Însemnările dureroase ale unui deţinut de la Auschwitz, găsite şi descifrate după zeci de ani: Dorinţa de răzbunare m-a împiedicat să pun capăt suferinţei

Aproximativ 1,4 milioane de persoane în murit în taberele Auschwitz FOTO Guliver/Getty Images

Specialiştii au reuşit cu ajutorul tehnologiei să descifreze mărturia cutremurătoare aşternută pe hârtie de un deţinut din lagărul de la Auschwitz, care a fost forţat să contribuie la crimele comise de trupele naziste. În însemnările sale, bărbatul mărturiseşte că dorinţa de răzbunare l-a împiedicat să intre în camera de gazare alături de evreii pe care era obligat să-i conducă spre moarte.

Marcel Nadjari, un evreu grec, a semnat un manuscris de 13 pagini în care povesteşte ororile la care asista zi de zi în lagăr. Bărbatul a îngropat documentul în apropierea unuia dintre crematorii, potrivit BBC. 

După 36 de ani, un student la Silvicultură a descoperit documentul în timpul unor săpături. Bucăţile de hârtie au fost deteriorate din cauza umezelii, doar 10% din conţinut fiind lizibil când istoricul rus Pavel Polian a decis să încerce să-l salveze cu ajutorul tehnologiei. Acesta a lucrat cu un profesor, care i-a tradus textul din limba greacă în engleză, şi cu un specialist în IT, rusul Alexander Nikityaev. Cei doi au lucrat vreme de un an în Adobe Photoshop şi au reuşit să descifreze o mare parte a scrisorii. 

În manuscris, Marcel Nadjari a descris modul în care mii de evrei erau „împachetaţi ca sardinele“ şi trimişi zilnic în camerele de gazare. 

În anul 1944, Nadjari avea 26 de ani şi îşi dorea să se răzbune după ce a aflat că părinţii şi sora sa fuseseră ucişi în lagărul Birkenau, din sudul Poloniei. 

„De multe ori m-am gândit că poate ar fi mai bine să mă strecor printre ceilalţi (în camerele de gazare – n.r.), să pun capăt suferinţei, dar întotdeauna dorinţa de răzbunare m-a împiedicat să fac acest lucru. Am vrut să trăiesc să răzbun moartea tatălui meu, a mamei mele şi a surioarei mele iubite“, se arată în manuscris. 

O pagină din manuscrisul lui Nadjari după procesare. Originalul este în dreapta FOTO BBC/IFZ-MUENCHEN.DE

Nadjari a fost printre cei aproximativ 2.200 de membri ai Sonderkommando – sclavi evrei care erau obligaţi să-şi escorteze semenii în camerele de gazare. Ulterior, trebuiau să le ardă cadavrele şi să arunce cenuşa într-un râu din apropiere. 

„Crematoriul este o clădire mare, cu un coş larg şi 15 cuptoare. Sub o grădină sunt două pivniţe uriaşe, una în care oamenii se dezbracă, iar cealaltă este camera morţii. Oamenii intră acolo dezbrăcaţi şi odată ce sunt 3.000, este tras zăvorul şi sunt gazaţi. După şase sau şapte minute de suferinţă mor“, scrie Nadjari. 

El descrie şi cum naziştii au instalat ţevi pentru a face camera de gazare să pară o sală de duş. 

„Canistrele de gaz erau întotdeauna livrate într-un vehicul german cu insigna Crucii Roşii. După jumătate de oră de când erau descărcate, începea şi munca noastră. Târam trupurile acelor femei şi copii nevinovaţi la liftul care îi duceau spre cuptoare“, se mai arată în document. 

Marcel Nadjari, în uniforma armatei din Grecia înainte de a fi trimis la Auschwitz FOTO Pavel Polian/BBC

Cenuşa fiecărei victime cântărea aproximativ 640 de grame, mai notează Nadjari. 

Din însemnările sale este clar că bărbatul se aştepta să moară în lagăr, acesta fiind mesajul său către lume, un mesaj care i-ar fi adus moartea imediat dacă ar fi fost descoperit de nazişti. 

În mod miraculos, Nadjari a supravieţuit ororilor, scrie BBC. După război s-a căsătorit, iar în 1951 s-a mutat la New York, unde a devenit tatăl unui băiat şi al unei fetiţe. Bărbatul a fost croitor şi a murit în 1971, la vârsta de 53 de ani, cu nouă ani înainte ca manuscrisul său să fie descoperit. 

Într-un interviu pentru BBC, istoricul Pavel Polian a declarat că a fost şocat de estimarea exactă a lui Nadjari cu privire la numărul victimelor de la Auschwitz: 1,4 milioane de oameni. 

„În mod evident, deţinuţii discutau cu privire la numărul trenurilor care soseau. Dorinţa lui Nadjari de a se răzbuna iese în evidenţă, e ceva ce nu am întâlnit la alţi deţinuţi care au supravieţuit, de regulă ei au dorit doar să uite. În plus, Nadjari acordă o atenţie deosebită familiei sale. De exemplu, specifică în mod clar la cine doreşte să ajungă pianul surorii sale“, a subliniat Polian. 

Nadjari a inclus o introducere în germană, poloneză şi franceză în care cere oricui găseşte manuscrisul să-l trimită la Ambasada Greciei pentru a ajunge la bunul său prieten, Dimitrios Stefanides.