Nora Iuga: „Marii scriitori care s-au sedimentat în creierul meu îmi violează pur şi simplu textul propriu”

Scriitoarea Nora Iuga a împlinit recent 88 de ani

Vineri, poeta Nora Iuga a lansat „alături cu drumu”, volum apărut la editura Casa de pariuri literare. Criticul literar Bianca Burţa-Cernat a vorbit despre felul în care „noua carte a Norei Iuga e chiar pe drumul literaturii”, ceea ce înseamnă „a fi în răspăr cu toate convenţiile, cu toate compartimentările de gen în toate sensurile posibile”.

Vă mai amintiţi de „Lebăda cu două intrări” a Norei Iuga, acea carte care i-a încurcat chiar şi pe scriitori în privinţa catalogării ei? În urmă cu câţiva ani, cartea rata premiul Uniunii Scriitorilor- sau, s-ar putea spune că premiul rata cartea- când juriul nu a ştiut să o încadreze- roman, poezie, jurnal?  „Lebăda cu două intrări” rămâne însă cartea care o reprezintă pe poetă „absolut în întregime”, după cum a mărturisit vineri seară, la evenimentul de lansare al celui mai recent volum al său, „alături cu drumu”. Poate şi pentru că aşa e însăşi Nora Iuga, inclasabilă.

„Eu trăiesc în această carte, eu mă recunosc în fiecare cuvânt pe care-l pun în această carte. A fost scrisă în decurs de vreo trei ani. Călătorind în acest timp în diverse ţări, în diverse oraşe, cartea a fost scrisă în caietele pe care le purtam în permanenţă după mine- în cimitire, în parcuri, pe malul lacurilor, în cârciumi, în cafenele, în biblioteci...Dumnezeule mare!, în pat. Nici nu mai ştiu unde n-am scris eu, pentru că am scris întruna la <<Lebăda cu două intrări>>, şi am scris fără să ştiu ce scriu. Eu, în general, atunci când scriu, fie că e vorba de poezie, fie de <<Lebăda cu două intrări>>,-la proză e puţin mai altfel-, eu habar n-am ce scriu. Îmi vin cuvintele de la sine”, a explicat poeta care a împlinit recent 88 de ani. 

Unii dintre mai tinerii poeţi o acuzau pe Nora Iuga de „livresc”. Poeta se explică, nu e vorba de livresc, ci de forţa poeziei, de felul în care curg versurile. 

„Dacă eu dau un citat sau pomenesc un nume de scriitor, trebuie să vă spun că şi acela îmi vine tot întâmplător. El vine cu forţă. Marii scriitori care s-au sedimentat în creierul meu îmi violează pur şi simplu textul propriu. Adică eu nu îi chem, ei dau buzna în textul meu, iar lucrul ăsta îmi place foarte tare, pentru că mie îmi place în egală măsură şi tandreţea, şi cruzimea”, a mai spus Nora Iuga. 

Creierul, cel mai bun prieten al Norei Iuga

„Noua carte a Norei Iuga, e chiar pe drumul poeziei, al literaturii. A fi pe drumul literaturii înseamnă a fi în răspăr cu toate convenţiile, cu toate compartimentările de gen în toate sensurile posibile”, a spus criticul literar Bianca Buţa-Cernat. Acesta a adus în discuţie şi însemnătatea pe care creierul o are în poezia Norei Iuga, menţionând două expresii care i-au atras atenţia în mod deosebit în „Lebăda cu două intrări”: „distrugătoarele voluptăţi ale creierului”, respectiv „paradisul cu gratii, creierul meu”. 

„Mă bucur că a pus accentul pe creier (Bianca Buţa-Cernat-n.r.). Pentru mine, creierul este cel mai bun prieten al meu şi, pe măsură ce îmbătrânesc, el devine, din ce în ce mai mult, prietenul meu cel mai bun, pentru că bunii prieteni de altă dată m-au părăsit”.

În paralel cu Nora Iuga, şi-a lansat şi Albert Denn volumul, intitulat „Îmi pipăi cu frică tălpile”, apărut tot la editura Casa de pariuri literare. Despre acesta, poeta a punctat că scrie de asemenea minimalist, fiind însă vorba de „un cu totul altfel de minimalism”. I-a mulţumit lui Denn că a bătut la porţile poeziei, adăugând „că şi el are foarte multă treabă cu creierul”. 

„Unii spun că face o poezie sapienţială, şi noi râdem de ne prăpădim când spunem cuvântul acesta”, a mai spus Nora Iuga. 

Nora Iuga cu Albert Denn (Foto: Facebook/ Albert Denn)

Dialectica Norei Iuga

Cruzime şi tandreţe: aceştia sunt cei doi poli între care poeta pendulează. Ce înseamnă acest lucru? „Adică creierul meu e însuşi, când Dumnezeu, când diavol, sau în acelaşi timp amândouă, pentru că eu am absolut convingerea că tot universul acesta, despre care ştim foarte puţin, pendulează numai între aceşti doi poli de plus şi minus, şi tot universul este condus de dialectică... şi de aceea, în poezia mea apare tot timpul. Sunt exact tăiată în două”. 

Pentru „alături cu drumu”, Nora Iuga mărturiseşte: „eu, practic, nu am lucrat la volumul acesta aproape deloc”. Asta, pentru că a pornit chiar de la „Lebăda cu două intrări”, mai exact de la întâmplarea când volumului nu i-a fost acordat premiul.

(sursă foto:  Facebook Librăria Humanitas Cişmigiu)

„Atunci, mi-a venit această idee: ia stai, nu pot eu, din cartea asta, să fac poezie? Dar nu lucrând pe text, nu e continuare a Lebedei. Am luat <<Lebăda cu două intrări>>, am deschis-o la întâmplare, am băgat mana ca într-un coş cu cireşte şi am scos un mănunchi de cireşe şi l-am pus în carte. A ieşit poezia. Nu am schimbat niciun cuvânt. E foarte ciudat că în momentul în care am terminat cartea asta, cu bucăţele din Lebădă, am rămas uimită că ele sunt de sine stătătoare”, a explicat scriitoarea.