Univers învăţătoresc teatral în Vâlcea

Inventariind, ca sa zic aşa, la Slătioara, vara aceasta, vechi documente de familie, am aflat şi „un act de înfrăţire“ al unor ţărani din Stroieşti, plasa Horezu, conduşi de bunicul meu C.C.C. Sărariu, veteran erou de la 1877 şi de fratele său Gheorghe Constantin Sărariu care au cumpărat o parte din moşia de pământ a colonelului Iancovescu, tatăl viitorului actor de extracţie vâlceană Ion Iancovescu.
"univers învăţătoresc teatral" .. Of Doamne, ce formulare! Oricum ai lua-o, nu prea iese logic de niciun fel: Universul, in maretia lui, nu prea le are pe astea cu teatrul, iar acum in ziua de azi cand adolescentii stiu sa caute mai bine pe Google decat profii lor, ca sa-ti vezi invatatorii jucand in piese de teatru pe scena scolii, le-ar da prilejul adolescentilor de a face misto de ei sau de a le pune porecle, etc.. Omul de la catedra trebuie sa aiba o anumita prestanta, nu sa-l joace pe Pristanda in fata elevilor. E distractiv ca idee..ca sa mai condimenteze viata truditorilor de la catedra dupa atatea salarii mici, dar nerealist de pus in practica. Pe vremea aceea, era explicabil: nu exista nici cinematograf, nici TV, nici Discovery, Mezzo..nici internet..
# Alexandre Am deschis '' articolu' maistrului Sararu '' numai din curiozitatea de a afla cine in afara mea ii dubleaza traficu' ??? De obicei are un singur cititor si un singur comentator . Pe mine . Adevarat ca nici nu merita atentie prapastiile scrise , dar eu nu ma pot abtine sa nu-i mai aduc aminte si alte capitole din viata dinsului pe care le-ar vrea uitate , intoxicindune cu banalitatile batrinetii tumultoase . Prin urmare astazi l-as intreba cum a reusit sa intre in Radio in 1950 cu un dosar de fiu de chiaburi ??? Chiaburi pe care-i pomeneste cumparind '' o parte din mosia colonelului lancovescu ''' . Deci e vorba de '' mosii '' nu de un pogon doua . Chiar asa '' maistre '' : Ce pret a trebuit sa platiti ???
Radu Mircea, Alea erau vremuri mult prea rele. Noroc ca nu le-am trait. Erau atunci trei alternative mari si late; sa nu platesti niciun pret si atunci ajungeai la taiat stuf in Delta, sa platesti pretul pe care-l platea toata lumea si atunci supravietuiai de bine de rau ca toti ceilalti si mai era (asa cum bine zici) si a treia varianta care era sa platesti pretul dublat, poate chiar triplat, si atunci ajungeai sef peste cei care preferasera sa imbatraneasca cu oglinda neaburita , avand in plus si posibilitatea de a-ti scoate in timp parleala. Totusi daca suntem cinstiti, se cuvine o remarca; In anii 70-80 erau cozi la Teatrul Mic de 50-100 de metri lungime: studenti, foarte multi bucuresteni, veneau multi si din provincie la teatru. Nu e minciuna, a fost ceva real. Si Adrian Paunescu, (poetul de curte) a facilitat cu cenaclul lui propulsarea unor talente veritabile, el insusi fiind un talent sadit dupa cum bine stim peste un oportunism de tip sadovenian.. In mormant ne ducem toti la fel prietene.. si cu bune si cu rele. La batranete, toti oamenii au nostalgiile tineretii , dar bineinteles ca nimeni nu mai vrea sa-si aminteasca de compromisurile facute la tinerete, unii au facut compromisuri mult mai mari decat sperau la inceput, banuiesc ca nici lor nu le face placere sa le retraiasca, nicidecum sa le mai impartaseasca si altora.. e explicabil. Fereasca sfantu de vremuri ca alea. Unii le-ar mai dori inca o data..cel putin. Alexandru Barladeanu a recunoscut inainte sa moara ca doctrina pentru care a militat el a fost cea proasta, cea falsa. Cam tarziu, cam tarziu..Probabil voia sa se puna bine si cu Dumnezeu asa cum s-a pus si cu comunistii. Numai el stie ce e in mintea astora..