Oltea Şerban-Pârâu: Unde era Beatrice Rancea la mijlocul lunii martie şi unde ar fi trebuit să fie acum, în luna mai ? Pun această întrebare în contextul în care, de la mijlocul lunii martie, mai întâi fără a întrevedea durata acestei noi situaţii, viaţa artistică din România, dar şi din Europa, Statele Unite şi nu numai, s-a oprit.

Beatrice Rancea: În luna martie mă aflam în operă, în plină activitate artistică.

Ultimul spectacol care s-a jucat la Opera din Iaşi a fost pe 8 martie. O Gală extraordinară de operă cu ocazia Zilei de 8 martie, dedicată doamnelor şi domnişoarelor care se aflau în sală. Pentru prima dată pe scenă au fost prezenţi doar soliştii bărbaţi ai Operei ieşene. A fost un spectacol foarte bine primit de public. Ne dorim ca lunile următoare să ne găsească la locurile noastre, respectiv în sălile de repetiţii şi spectacole.

O.Ş.P. In această perioadă în întreaga lume s-au închis sălile de concert şi de spectacol, s-au anulat stagiuni, festivaluri sau mari evenimente naţionale şi internaţionale, în unele cazuri chiar până în luna august ca efecte indirecte ale pandemiei care a blocat evenimentele publice peste tot. Viaţa culturală şi artistică a fost prima închisă şi, foarte probabil, va fi ultima deschisă, ca de altfel şi cea sportivă. Cum credeţi că vor parcurge cântăreţii, muzicienii, balerinii Operei din Iaşi această perioadă şi cum o parcurge Beatrice Rancea?

Cred că în orice perioadă şi mai ales acum, publicul a susţinut artştii şi a fost alături de ei

Beatrice Rancea: Din păcate, viaţa artistică din sălile de repetiţii şi spectacole s-a oprit.

Toţi artiştii Operei ieşene au studiat acasă, aşa cum au făcut şi artiştii din întreaga lume care s-au antrenat pentru a-şi păstra condiţia fizică, vocală şi interpretativă. Fiecare artist se îngrijeşte de studiul lui individual, îşi ţine orele de antrenament, evident dorindu-şi să revină cât mai repede în sălile de repetiţii şi pe scenă. Este bine că există această formă de studiu individual, însă asta nu suplineşte repetiţiile în formulă completă. În operă, compartimentele artistice sunt mult mai numeroase decât în teatru, fiecare compartiment artistic Cor, Orchestră, Balet, reuneşte între 40 şi 60 de artişti. Astfel, este foarte greu să găsim soluţii în momentul de faţă, pentru a ne putea desfăşura activitatea artistică în cele mai bune condiţii. În toată această perioadă am fost foarte preocupată de ideea de a putea transmite spectacole online pe site-ul oficial al insituţiei. Pe de altă partem, birourile nu au fost închise, susţinând în continuarea activitatea administrativă a instituţiei din această perioadă.

O.Ş.P. Ce impact a avut această anulare sau amânare a tuturor proiectelor în curs ale Operei ieşene, pentru a ne referi deocamdată la prezent...

Beatrice Rancea: Pe lângă repetiţiile pentru repertoriul curent care a fost anulat, în sălile de repetiţii eram în lucru cu premiera operei „Bal mascat” de Giuseppe Verdi, o premieră mult aşteptată, deoarece, pe lângă titulul atât de iubit de public şi interpreţi, era prima premieră de opera pe care o dădeam după patru ani vitregi din punct de vedere financiar. Acest spectacol era dedicat soliştilor Operei ieşene, toată distribuţia era compusă din debuturi ale interpreţilor casei. Eram pregătiţi pentru o producţie grandioasă, aşa cum publicul ieşean a fost obişnuit în ultimii opt ani. Decorurile şi costumele premierei „Bal mascat” sunt realizate de scenografa Viorica Petrovici.

Tot în această perioadă, compartimentul balet pregătea o seară de tangouri argentiniene, în coregrafia maestrei de balet Amalia Mîndruţiu. Pentru această premieră de balet, decorul şi costumele sunt realizate de Doina Levintza. Ne-am bucurat că în această stagiune bugetul ne permitea să montăm aceste două producţii noi, pe care sperăm să le reluăm cât de curând. O altă problemă era şi cea a veniturilor proprii, esenţiale pentru susţinerea activităţii instituţiei, deoarece toate biletele scoase la vânzare pentru specatcolele Operei ieşene erau epuizate, iar spectacolele nu au mai putut avea loc.

O.Ş.P. Artiştii sunt un număr restrâns, proporţional, oriunde în lume, în cadrul populaţiei active. Cum credeţi că ar trebui să se poziţioneze publicul, opinia publică în relaţia cu artiştii, în această perioadă atipică pe care o parcurgem ?

Beatrice Rancea: Cred că în orice perioadă şi mai ales acum, publicul a susţinut artştii şi a fost alături de ei. Ca dovadă, interesul deosebit pe care publicul îl manifestă faţă de transmisiunile online ale spectacolelor noastre. Primul spectacol transmis online de către Opera ieşenă a fost opera-balet „Indiile galante” de Jean-Philippe Rameau, în regia lui Andrei Şerban, care a avut 9000 de vizualizări. Însă schimbul de energie dintre interpreţi şi public poate avea loc numai în sala de spectacol şi nu în faţa unui ecran, care omoară emoţiile trăite pe scenă de către artişti şi transmise direct către spectatorii din sală. În plus, aceste spectacole pe care noi le-am difuzat erau filmate pentru arhiva instituţiei, ele nu reprezintă o modalitatea performantă de captare a sunetului şi imaginii aşa cum au fost cele pentru marile spectacole internaţionale de operă pe care le-am văzut în filmări speciale în această perioadă. Sunt convinsă că publicul îşi doreşte să asiste cât de curând la un spectacol de operă la Iaşi, indiferent daca este în aer liber, în spaţii neconvenţionale sau în sala de spectacole. Şi noi ne dorim să apărem cât de repede în faţa publicului, care este atât de dornic să revadă spectacolele noastre. Tot ce lucrăm este pentru acest public, pe care îl aşteptăm să fie alături de noi la toate reprezentaţiile. Dar acest lucru nu depinde de noi,  depinde de autorităţile care trebuie să ne indice momentul în care ne putem relua activitatea, fără a periclita sănătatea interpreţilor şi a spectatorilor. Spectacolele lirice implică colective artistice cu un număr foarte mare de interpreţi. Cum vom organiza Orchestra care trebuie să intre în fosă având în jur de 60 de interpreţi, cum vom organiza Corul pe scenă şi baletul în sălile de repetiţii? Când lucrurile vor intra în normal, va trebui discutat acest segment al spectacolului liric în mod separat, faţă de celelalte instituţii de cultură.

Aceste spectacole online nu au cum să redea emoţia unică pe care o trăieşte spectatorul în comuniune cu artiştii de pe scenă

O.Ş.P. În aceste două luni se întâmplă multe în online din punct de vedere al muzicii şi teatrului. Cât de important va fi, în opinia lui Beatrice Rancea, impactul acestei perioade exclusiv on line a istoriei recente a artelor spectacolului în Europa şi America ?

Beatrice Rancea: Au fost binevenite aceste transmisiuni online ale spectacolelor, prin care s-a arătat că niciun artist din întreaga lume nu şi-a uitat publicul. Dar aceste spectacole online nu au cum să redea emoţia unică pe care o trăieşte spectatorul în comuniune cu artiştii de pe scenă, în cadrul unui spectacol live. Acesta este şi motivul pentru care se spune că indiferent dacă partiturile sunt aceleaşi, niciun spectacol nu seamănă unul cu celălalt, acest flux energetic permanent şi acest schimb de energie dintre public şi interpret face ca de fiecare dată spectacolele să fie diferite unul de celălalt, chiar dacă partiturile sunt identice. Acest schimb de energie este un lucru unic şi reprezintă de fapt specificul artei noastre, faţă de film sau faţă de spectacolul transmis pe micul sau marele ecran.

O.Ş.P. Se va instala o mutaţie a modului de percepţie, se va trece majoritar în on line, sau forţa lui împreună, a evenimentului viu, specifică artei spectacolului şi divertismentului, sportului, va triumfa atunci când va fi posibil ?

Beatrice Rancea: Soluţia de a transmite spectacole online este una extremă, care nu trebuie să devină o obişnuinţă sau singurul mod de a ne prezenta spectacolele. Nicidecum un spectacol filmat nu are cum să transmită forţa şi impactul emoţional al unui spectacolul live.

O.Ş.P. Pe ce repere se pot sprijini acum artiştii, muzicienii, actorii ? Cum crede Beatrice Rancea că ar trebui să ne raportăm la ceea ce ne înconjoară, ca personalităţi artistice, în aceste vremuri ?

Beatrice Rancea: În acest moment sunt lucruri care nu depind de noi, depind de autorităţile care ne pot identifica momentul reintrării în normalitate. Aşteptăm de la cei de care depinde această situaţie să primim verdictul de a putea relua activitatea. Toată lumea îşi doreşte să revină pe scenă, însă dacă acest lucru nu este posibil din punct de vedere al siguranţei sănătăţii oamenilor, nu putem decât aştepta acest moment.

Când ne raportăm la arta spectacolului este deosebit de importantă echipa din spatele scenei

O.Ş.P. In calitate de manager cultural ce hotărâri dure a trebuit să luaţi în această perioadă ?

Beatrice Rancea: Cel mai critic şi nedorit moment, din această perioadă, a fost atunci când colaboratorii permanenţi nu au mai putut fi remuneraţi de către instituţie, pentru că aceştia au contracte numai în momentul în care instituţia are activitate. Cred că toţi colegii mei sunt în asentimentul meu, ne-am dori enorm să avem posturi pentru a-i putea angaja pe aceşti colaboratori permanenţi. Opera din Iaşi are o situaţie specială deoarece Compartimentul Balet nu poate funcţiona deloc fără colaboratorii permanenţi în număr de 21, în mare parte aceştia fiind străini. Fără aceşti colaboratori permanenţi, spectacolele mari de balet nu vor mai putea fi regăsite pe afişul Operei, până când aceştia vor putea să revină în Iaşi pentru a ne putea relua repetiţiile şi spectacolele.

Totodată, spectacolele de operă care implică ansamblul de balet nu vor mai putea fi jucate fără aceşti colaboratori, de exemplu opera-balet „Indiile galante” de Jean-Philippe Rameau, opera „Carmen” de Georges Bizet, opera „Aida” de Giuseppe Verdi, lucrarea vocal-simfonică „Carmina Burana” de Carl Orff. Aceste spectacole sunt unele dintre cele mai îndrăgite de public. La fel de importanţi sunt şi colaboratorii din celelalte compartimente tehnice şi administrative. Toată această lume este la fel de importantă ca cei de pe scenă. Când ne raportăm la arta spectacolului este deosebit de importantă echipa din spatele scenei (ateliere, maşinişti, costumiere, birouri etc.) care ajută ca artiştii să se prezinte la cel mai înalt nivel în faţa publicului. În cazul acestor colaboratori permanenţi, indiferent dacă sunt din compartimentele artistice sau tehnice, nu pot fi foarte uşor şi rapid înlocuiţi de alţii. Aceştia sunt pregătiţi zi de zi în cadrul instituţiei şi cunosc repertoriul. Acesta este şi motivul pentru care ei trebuie fidelizaţi instituţiei şi nu înlocuiţi cu alţii, din moment ce fac performanţă. De asemenea, o altă situaţie nedorită a fost întreruperea activităţii pentru premierele pe care le aveam în lucru şi pe care ne dorim să le reluăm cât de curând.

O.Ş.P. Dacă tot stăm mult acasă, iar prezentul nu are prea multe de spus, există tentaţia reevalurării trecutului. Este un pretext potrivit pentru o privire retrospectivă. Ce îşi aminteşte Beatrice Rancea cu cea mai mare plăcere din ceea ce a făcut până acum din punct de vedere artistic ? Etape, momente în maturizarea artistică ?

Beatrice Rancea: Mă bucur că din 2011 de când am preluat Opera ieşeană, 90% din toate spectacolele noastre sunt producţii noi, respectiv 12 titluri de operă, şapte titluri de balet, trei spectacole de teatru dans şi o lucrare vocal-simfonică. Toate spectacolele noi sunt producţii mari, impresionante. De asemnea, Opera Naţională Română Iaşi a inţiat Gala Premiilor Operelor Naţionale, eveniment unic în România, gală care a premiat în anii în care a avut loc performanţele artiştilor de pe scenele lirice naţionale şi din Republica Moldova şi a acordat premii de excelenţă şi pentru întreaga activitate artiştilor care au slujit scena întreaga viaţă. Totodată, la Iaşi a luat naştere evenimentul de tradiţie „Magia serii în sunet şi lumină”, spectacol în aer liber care a reprezentat deschiderea fiecărei stagiuni. Unul dintre obiectivele mele asumate prin proiectul managerial, este preocuparea permanentă de a lansa tinerii interpreţi, atât în spectacolele de operă, cât şi în cele de balet. Numai stagiunea trecută au fost 107 debuturi pe scena Operei ieşene şi încă sunt foarte multe debuturi în pregătire pentru acestă stagiune şi stagiunea viitoare. Pentru mine, ca interpret, a fost o bucurie că în aceşti opt ani am fost alături de colegii mei din Compartimentul balet şi am fost interpret alături de ei în două spectacole de teatru-dans, pe care le iubesc foarte tare, respectiv „Kabaret - nostalgie în două părţi” şi „Bal”, ambele în regia şi coregrafia lui Yvette Bozsik (Ungaria).

O.Ş.P. Din punct de vedere al activităţii coregrafice, care sunt momentele cheie în evoluţia lui Beatrice Rancea ? Dar din perspectiva celei regizorale ?

Beatrice Rancea: Mă bucur că am montat spectacolul „La Traviata” de Giuseppe Verdi. Nu eram pregătită să regizez acest spectacol, însă din motive financiare era cea mai ieftină variantă, deoarece în calitate de manager nu puteam fi plătită pentru regia acestui spectacol. Este un spectacol în care toată distribuţia a fost compusă din interpreţii tineri care au avut debuturi importante şi au primit premii pentru rolurile lor din această premieră. Soprana Lăcrămioara Hrubaru-Roată a câştigat Premiul pentru cel mai bun debut feminin pentru rolul Violetta Valery, iar tenorul Florin Guzgă a câştigat Premiul pentru cel mai bun debut masculin pentru rolul Alfredo, la Gala Premiilor Operelor Naţionale, ediţia a II-a. La Gala Premiilor Operelor Naţionale, ediţia a II-a, spectacolul LaTraviata a câştigat Premiul pentru cel mai bun spectacol, Doina Levintza a fost premiată pentru concepţia costumelor, iar specolul a primit Premiul pentru cea mai bună regie alastagiunii 2013-2014.

Cunosc artişti foarte talentaţi care au avut contracte încheiate cu mari instituţii lirice din Europa şi America, care au fost anulate din cauza pandemiei

O.Ş.P. Aproape zece ani conducând scena Operei din Iaşi şi doi la Opera din Bucureşti. Aveţi hotărâri pe care le-aţi lua altfel acum ?

Beatrice Rancea: Cu privire la Opera din Iaşi nu cred că aş avea alte hotărâri de luat. Consider că toate compartimentele artistice, tehnice, administrative au fost folosite la o capacitate maximă. Sunt oameni foarte talentaţi şi foarte devotaţi, indiferent de compartimentul din care fac parte. Acest lucru a făcut posibil, ca într-un timp relativ scurt, să avem atâtea premiere importante şi o activiatate atât de apreciată de public şi de critica de specialitate pe parcursul acestor ani. În cazul Operei din Bucureşti, poate că acum aş gestiona altfel situaţia care a fost atunci.

O.Ş.P. Să încheiem într-o notă optimistă. Care ar fi mesajul managerului cultural Beatrice Rancea pentru comunitatea artiştilor independenţi din România în acest moment.

Beatrice Rancea: Îi apreciez foarte tare pe artiştii independenţi care au reuşit să se impună în spaţiul cultural şi le doresc pe mai departe să îşi desfăşoare activitatea la fel de bine ca şi până acum. Cred că toţi artiştii independenţi (interpreţi, regizori, coregrafi, scenografi etc.)  trec printr-o perioadă extrem de grea şi îşi doresc să reia activitatea cât mai curând. Aceşti artişti independenţi nu au şansa unor contracte de muncă pe perioadă nedeterminată, ei fiind remuneraţi pentru fiecare spectacol sau proiect în parte. Cunosc artişti foarte talentaţi care au avut contracte încheiate cu mari instituţii lirice din Europa şi America, care au fost anulate din cauza pandemiei. Unii dintre ei au fost invitaţi să joace şi în spectacolele Operei ieşene. Acestora şi tuturor celorlalţi artişti, le urez să trecem cât mai repede cu bine peste această perioadă foarte grea pentru noi toţi.