Adriana Trandafir, actriţă: „La «Ora de Teatru», copiii găsesc ceea ce au căutat peste tot în societate şi nu au găsit: deschidere şi libertate“ INTERVIU

Cursurile de sâmbătă dimineaţa, găzduite de Adriana Trandafir, sunt locul în care copiii reuşesc să scape de frici şi de emoţii, să se autocunoască şi, mai ales, să fie ascultaţi.

Ce se întâmplă cu cei mici într-o societate aflată într-o goană continuă în care oamenii mari parcă nu mai au timp de nimic? Cum se mai pot descoperi, unde se pot simţi liberi să fie ei înşişi, cine îi mai ascultă? Proiectul „Ora de Teatru“, înfiinţat de Adriana Trandafir, actriţă şi profesor universitar, şi Diana Mihăiţă, actriţă şi conferenţiar universitar, doctor în domeniul psihopedagogiei teatrele, răspunde acestor întrebări prin cursuri de actorie şi dezvoltare personală pentru copii şi adolescenţi. Aici, cei mici se autodescoperă prin observarea lor şi a celorlalţi, învaţă despre comunicarea nonverbală şi verbală, dar şi să se adapteze, să experimenteze şi să fie mai deschişi.  

„Weekend Adevărul“ a discutat cu Adriana Trandafir despre nevoile celor mici, ce îi determină pe părinţi să îi înscrie la astfel de cursuri, cum ajung copiii să se simtă liberi şi ascultaţi, dar, mai ales, despre modul în care cursurile de dezvoltare personală îi ajută să se descopere şi să înveţe ce înseamnă să iubeşti.  

„Weekend Adevărul“: Cum a luat naştere proiectul „Ora de Teatru“?  

Adriana Trandafir: L-am înfiinţat împreună cu Diana Mihăiţă (Damian). Întrebându-ne odată de ce sunt din ce în ce mai slab pregătiţi studenţii noştri, ne-am dat seama de anumite lucruri – copiii nu mai au bunici, nu mai au cei 7 ani de acasă, nu mai au părinţi care să stea cu ei şi să petreacă împreună timp bun şi util. Societatea, şcoala, profesorii nu mai au răbdare şi timp pentru ei. Vremurile s-au schimbat, galopăm prin această viaţă către moarte, dar nu ne dăm seama că, de fapt, nu trebuie să se întâmple aşa. Atunci ne-am spus să facem ceva, să suplinim într-un fel lipsa acestor elemente foarte importante în educaţia unui copil. Astfel, a luat naştere această şcoală. 

Unul dintre copii mi-a spus că dragostea are gust de porc deoarece atunci când mănâncă frigărui cu tatăl lui este fericit.  

Când şi unde organizaţi aceste cursuri?  

În fiecare sâmbătă dimineaţă ţinem cursul „Ora de Teatru“, la Teatrul Dramaturgilor. Teatrul Dramaturgilor Români a fost singurul teatrul care ne-a găzduit şi care a fost de acord cu acest proiect al Fundaţiei „Maria Tănase“, prin care îi ajutăm pe copii. Cel care a fost de acord cu acest proiect a fost Marius Bodochi, iar în prezent, noul director al teatrului, Claudiu Bleonţ, ne ajută. Le mulţumesc amândurora în numele părinţilor şi, mai ales, al copiilor care au trecut pragul cursurilor noastre.  

„Prichindei fantastici şi extraordinari“ 

Primiţi copii de toate vârstele?  

Primim copii începând cu vârsta de trei ani. Sunt prichindei fantastici şi extraordinari. Avem chiar şi grupe de adulţi. Am avut de-a lungul anilor bucuria să ne treacă pragul copii de trei ani care acum sunt studenţi şi sunt plecaţi în lume, dar şi copii care au plecat cu părinţii din ţară, de nevoie, şi ne spun că au găsit în acele ţări înlocuitor pentru orice, doar pentru cursurile noastre nu. La noi vin copii de toate categoriile sociale, chiar şi de la orfelinate, şi îi primim indiferent de mediul din care provin. 

Copiii vin de drag... 

Avem copii care vin de la Ploieşti sau din comune din afara Bucureştiului, iar părinţii ne povestesc că le este foarte greu să se trezească dimineaţa să meargă la grădiniţe, dar sâmbăta, când trebuie să vină la teatru, sunt primii care spun „Hai, hai, când ajungem la teatru?“. Asta înseamnă că au nevoie de această oază de libertate, de lumină... Eu le spun întotdeauna să vină doar dacă le place, iar dacă nu le place, să nu mai vină. Au fost copii care au venit obligaţi de părinţi, iar a doua oară nu au mai venit, alţii au venit şi nu au participat, au stat indiferenţi pe un scaun, iar apoi s-au integrat uşor-uşor. 

Ce învaţă copiii la aceste cursuri? 

Noi îi învăţăm pe copii, noi nu îi facem vedete şi nu le dăm talent. Nu despre acest lucru este vorba. Noi îi învăţăm să meargă spre fericire, să parcurgă drumul înspre înţelegere, autocunoaştere, autodeterminare. De asemenea, îi ajutăm să scape de frici şi de emoţii. Ce lucruri am descoperit în sufleţelele lor! Unii copii au anumite probleme. Nu îi ascultă nimeni – profesorii sunt nervoşi pentru că părinţii sunt absenţi, bunici nu mai sunt... Şi atunci sunt născuţi deja „obosiţi“. La „Ora de Teatru“ găsesc în noi ceea ce au căutat peste tot în societate şi nu au găsit – deschidere şi libertate. Cea mai mare fericire pentru noi este faptul că îşi doresc să vină. Aici i-am învăţat ce înseamnă să oferi, să iubeşti pe cineva... Copiii aduc jucării, hăinuţe, şi fac pachete pentru cei care au mai puţin decât ei. 

Copiii, liberi şi ascultaţi 

Le insuflaţi sentimentele de acceptare şi de apartenenţă... 

Recent, i-am întrebat de ce nu au renunţat şi de ce vor să vină în continuare. Am primit răspunsuri extraordinare: aici sunt liber, aici sunt ascultat, aici îmi fac prieteni, aici pot să greşesc, aici învăţ mai multe despre mine, aici pot plânge, aici pot să tac, aici nimeni nu mă acuză. Avem copii care vin de ani întregi la noi şi nu au renunţat.

Iar părinţii cu ce aşteptări vin?  

Unii părinţi sunt disperaţi, având copii care intră în perioada adolescenţei, şi nu ştiu ce să mai facă cu ei, cum să gestioneze lucrurile. Îi îndemn să îi aducă la noi, deoarece la „Ora de Teatru“ pot găsi ceva care să îi determine să se gândească mai mult la ei, la ceea ce fac şi îi ajută să se desprindă mai mult de gaşcă şi să devină ei înşişi. Iar acest lucru s-a şi întâmplat de fiecare dată. Organizăm spectacole despre problemele cu care ei se confruntă. Îi determinăm să îşi verbalizeze şi apoi să îşi scrie problemele pe care le au. Apoi, noi le mai „cosmetizăm“ şi astfel facem spectacole bazate pe părerile, propunerile şi întrebările lor. Cel mai greu lucru atunci când lucrezi cu un copil este să îl laşi să zboare singur, să îl laşi să îi crească aripile, dar să îl susţii fără să ştie, să nu cadă. 

Dar dumneavoastră ce învăţaţi de la copii în timpul cursurilor? 

De la cei mici aflăm multe, inclusiv ce culoare şi ce gust are dragostea. Unul dintre copii mi-a spus că dragostea are gust de porc deoarece atunci când mănâncă frigărui cu tatăl lui este fericit.