Regizorul Victor Ioan Frunză vorbeşte despre „Biblia teatrului” la Gaudeamus

Cel de-al doilea volum din celebra lucrare „Munca actorului cu sine însuşi”, de K.S. Stanislavski, supranumită „Biblia teatrului”, tradus pentru prima dată integral în limba română, va fi lansat la Târgul de Carte Gaudeamus, mâine, la ora 13.00, la standul Federaţiei Ruse, care este ţara invitată de onoare la această ediţie.

Invitaţi la eveniment vor fi regizorul Victor Ioan Frunză, actorul George Costin, care va citi câteva pagini din carte, profesoara Antoaneta Olteanu, Raluca Rădulescu, traducătoarea cărţii, şi Valentin Nicolau, directorul Editurii Nemira.

La mai bine de jumătate de secol de când „Munca actorului cu sine însuşi”, una dintre cele mai importante cărţi despre teatru ale lumii, a fost scrisă de K.S. Stanislavski, cele două volume (al doilea neterminat de celebrul om de teatru), apar acum într-o ediţie completă, în traducerea Ralucăi Rădulescu, la Editura Nemira. Pentru traducerea primului volum, Raluca Rădulescu a primit premiul Uniunii Teatrale din România (UNITER).

„Volumul de faţă se vrea o redare cât mai exactă în limba română a primei ediţii, conţinând toate capitolele, subcapitolele şi anexele, cu exemplele, exerciţiile sau schiţele demonstrative ale autorului (multe dintre ele netraduse până acum în limba română), precum şi a limbajului său „de lucru“, terminologia utilizată (şi chiar creată) de Stanislavski generând şi în zilele noastre polemici şi în egală măsură numeroase variante de interpretare, de utilizare, de traducere”, scrie traducătoarea Raluca Rădulescu în nota care însoţeşte volumul.

„Toată viaţa voastră să căutaţi linia de demarcaţie care separă răul de bine în arta noastră”, scria Stansilavski la începutul secolului trecut. „Câţi oameni sunt printre noi care îşi pun viaţa în slujba răului fără să-şi dea seama că nu sunt capabili să aibă o influenţă corectă prin jocul lor asupra spectatorilor? Nu tot ce străluceşte pe scenă este de aur. Promiscuitatea şi lipsa de principii în arta noastră au făcut ca teatrul să decadă, atât la noi, cât şi în străinătate. Aceleaşi motive împiedică teatrul să ocupe poziţia înaltă şi rolul semnificativ la care are dreptul în viaţa comunităţii.“