Scurt metrajul romanesc la el acasa

Inca nu indraznim sa credem ca incurajarea unei productii de scurt metraje de fictiune, altele decat cele realizate in cadrul scolilor, este chiar un semn al intrarii intr-o normalitate a

Inca nu indraznim sa credem ca incurajarea unei productii de scurt metraje de fictiune, altele decat cele realizate in cadrul scolilor, este chiar un semn al intrarii intr-o normalitate a cinematografiei, dar inregistram cu bucurie existenta unui inceput de productie de gen, realizata cu sprijinul CNC. Filmul de mica intindere, cu rigorile lui, este pretutindeni o excelenta scoala pentu tinerii incepatori, ceea ce nu inseamna ca cineastii consacrati nu se intorc, uneori, in spatiul restrictiilor autoimpuse, de dragul unei idei, al unui subiect ce reclama un zbor rapid. Bergman era de mult marele Bergman, cand a dorit sa evoce chipul mamei sale intr-un scurt metraj. Din pacate, astfel de productii raman, de cele mai multe ori, destinate doar circulatiei prin festivaluri, departe de ochii publicului. Cinemateca Romana a programat, in aceasta saptamana, in sala Union, ciclul Filmul romanesc - Noul Val. Scurt metraje ce reuneste cinci creatii de facturi diferite, dovezi ale unei largi disponibilitati expresive, dincolo de gradul lor individual de implinire. Ele ar alimenta, oricand, o discutie aflata in miezul multor intalniri destinate conditiei scurt metrajului, pe seama caruia multi se intreaba in ce masura el poate fi si un fragment apt sa fie integrat intr-un film lung si nu neaparat o poveste ce trebuie sa-si epuizeze rostul in limitele timpului dat. Proaspatul detinator al Ursului de Aur, Un cartus de Kent si un pachet de cafea al lui Cristi Puiu este, cred, un argument in favoarea acreditarii primei ipostaze. Scurta intalnire a unui tata si a unui fiu, adusi la aceeasi masa de restaurant doar de urgenta reglarii unor treburi de familie, spune multe despre umilinta unuia si pragmatismul sec al celuilalt, pentru a nu-i vedea proiectati si intr-un scenariu mai amplu. Miza eternei valabilitati a cartusului de Kent si a pachetului de cafea ca deschizatoare de usi mi se pare a avea mai putina greutate decat tristetea in sine a celor cateva minute ale intrevederii de lucru. Un tanar care a ucenicit pe langa Lucian Pintilie, debutantul Constantin Popescu acopera, in schimb, pe deplin, cealalta ipostaza, a subiectului imposibil de imaginat altfel decat rostit dintr-o rasuflare. "Rostit" este un fel de a spune, pentru ca Apartamentul s-a lipsit de sprijinul cuvintelor. Repetarea mecanica a gesturilor cotidiene consuma prea multa energie pentru a mai gasi putere si pentru vorbe sau pentru a mai tine seama de primejdiile ascunse ale rutinei. Catalin Cocris a propus un Triptik inegal in gasirea solutiilor de rotunjire a componentelor sale. Cat despre Zbor deasupra unui cuib de curci al lui Ovidiu Georgescu, cred ca inghesuirea catorva registre narative (grotesc, detectivistic, fantezist) a avut drept rezultat punerea reciproca de bete in roate. Am mai vazut la Union, in cadrul aceluiasi program (ce va fi reluat joi, vineri si sambata) excelentul pamflet Boborul, al lui Radu Igazsag, cunoscut creator al filmului de animatie. Tehnicile mutiple (colaj, actori), puse in miscare cu virtuozitate, refac unul si acelasi chip al maruntului demagog fara varsta, care se viseaza intruparea "libertatii conducand poporul", precum intr-un celebru tablou.