Scriitoarea şi cercetătoarea Catherine Durandin: „Încerc să înţeleg taina longevităţii comunismului naţionalist“

Scriitoarea şi cercetătoarea Catherine Durandin: „Încerc să înţeleg taina longevităţii comunismului naţionalist“

Catherine Durandin, la lansarea de la Bookfest                                                          FOTO: AER

Scriitoarea Catherine Durandin face, în volumul „România mea comunistă“, o istorie personală a comunismului şi postcomunismului din România, prezentând cu obiectivitate o realitate nefardată a erorilor istorice.

Ştiri pe aceeaşi temă

„O istorie personală, subiectivă, emoţionantă, scrisă de un istoric care a cercetat cu minuţiozitate comunismul şi postcomunismul din România“, spune criticul Matei Martin despre cartea „România mea comunistă“, scrisă de cercetătoarea franceză Catherine Durandin şi lansată de Editura Vremea la Târgul de Carte Bookfest de anul acesta (30 mai-3 iunie). Specialista cea mai cunoscută a României din mediul francez, istoric şi prozator, Catherine Durandin îşi propune în această carte să redescopere istoria României. Într-o serie de trei incursiuni înapoi în timp, de la epoca actuală la perioada comunistă, autoarea reconstituie cu interes documentar şi cu emoţie faptele istorice, tensiunile sociale, experienţele care au modelat faţa chinuită a ţării noastre din acea perioadă. Catherine Durandin  este scriitoare şi profesoară de istorie la  Institutul Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale (INALCO)  şi la Institutul Superior de Relaţii Internaţionale şi Strategice (IPRIS). Autorarea franceză este specializată în investigarea şi analiza culiselor evenimentelor istorice care au marcat schimbări majore de curs în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Ca specialistă în istoria recentă a României, a publicat numeroase cărţi: „Nicolae Ceauşescu. Adevăruri şi minciuni despre un rege comunist“, „Istoria românilor“,  „Bucureşti. Amintiri şi plimbări“, „România post 1989“, „Moartea Ceauşeştilor. Adevărul despre o lovitură de stat comunistă“. „M-a interesat starea de spirit româneacă, de aceea am scris toate aceste cărţi“, spune autoarea.

„Weekend Adevărul“: Aţi scris despre moartea Ceauşeştilor. De ce v-aţi ales acest subiect?

Catherine Durandin: În 1989, când regimurile comuniste din Europa de Est se prăbuşeau unul după altul, regimul lui Nicolae Ceauşescu părea etern. Totuşi, nici populaţia României, apăsată de o cruntă mizerie, nici vechii activişti de partid, nici cadrele din armată şi din Securitate şi nici Gorbaciov şi Bush nu l-au mai tolerat  pe bătrânul şi încăpăţânatul stalinist. Aşadar, căderea lui Ceauşescu s-a produs pe cât de spectaculos, transmisă în direct la radio­televiziune, pe atât de tipic pentru o lovitură de stat pusă la cale din interiorul sistemului. La adăpostul unui delir mediatic, în care nimeni nu s-a obosit să verifice acurateţea informaţiilor, o garnitură nouă de activişti şi ofiţeri au confiscat aşa-zisa revoluţie. În carte, am denunţat această lovitură de stat, temeinic şi documentat ca într-un studiu ştiinţific, însă cu tempoul alert al unei investigaţii jurnalistice, cu dezvăluiri şi interogaţii retorice.

L-aţi cunoscut pe Ceauşescu?

Nu l-am întâlnit niciodată. Era foarte greu să obţii o întrevedere cu el. L-am reconstituit, în cărţile mele, din studii, documente, relatări ale oamenilor. Nu a fost simplu să-l portretizez, însă imaginea lui a început să îmi fie tot mai clar conturată în timp...

Cartea despre Ceauşescu e ca o călătorie pe firul memoriei...

 Da, e o călătorie interogativă, cu atât mai interogativă cu cât prezentul postcomunist este mai confuz. E o provocare. Încerc să îmi regăsesc trecutul românesc şi să îl  lăs în urmă. Am încercat să închid uşa după mine, despărţindu-mă de amintirea acestuia.

Cauzele dezamăgirii prezente

Ce vă amintiţi din perioada studenţiei în România?

Studiile româneşti, în 1967, au fost o alegere individuală de studentă care, specializându-se în istorie contemporană, nu se poate sustrage valurilor conjuncturii politice şi ideologice a mediului şi a educaţiei sale franceze. Am vrut să sesizez cauzele dezamăgirii prezente, alcătuită din cinism dominant sau din deriziune. Deşi au intrat într-un context global, românii sunt legaţi ca toate statele-naţiune din lume de o traiectorie specifică, de o identitate. Memoria locurilor, oamenilor, mărturiilor, poveştilor şi confidenţelor lor m-au fascinat. De aceea, am continuat ulterior să cercetez ce se întâmplă în România.

Traducătoarea Doina Jela şi Silvia Colfescu, director al Editurii Vremea

Aţi scris o carte despre Bucureşti. Ce locuri dragi aveţi aici?

Cel mai mult din Bucureşti iubesc Piaţa Amzei. Am mulţi prieteni aici, în România, vin în ţara dumneavoastră de cel puţin două ori pe an...Am şi prieteni dragi, Silvia Colfescu, editoarea mea, e unul dintre aceştia.

Ce v-a fascinat la români? Totuşi, în ce registru aţi ales să ne portretizaţi?

M-au interesat starea de spirit, mentalitatea românească. Scriu despre România, însă refuz orice didacticism, pun probleme şi caut răspunsuri. Urmăresc evenimente, cronologii, fapte, caut sensuri, am un discurs reflexiv asupra trecutului românesc. Am  o „lectură“ proprie a istoriei, una hranită  din alte lecturi şi experienţe istoriografice, dar mai cu seamă din sondajele pe care le-am efectuat în spaţiul românesc un bun sfert de secol. Ca istoric, citeam, lucram şi nu înţelegeam. Priveam în linişte misterul unei desfăşurări ale cărei jaloane începeam să le sesizez şi în arhivele Parisului, Romei şi Londrei. Toţi diplomaţii europeni iubiseră România dintre cele două războaie mondiale. Mă foloseam de relatările lor şi vedeam lucrurile şi cu propriii mei ochi. M-am documentat mult pentru cărţile mele. Însă adevarata cunoaştere implică întotdeauna o realitate vie, o experienţă directă... 

Pasionată de istoria României

Numele: 

Catherine Durandin

Studiile şi cariera:

- A studiat la Facultatea de Litere, cu specializare în istorie, la Paris. În 1967 a fost cu o bursă în România.

- A publicat numeroase cărţi despre istoria României: „Nicolae Ceauşescu. Adevăruri şi minciuni despre un rege comunist“ (Editura Nemo, 1992), „Istoria românilor“ (Institutul European, 1998), „Bucureşti. Amintiri şi plimbări“ (Editura Paralela 45, 2004), „România post 1989“ (Institutul European,  2010).

Lucrează la Institutul Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale (INALCO) şi la Institutul Superior de Relaţii Internaţionale şi Strategice (IPRIS).

 A primit Ordinul de Cavaler de onoare în 2006  şi este expert analist  în Ministerul Apărării din Franţa.

Locuieşte în: Paris, Franţa.

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: