„Jihadul violent era viaţa tatălui meu“

Omar bin Laden, cel ­de-al patrulea fiu al lui Osama, s-a despărţit definitiv de tatăl său când acesta şi-a obligat fiii să-şi pună  numele pe lista teroriştilor sinucigaşi care urmau să arunce în aer o moschee.

A sperat însă până foarte târziu că poate tatăl său nu este un criminal atât de fioros pe cât pare. Totuşi, Omar a trebuit să recunoască peste ani, mai întâi faţă de sine însuşi şi după aceea faţă de lumea întreagă: „Tata îşi ura duşmanii mai mult decât îşi iubea fiii".

Fiul, o dezamăgire pentru tatăl său fiindcă n-a vrut să ucidă „duşmanii islamului" şi să-i devină mâna dreaptă, a părăsit Afganistanul în 1999, când avea 20 de ani. În 2007 s-a căsătorit cu o britanică, Zaina,  mai mare decât el cu 24 de ani, a plecat în Qatar şi a căutat azil politic în diverse state europene. În 2008, el i-a făcut editorului propunerea pentru această carte. În amintirile sale, Osama tatăl se confundă cu Osama teroristul: „Jihadul violent era viaţa tatălui meu, nimic altceva nu conta. Nimic".

Fiul dornic de pace şi-a pierdut şi ultima rază de speranţă în septembrie 2001, când a auzit „voci familiare" pe înregistrarea în care Al-Qaida revendica atacurile din 11 septembrie, când el se afla la Jiddah.

„Era momentul în care trebuia să renunţ la visul în care mă complăcusem, sperând cu ardoare că lumea greşea şi că nu tata fusese acela care făcuse ca acest oribil eveniment să aibă loc".

Omar îşi expune tranşant concluzia: 

„De-a lungul acestor ani în care am pierdut şi am suferit atât, a trebuit să accept adevărul despre tatăl meu, Osama bin Laden. Acum ştiu că, în prima zi a acelei lupte împotriva ruşilor în Afganistan, tata a ucis alte fiinţe umane. A recunoscut faţă de mine, în perioada când eram băiatul care îi servea ceaiul în Afganistan. Deseori mă întreb dacă tata a ucis de atât de multe ori încât actul în sine să nu-i mai producă plăcere sau durere. Eu sunt complet diferit faţă de tatăl meu. În timp ce el se roagă pentru război, eu mă rog pentru pace. Acum, fiecare merge pe drumul său şi fiecare crede că are dreptate".