Conducerea Filarmonicii bucureştene este pe mâini bune!

Este firesc a insista asupra acestui moment important, deja cunoscut publicului meloman, anume numirea prin concurs a noului director manager al Filarmonicii bucureştene, în persoana maestrului Marin Cazacu.

Este omul instituţiei! O cunoaşte din interior! A crescut şi s-a format aici. A fost solistul acesteia înainte de a deveni profesor al Universităţii bucureştene de muzică. Aici a îndrumat numeroase promoţii de tineri violoncelişti care dau astăzi consistenţă vieţii noastre muzicale.

Şi nu numai! Este artistul manager prin iniţiativa căruia a reînviat o veche instituţie de cultură, anume Tinerimea Română. Prin intermediul acesteia a creat veritabile evenimente bazate pe proiecte dintre cele mai ambiţioase, anume Orchestra Română de Tineret, o veritabilă pepinieră a tinerilor muzicieni care, mâine, vor da consistenţă formaţiilor orchestrale ale ţării. Ansamblul a strălucit pe marile meridiane ale lumii artistice actuale.

 A înfiinţat minunatul ansamblu Violonclissimo, formaţie a tinerilor noştri violoncelişti, tineri cu care a călătorit prin lumea cea mare a muzicii. A creat la Sinaia festivalul anual, eveniment care, în luna august, celebrează ziua de naştere a celui mai strălucit muzician român; mă refer la suita de concerte, de ateliere de lucru, Enescu şi Muzica Lumii, eveniment susţinut prin parteneriat cu Primăria oraşului. Aici au luat naştere, ne aducem aminte, ansamblurile de tineret  Junior şi Simfonietta.

Tot aici, în sala de spectacole de la Casino Sinaia, la iniţiativa domniei sale, au evoluat de-a lungul anilor numeroase orchestre europene de tineret. A ştiut a antrena elanul constructiv al câtorva maeştri alături de care a creat veritabile stagii de lucru destinate tinerilor muzicieni, anume pe dirijorii Horia Andreescu, Cristian Mandeal, pe mai tinerii Cristian Măcelaru, Gabriel Bebeşelea; de asemenea alte importante personalităţi ale vieţii muzicale internaţionale.

A ştiut a-l onora pe unul dintre proprii lui profesori atunci când a creat  Fundaţia ”Prietenii muzicii” Serafim Antropov, maestrul nepereche, cel care la rândul său a format la noi câteva generaţii de muzicieni instrumentişti deveniţi membri ai marilor colective simfonice, ai ansamblurilor camerale, artişti care, mai apoi, şi ei la rândul lor au îndrumat succesive promoţii ale tinerilor muzicieni.

Evident, viaţa directorului-manager nu este o sărbătoare muzicală. Există de mulţi ani, aici, la Filarmonica bucureşteană, probleme importante ce urmează a fi rezolvate. Am în vedere completarea efectivelor unor partide instrumentale care activează actualmente mult sub cota la care fiinţează astăzi importante colective simfonice europene, inclusiv cele din câteva oraşe importante ale ţării, cele din Cluj, Timişoara, Iaşi.

În plus, trebuie urmărită repunerea în firească poziţionare a creaţiei româneşti, cu specială prioritate a lucrărilor marilor noştri creatori, Paul Constantinescu, Mihail Jora, Dinu Lipatti, a creaţiei de specială semnificaţie, datorată maeştrilor Ştefan Niculescu, Aurel Stroe, Anatol Vieru, Tiberiu Olah, Miriam Marbe, Dan Constantinescu, Pascal Bentoiu... un veritabil patrimoniu naţional creat şi dezvoltat în a doua jumătate a secolului trecut. Poziţionarea creaţiei enesciene, în schimb, din fericire, este bine reprezentată în cadrul evenimentelor festivalului, ale concursului dedicat memoriei maestrului. 

Demn de remarcat, cu deplin temei, prin grija muzicologului Cristina Sârbu, sunt continuate atât programele destinate publicului tânăr – evenimentele serialului  Clasic e Fantastic, cât şi cele generos oferite tinerilor muzicieni – Stagiunea de marţi seara.

O primă măsură? Au fost clarificate structurile concertelor acestui sfârşit de stagiune. Liniile viitoarei stagiuni de concerte au fost şi acestea stabilite!

În alt sens, utila ar fi, de asemenea, iniţierea unei cercetări de specialitate privind îmbunătăţirea acusticii Ateneului Român, de asemenea protejarea construcţiei uneia dintre cele mai frumoase, mai somptuoase din punct de vedere arhitectonic, săli europene de concert. Cunoscut este faptul, acustica sălii celei mari a fost deteriorată prin intervenţii nefericite, începând cu anii 60 ai secolului trecut. De vreme ce Sala Mare a Palatului a dobândit peste ani o acustică de concert actualmente cu totul mulţumitoare, cercetări în acest sens ar trebui iniţiate şi în cazul Ateneului Român.

Nu pot să nu recunosc, este mult de lucru la Filarmonica bucureşteană; în domenii dintre cele mai diferite! Sunt convins că actualul director-manager, muzician de extinsă experienţă, muzician dinamic, va acţiona cu folos în contextul actual – să recunoaştem, complicat – al vieţii noastre muzicale.