parte, o explicaţie logică există în spatele acestui rezultat fericit: închiderea şcolilor, a librăriilor, lipsa târgurilor de carte şi a evenimentelor de tot felul, imposibilitatea de a ieşi din casă şi drămuirea riguroasă a veniturilor i-au determinat pe părinţi să caute modalităţi de a umple timpul celor mici cu folos şi fără să dezechilibreze bugetul familiei. Iar copiii, mai mult decât oricine, au avut nevoie, în aceeaşi măsură, să nu-şi întrerupă procesul de învăţare, dat peste cap de şcoala online, şi să se bucure de divertisment de bună calitate. Aşa au intrat în joc cărţile de informaţie enciclopedică şi cele de literatură, care oferă enorm şi costă puţin în comparaţie cu orice alt tip de „distracţie“ şi care s-au achitat impecabil de dubla misiune de a-i instrui şi a-i amuza pe copii.

În vremuri dificile, când banii sunt drămuiţi cu grijă, adulţii vor renunţa întotdeauna să-şi facă o plăcere pentru a le cumpăra mai curând ceva copiilor. 

Ţinând seama de experienţa crizei economice din 2008-2009, în ce măsură consideraţi că actualele probleme economice generate de pandemie ar putea destabiliza zona editorială dedicată copiilor? 

E foarte greu de spus, pentru că, în vreme ce criza din 2008-2009 a avut efecte dure, de durată, dar predictibile, cea de acum se desfăşoară după alte tipare. În 2019, la capătul a zece ani de muncă, editorii români au reuşit să-şi revină, chiar dacă nu sub toate aspectele şi mult mai greu decât cei vest-europeni ori americani. De data aceasta, evoluţia pieţei e mai anevoie de anticipat: nu ştim cât va mai dura pandemia ori ce întorsături va lua, nu ştim dacă nu cumva urmează încă un şoc sau mai multe şi, din această pricină, nu cred că putem calcula acum cu precizie ce efecte pe termen lung va avea această criză. Să nu uităm că România este cea mai mică piaţă de carte din Europa, inclusiv în ceea ce priveşte cartea pentru copii, aşadar, în ciuda vânzărilor bune din 2020, dacă vom face un pas în spate ca să vedem tabloul general, s-ar putea sa constatăm  că nu-i zugrăvit în cele mai strălucitoare culori.

Spuneaţi, la un moment dat, că drumul cărţilor pentru copii este mai lin decât cel parcurs de volumele destinate adulţilor. 

Spuneam acest lucru cu referire la criza din 2008-2009, când, în timp ce editurile pentru adulţi îşi reduceau portofoliul şi-şi încetineau ritmul apariţiilor, încercând să facă faţă situaţiei, se năşteau edituri şi colecţii pentru copii, care au prosperat, chiar dacă nu întotdeauna în salturi spectaculoase. Explicaţia pe care am găsit-o ţine de reflexul firesc al părinţilor de a-i pune la adăpost pe cei mici: în vremuri dificile, când banii sunt drămuiţi cu grijă, adulţii vor renunţa întotdeauna să-şi facă o plăcere pentru a le cumpăra mai curând ceva copiilor. 

Poveşti despre problemele grave ale lumii

humanitas

În următoarea perioadă, ar fi important ca editurile să publice mai multe cărţi pentru copii – fie că sunt traduceri sau că aparţin unor autori români – care abordează anumite teme? Poate şi poveşti legate de situaţii actuale, precum pandemia şi schimbările climatice?

Orice carte care livrează în mod convingător şi lămuritor informaţii folositoare despre problemele grave cu care ne confruntăm merită publicată, şi nu doar pe timp de criză. Copiii, oricât am încerca să-i ferim, resimt şi, pe măsură ce trece timpul şi ne complacem într-o atitudine pasivă, vor resimţi şi mai acut efectele tuturor crizelor, de la schimbările climatice şi încălzirea globală la pandemie. Desigur, cea mai bună modalitate de a-i face să iubească şi să protejeze mediul înconjurător, de pildă, este să îmbraci lecţiile pe care încerci să li le livrezi în haina poveştii. Pe această temă, Humanitas Junior a publicat, de-a lungul timpului, o sumă de cărţi despre care am crezut că au şanse să-şi atingă ţinta: seria „George“, de Lucy şi Stephen Hawking, care, dincolo de noţiunile de astronomie, tratează foarte serios problemele climatice şi efectul lor la scară planetară, „Armonia lumii“, a prinţului Charles, unul dintre cei mai aprigi promotori ai luptei împotriva încălzirii globale. Atât cât ne stă în putinţă, aceasta este o linie editorială de urmat şi în continuare.

În ce măsură pot ajunge câştigurile financiare de pe urma vânzării volumelor pentru copii să le depăşească pe cele obţinute după vânzarea volumelor pentru adulţi? Cât de relevant este acest aspect? 

Mă tem că nu prea avem cum face un calcul precis la nivelul întregii pieţe, însă o simplă privire în librăriile şi pe site-urile de vânzare româneşti ne lămureşte că titlurile pentru copii nu reprezintă nici măcar jumătate din cele pentru adulţi, aşadar nu se poate pune problema să le depăşească în vânzări pe acestea din urmă. Desigur, situaţia se schimbă la nivelul fiecărei edituri în parte, în funcţie de cum îşi alcătuieşte fiecare portofoliul şi ce tip de carte privilegiază. Acest aspect devine însă relevant dacă ducem discuţia în altă direcţie, şi anume spre creşterea, ori mai bine zis scăderea, demografică: este evident că, cu cât se nasc mai mulţi copii, cu atât piaţa de carte pentru ei are şanse să se dezvolte şi să se ramifice, şi viceversa. Desigur, cunoaştem situaţia din România, care este îngrijorătoare din acest punct de vedere şi cu efecte pe multe paliere.

O carte ilustrată în pandemie de 19 copii

Ce înseamnă, în prezent, să vii cu inovaţii pentru piaţa de carte din România dedicată copiilor? 

Înseamnă, în principal, să ai curajul să faci un pas alături de drumul bătut al traducerilor şi să  gândeşti proiecte proprii, care să captiveze publicul. Asta încercăm să facem de destulă vreme la Humanitas Junior, dându-le posibilitatea să se exprime autorilor şi ilustratorilor români, ale căror cărţi au început să se decupeze ca o parte însemnată din portofoliu. Nu pot să nu amintesc aici două dintre cele mai izbutite proiecte ale noastre: pe primul îl datorăm fizicianului Cristian Presură şi ilustratoarei Ana Alfianu. Este vorba despre „O călătorie prin univers. Astrofizica povestită“, un atlas care poate sta fără teamă alături de orice carte străină din domeniu. Al doilea, foarte proaspăt, „O vacanţă de 10+. Povestiri născocite şi desenate astă-vară“, a fost scris şi ilustrat în plină pandemie de 19 copii foarte talentaţi, în urma a două concursuri organizate pe pagina de Facebook Humanitas Junior.

Ce volume din colecţia Humanitas Junior au preferat cititorii în ultimul an? De ce credeţi că le-au ales pe acestea? 

E îmbucurător că părinţii şi copiii au început să acorde aproape aceeaşi atenţie cărţilor străine şi celor româneşti. Astfel, în topul nostru de vânzări, ocupă poziţii fruntaşe titluri din ambele categorii: „Noile aventuri ale lui Habarnam“, de I.P. Nosov, „Poveşti ca să te iubeşti mai mult“, de Álex Rovira şi Francesc Miralles, o carte formidabilă, menită să-i facă pe copii să reflecteze asupra valorii personale şi asupra dreptului de a fi fericiţi aşa cum sunt, „Descifrarea Universului“, de Stephen şi Lucy Hawking, al şaptelea volum din îndrăgita serie „George“, „Tigrul nerecunoscător“ – poveşti asiatice alese şi traduse de Ştefan Liiceanu, cu ilustraţiile Anei Alfianu, „Fabrica de lipici şi alte poezii pentru copii mari şi mici“, de Carmen Tiderle, ilustrată de Vali Petridean împreună cu copiii lui, care nu este doar o carte de hârtie, ci şi un produs multimedia – odată scanat cu telefonul QR code-ul de la fiecare pagină, cititorul va vedea un filmuleţ cu ilustratorii desenând şi va auzi vocea autoarei citind poezia –, iar asta nu-i puţin lucru, căci ne dă speranţe că rostul cărţii e compatibil cu era digitală. 

Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite