Fals jurnal de ieri şi de azi: De la ,,Toată lumea are la mână pe toată lumea’’ la ,,Toată lumea urmăreşte pe toată lumea’’

În romanul ,,Ciocoii noi cu bodyguard’’ inspirator al filmului ,,Ticăloşii’’, căruia tot eu i-am dat şi titlul, (regizorul a reţinut şi nouăzeci la sută din dialoguri), cineva spune la un moment dat că azi (atunci, prin 2004) în România: ,,Toată lumea are la mână pe toată lumea.’’

Nu s-a schimbat nimic în lumea politică şi capitalistă a ţării noastre, practica acestei doctrine o dovedeşte din plin, iar televiziunile, cel puţin unele, în programele lor social-politice, îşi întemeiază procentele rating-ului tocmai pe denunţarea acestui nemernic sistem de relaţii interumane, fireşte şi ele, televiziunile, venind cu oglinda lor partizană, fiindcă e normal ca sistemul pomenit să strălucească şi în lumea business-ului comunicaţional, şi el aparţinând lumii noastre capitaliste de Codrul Vlăsiei, de unde şi manipularea, profesionalizarea şi generalizarea manipulării, pornind de la o fiţuică locală, anume scrisă şi tipărită, fie şi numai în trei, patru sute de exemplare, şi chiar şi numai o sută, şi chiar şi numai pentru o săptămână, şi chiar pentru o zi, ziua semnării unui contract, ziua unei nunţi, a unei onomastici, a unui parastas, până la posturile de radio şi televiziune cu acoperirea geografică judeţeană, regională şi chiar mai mult, şi aceea necesară în funcţie de proporţiile şi anvergura afacerii şi, în ultimă instanţă, a bătăliei capitaliste.

Acum însă, vreau să zic şi mai aproape de realitatea în care trăim, formula ,,toată lumea are la mână pe toată lumea’’ este însoţită, valorificată şi profesionalizată superior printr-o adăugire înainte-mergătoare şi nu numai ameninţător nuanţatoare, dar chiar înfricoşătoare: ,,Toată lumea urmăreşte pe toată lumea.’’

În romanul la care scriu acum, nădăjduind să-l termin la toamnă şi să-l văd publicat, încheind astfel ,,Trilogia ciocoilor’’, după ,,Ciocoii noi cu bodyguard’’ şi ,,Ultimul bal la Şarpele roşu’’, răspunsul dat unui gazetar de o foarte înaltă faţă politică: ,,-Şi dumneavoastră ce faceţi?

- Îi urmăresc.’’, va fi sigur argumentul hotărâtor al acţiunii poveştii izvorâtă din sufocanta nostră realitate, ,,orice asemănări posibile cu împrejurări sau personaje ce ar părea cunoscute fiind lipsite de temei.’’

 ,,A fost o dată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti…’’

Această constatare: ,,toată lumea urmăreşte pe toată lumea’’ e înfricoşătoare pentru că ea presupune şi pregăteşte profesionist împrejurarea când poţi avea sigur la mână pe cineva şi chiar pe toată lumea.

Astăzi noi asistăm, fascinaţi, ca să nu zic sideraţi, la spectacolul terifiant unei astfel de curse; în faţa noastră se desfăşoară o autentică şi remarcabil calificată urmărire în vederea dobândirii unor noi argumente care să consacre statutul de învingător al celui care are la mână pe cineva, până la toată lumea.

Acum eu vă vorbesc însă din perspectiva povestitorului care ştie că adevărul poveştii sublimează adevărul vieţii.

Din această perspectivă vă invit să observaţi deocamdată cât de acută, acerbă, nemiloasă, neiertătoare, cinică este - sociologic privite lucrurile - această urmărire.

În iureşul ei, în rostogolirea ei de tăvălug scăpat din orice frâu şi mai grav, poate, de sub orice control, trista noastră vieţuire de cetăţeni reduşi la condiţia de alegători pare să fie de tot uitată.