Simona Miculescu, ambasadoarea României la UNESCO: „Motto-ul meu este: Nimic nu trebuie să ne împiedice să atingem Excelența. Nici măcar Succesul!”

O.Ş-P.: Subiectul intrării transhumanței în patrimoniul imaterial UNESCO, realizare a României alături de alte 9 state europene, a captat atenţia presei în ultimele zile la fel de mult ca intrarea cămăşii cu altiţă în 2022 în acelaşi patrimoniu sau chiar faptul că pentru prima oară România a ajuns, în noiembrie 2023, prin ambasadoarea sa Simona Miculescu, la preşedinţia UNESCO. Despre ce este vorba şi de ce credeţi că a atras atât de mult atenţia opiniei publice faptul că transhumanţa a intrat în patrimoniu cultural imaterial al umanității?

Simona Miculescu : Cred că a contat, în primul rând, valoarea Transhumanței, ca ocupație tradițională și ca mijloc de păstrare a identității culturale. Dincolo de aspectele culturale relevante pentru această ocupație ancestrală, dosarul multinațional a demonstrat rolul excepțional pe care deplasarea sezonieră a turmelor între zonele de munte și cele de câmpie îl are în protejarea mediului și în special a biodiversității pășunilor montane. Prin protejarea și promovarea Transhumanței, România se raliază, alături de partenerii din acest dosar, strategiilor curente ale ONU pentru dezvoltare sustenabilă. Ea este singura țară carpatică participantă în acest dosar și aduce astfel la cunoștința comunității internaționale valoarea de moștenire culturală și naturală a Carpaților românești, spațiu în care omul și natura au trăit mereu în armonie.

Dincolo de Transhumanța în sine, care știm ce însemnătate uriașă are în imaginarul colectiv al românilor, explicația acestei atracții rezidă, după părerea mea, în însăși esența patrimoniului imaterial. «Patrimoniul imaterial este, pentru identitatea popoarelor, echivalentul hărții ADN-ului pentru genomul uman», spunea atât de frumos un înalt oficial din Algeria, țară care a găzduit, în 2006, prima sesiune a Comitetului interguvernamental al Convenției din 2003 pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial al omenirii. El exprimă, în modul cel mai vibrant și mai autentic, universul cultural și simbolic al unui popor. Vorbim despre tradiții, obiceiuri sau meșteșuguri perpetuate după tipare imemoriale, care întăresc și mai mult sentimentul de mândrie și de apartenență la un popor sau la o comunitate - cheia de boltă, de fapt, a transmiterii, către tinerele generații, a unor forme de expresie unice. Alături de Convenția UNESCO din 1972 privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural, Convenția din 2003 se bucură, pe bună dreptate, de cea mai mare vizibilitate dintre convențiile culturale ale UNESCO.

„Această alegere reprezintă un succes personal unic, o încununare a unei cariere diplomatice de peste 32 de ani”

O.Ş.-P : Este prima dată când un român prezidează un organ de conducere al UNESCO, în cei 67 de ani de apartenență. În cei 78 de ani de existență a organizației, ambasadoarea Simona Miculescu – prima femeie ambasador al României la UNESCO – este a cincea femeie care prezidează Conferința Generală și a patra din Grupul Est-European, din care face parte România. Acestea sunt faptele. Ce înseamnă această alegere pentru dvs. şi ce credeţi că înseamnă ea pentru România?

S.M. : Pentru mine, această alegere reprezintă un succes personal unic, o încununare a unei cariere diplomatice de peste 32 de ani. Gândiți-vă că am fost aleasă în această funcție, în mod unanim, într-un context geopolitic deloc ușor, de către reprezentanții celorlalte 193 de state membre ale UNESCO. Alegerea prin aclamație, în aplauzele unei săli pline, a reprezentat un moment excepțional de emoție și de exprimare a încrederii pe care statele membre au avut-o în capacitatea mea profesională și expertiza necesare pentru a conduce Conferința Generală – forul suprem de decizie al UNESCO.

Pentru România, această alegere constituie un moment de referință în istoria cooperării în cadrul UNESCO. Un moment de maximă vizibilitate și de încununare a unor eforturi de promovare pe care le-am dus împreună cu echipa mea și cu sprijinul colegilor din Ministerul Afacerilor Externe. Putem vorbi, fără echivoc, de o recunoaștere a profilului țării noastre de stat profund atașat normelor de drept internațional și unor valori care inspiră stabilitate, predictibilitate și maturitate pe scena politică internațională.

Cred că merită să privim acest moment de istorie și prin prisma egalității de gen, care reprezintă o prioritate transversală pentru UNESCO și putem vorbi de un anumit semnal pe care îl transmite organizația, având în vedere faptul că, actualmente, la conducerea tuturor celor trei organe directoare – Conferință Generală, Consiliu Executiv și Secretariat - se află, în prezent, numai femei.

O.Ş.-P : Aţi devenit ambasador extraordinar și plenipotențiar, delegat permanent al României pe lângă UNESCO de la începutul anului 2021, după ce v-ați încheiat mandatul de reprezentant al secretarului general al Națiunilor Unite și director al Oficiului Națiunilor Unite de la Belgrad, deținut din 2015. Anterior, ați fost ambasador extraordinar și plenipotențiar, reprezentant permanent al României la Organizația Națiunilor Unite, în perioada 2008-2015. Vorbeam mai de mult despre faptul că lumea ştie prea puţin care este diferenţa între diplomaţia multilaterală – ONU, UNESCO etc – şi cea bilaterală. Ce înseamnă, de fapt, diplomaţia multilaterală?

S.M. : În timp ce diplomația bilaterală privește strict relația dintre două state, diplomația multilaterală reprezintă o formă de interacțiune între state, bazată pe o serie de principii care să asigure reducerea potențialului de conflict în relațiile dintre acestea. După cel de-al doilea război mondial s-au pus bazele diplomației multilaterale moderne, prin crearea unui întreg sistem de instituții și norme, sub umbrela a ceea ce numim Organizația Națiunilor Unite. Scopul este de a canaliza competiția dintre state nu către conflict, ci către acțiune comună, în beneficiul întregii umanități. După cum știm cu toții, lumea de astăzi este frământată de o multitudine de provocări majore, care au un impact global. În pofida criticilor ce i se aduc și a tentațiilor tot mai prezente de a pune sub semnul întrebării regulile dreptului internațional, eu cred că multilateralismul rămâne instrumentul privilegiat de interacțiune pentru găsirea unor soluții comune, consensuale, echitabile și perene, fie că vorbim de edificarea unor societăți durabile și reziliente, de soluționarea unor conflicte, de combaterea schimbărilor climatice, de gestionarea dezastrelor naturale și a pandemiilor, sau de reducerea fracturii tehnologice. UNESCO reprezintă un vector important al multilateralismului de tip onusian, și este, în același timp, o cutie de rezonanță a tendințelor multilateralismului actual.

O.Ş.-P : În timpul mandatului la New York, aţi deţinut poziţiile de Vicepreşedinte al Consiliului Executiv al UNICEF, Vicepreşedinte al Adunării Statelor Părţi la Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale, Vicepreședinte al Biroului Francofoniei, preşedinte al Comisiei Speciale pentru Politică şi Decolonizare a Adunării Generale a ONU (Sesiunea a 66-a), Vicepreşedinte al Adunării generale ONU (Sesiunea a 68-a), și lista poate continua. Actuala poziţie de numărul 1 la UNESCO este cea mai importantă. Ce înseamnă ea şi cum se îmbină cu atribuţiile de ambasador al României?

„Președintele reprezintă toate cele 194 de state membre”

S.M. : Fiecare funcție pe care ați evocat-o are importanța ei specifică în economia funcționării instituțiilor din cadrul ONU. Actuala poziție este, într-adevăr, foarte importantă, deoarece Conferința Generală este principalul organ director al UNESCO, iar președintele reprezintă toate cele 194 de state membre. Conferințele Generale au loc odată la doi ani, astfel încât și funcția de președinte se obține pentru doi ani, până la alegerea unui nou președinte. În afara lucrărilor sesiunii Conferinței, activitatea de președinte este concentrată pe funcția de reprezentare și constă în promovarea activității UNESCO, ca și conducător al principalului organ director. În paralel, exercit și mandatul și atribuțiile de ambasador al României pe lângă UNESCO, realizându-se, însă, o distincție clară între participarea la activități în calitate națională, sau în calitate de președinte al Conferinței Generale.

O.Ş.-P : La începutul anilor 2000 aţi fost prima femeie din istoria diplomaţiei române căreia i s-a conferit rangul diplomatic de Ambasador. 20 de ani mai târziu numărul acestora este tot mai mare şi deţin poziţii cheie în diplomaţia română. Vă simţiţi o deschizătoare de drumuri din acest punct de vedere, cu atât mai mult cu cât la nivel mondial atenţia pentru acest subiect este tot mai mare ?

„Îmi fac plăcere toate premierele de acest gen din viața mea”

S.M. : Da, consider că sunt o deschizătoare de drumuri și îmi fac plăcere toate premierele de acest gen din viața mea: am fost, printre altele, și prima femeie purtător de cuvânt din istoria MAE, prima femeie ambasador al României la ONU, prima româncă într-o poziție înaltă în Secretariatul ONU, iar acum sunt prima femeie ambasador al României la UNESCO.

Așa cum spuneam, egalitatea de gen este o temă prioritară transversală la UNESCO, dar mă bucur că ea reprezintă o prioritate și pentru România. Există, în prezent, din fericire, în societatea noastră, o mai bună conștientizare a faptului că femeia ocupă un loc egal cu cel al bărbatului și cred că este firească și binevenită acordarea acestui statut de egalitate care se traduce și prin asigurarea accesului femeilor în Irak la funcții de conducere și de înaltă responsabilitate, inclusiv în diplomația română.

O.Ş.-P : Mai puţină lume ştie că între 2006 şi 2007 Simona Miculescu a deţinut poziţia de consilier principal al Guvernului din Irak pentru comunicare publică, în cadrul unui program finanţat de USAID. Ne aflăm într-un moment tensionat la nivel mondial, chiar dacă ne refenim doar la conflictul din Orientul Mjlociu şi cel din Ucraina. Prin prisma experienţei directe avute în Irak – şi atunci şi acum ne referim la comunicarea publică – se aseamănă lucrurile, sau apariţia social media a modificat fundamental percepţiile?

„Problema cea mai mare este acum că trăim într-o societate tot mai polarizată”

S.M. : Experiența în Irak a fost una transformațională din multe puncte de vedere, mai ales pentru că am fost într-o perioadă foarte complicată, în care viața mi-a fost adesea în pericol. Altminteri, am avut mari satisfacții profesionale, pentru că am pus bazele comunicării instituționale în instituțiile guvernamentale irakiene și, printre altele, am realizat primul manual de relații publice din această țară. Desigur, comunicarea publică a evoluat exponențial de atunci, acum putând vorbi de o reală revoluție a social media, comparabilă, în termeni de dezvoltare şi efecte, cu revoluţia industrială, dar mult mai rapidă. Nu vă dau decât un singur exemplu comparativ cu mass-media tradiţională, care spune multe: radioul a ajuns la 50 de milioane de ascultători în 30 de ani, televiziunea a atins pragul de 50 de milioane de telespectatori în 13 ani, internetul a avut nevoie de patru ani pentru a ajunge la această cifră, în timp ce Facebook a ajuns la 100 de milioane de utilizatori în mai puţin de nouă luni. Problema cea mai mare este acum că trăim într-o societate tot mai polarizată, în care platformele de socializare și toate taberele care se formează în online au un aport important la un discurs public tot mai dezbinător. Trebuie să analizăm ce rol joacă aceste tehnologii în percepțiile noastre vizavi de societate și să acționăm în consecință.

O.Ş.-P : Aveți o bogată experienţă academică, fiind recunoscută ca unul dintre cei mai buni experţi în domeniul managementului relaţiilor publice internaţionale, v-ar face plăcere să reveniţi la experienţa de profesor ?

„Comunicarea publică este crucială în societatea românească, dar și în cea globală”

S.M. : Absolut, aș reveni cu drag și bucurie! Sunt profesor la bază și iubirea pentru această profesie nu se va stinge niciodată. De altfel ea a alimentat mereu și pasiunea cu care am promovat interesele tinerei generații în toate posturile ocupate în cariera mea diplomatică. Sunt foarte mândră că, în timpul carierei mele universitare, am reușit să introduc în curricula românească o nouă materie – relațiile publice internaționale, mai ales pentru că și la ora actuală comunicarea publică este crucială în societatea românească, dar și în cea globală.

O.Ş.-P : Revenind la UNESCO şi mai precis la poziţia de ambasador extraordinar și plenipotențiar, delegat permanent al României pe lângă UNESCO. După intrarea cămăşii cu altiţă, a calului lipiţan în 2022 şi a transhumanţei în 2023 în lista patrimoniului cultural imaterial al umanității, ce mai are România ca dosare în curs şi cât de complicat este traseul acestora ?

FOTO Virgil Oprina

S.M. : Fiecare ambasador al României la UNESCO a avut șansa de a participa, în timpul mandatului său, la efortul național de înscriere a unor propuneri de nominalizări pe listele Patrimoniului mondial, fie că vorbim de patrimoniu cultural și natural, de patrimoniu imaterial sau de patrimoniu documentar. Aceste liste sunt diferite, în funcție de Convenția UNESCO sau programul care le generează. Dosarele cu propunerile de nominalizări sunt rodul unei munci asidue a experților noștri și profit de ocazie pentru a sublinia rolul deosebit de important pe care îl au aceștia, dar și pentru a le adresa sincere mulțumiri. Fără efortul și profesionalismul lor, nu am putea vorbi astăzi de înscrierile reușite de România pe listele UNESCO.

„2024 reprezintă o bornă importantă pentru înscrierea în Lista patrimoniului mondial, în primul rând a Ansamblului Monumental Brâncuşi de la Târgu Jiu”

Fiecare propunere de nominalizare are un parcurs propriu, care implică un proces riguros de evaluare, în cadrul căruia evaluatorul poate solicita informații suplimentare sau clarificări. Rolul Delegației permanente este de a însoți ceilalți parteneri naționali implicați în procesul de nominalizare și de a asigura întregul suport diplomatic în promovarea unui dosar. Anul 2024 reprezintă o bornă importantă pentru două dosare de nominalizare pentru înscrierea în Lista patrimoniului mondial - în primul rând Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu, operă a unui din cei mai importanța artiști români, Constantin Brâncuși. Cel de-al doilea dosar reprezintă o parte a componentei românești a unui dosar multinațional – cel al Frontierelor Imperiului Roman și se referă la Limes-ul dacic.

O.Ş.-P : Ce v-aţi propus ca repere mai importante pentru cei doi ani de mandat ca preşedinte a Conferintei generale a UNESCO, 2023-2025 ?

„Mandatul UNESCO este mult mai amplu, acoperind educația, științele exacte și umane, științele oceanografice, cultură, comunicare și informare”

S.M. : Cum spuneam, am avut onoarea de a fi aleasă în această funcție prestigioasă de către cele 194 de state membre ale UNESCO, pentru a le reprezenta în următorii doi ani. Este o responsabilitate deosebită, iar datoria mea constă în a reprezenta, în mod neutru, interesele tuturor celor 194 de state.

Aș sublinia că, spre deosebire de alte agenții specializate ale Națiunilor Unite, care acționează în domenii specifice precum Organizația Mondială a Sănătății sau Organizația Internațională a Muncii, mandatul UNESCO este mult mai amplu, acoperind educația, științele exacte și umane, științele oceanografice, cultură, comunicare și informare. Fiecare dintre aceste domenii implică un număr semnificativ de programe și procese normative intergovernamentale. Acest mandat complex, dar cuprinzător, permite abordarea problemelor actuale din diverse perspective complementare. De exemplu, pentru a promova pacea, este esențial să investim într-o educație incluzivă la toate nivelurile, să promovăm și să respectăm diversitatea culturală, să acordăm atenție dreptului de a beneficia de avantajele progresului științific și ale aplicațiilor acestuia, și să respectăm în mod fundamental drepturile omului, inclusiv dreptul la libertatea de expresie.

În timpul mandatului meu, voi promova, deci, rezoluțiile adoptate de Conferința Generală în domenii de importanță crucială în contextul global actual, cum ar fi educația pentru pace, drepturile omului și înțelegerea internațională, recunoașterea la nivel global a calificărilor din învățământul superior, recunoașterea culturii ca bun public global și includerea acesteia ca obiectiv specific în agenda post-2030 a Națiunilor Unite, aplicarea recomandărilor UNESCO privind etica inteligenței artificiale, ca să mă refer doar la câteva.

Mă voi asigura, de asemenea, că prioritățile statelor membre sunt integrate în mod corespunzător în programul evenimentelor globale din domeniul UNESCO, care vor avea loc în următorii doi ani. Aceste evenimente includ, de exemplu, a patra conferință internațională pentru statele insulare mici în curs de dezvoltare, programată în Antigua și Barbuda în mai 2024. Aceste țări reprezintă un grup prioritar pentru UNESCO și sunt printre cele mai vulnerabile din lume din cauza schimbărilor climatice, având nevoie de sprijinul comunității internaționale. Un alt eveniment important va fi Summitul pentru Viitor, care va avea loc la sediul Națiunilor Unite în New York, în septembrie 2024. Acest summit are ca obiectiv analizarea modalităților de instituire a unei cooperări globale mai eficiente, capabile să răspundă provocărilor contemporane și să abordeze noile amenințări care pot apărea în viitor.

Voi fi, pe de altă parte, liantul dintre interesele statelor membre ale UNESCO și Secretariatul acestei organizații, armonizând eforturile celor două părți întru implementarea cu succes a priorităților și a obiectivelor organizației.

O.Ş.-P : Aş încheia cu o întrebare care revine la reprezentativitatea dvs. ca ambasador al României. Ce ar trebui să facem pentru o mai mare vizibilitate ca ţară la nivel de UNESCO, cum credeţi că am putea valorifica toate aceste repere culturale care capătă, iată, confirmare international, pentru a atrage o atenţia pozitivă asupra României ?

„În prezent beneficiem de un maxim de vizibilitate a României la UNESCO”

S.M. : Cred că în prezent beneficiem de un maxim de vizibilitate a României la UNESCO și aș vrea să mă refer și la un alt proiect special pe care am avut oportunitatea să îl generez, cel al donației de către România, a operei de artă a unui artist român în mare vogă, Mircea Cantor. Este vorba de tapiseria ”Îngeri și avioane” în contextul celebrării a 65 de ani de la aderarea României la UNESCO. Această operă de artă reprezintă o adaptare la modernitate a unor meșteșuguri tradiționale și elemente de simbolistică specifice țesutului scoarțelor. Este prima operă de artă românească expusă permanent publicului în sediul UNESCO.

Revenind la valorificarea reperelor culturale, cred că avem nevoie în primul rând de o mai bună conștientizare a faptului că elementele promovate la nivelul UNESCO reprezintă o recunoaștere a valorii intrinsece a acestora pentru umanitate și acest lucru ne obligă să le acordăm atenția și recunoașterea cuvenite, să le promovăm și mai ales să le protejăm, asigurându-le continuitatea către generațiile viitoare.

N-aș vrea însă să mă rezum doar la coordonata culturală, pentru că UNESCO are un mandat mult mai complex. Trebuie să subliniez că încercăm să fim prezenți în anumite zone de interes particular pentru țara noastră și vă asigur de capitalul de încredere de care se bucură experții noștri din toate domeniile. România a fost aleasă anul acesta în nu mai puțin de cinci organe executive ale unor programe specifice din domeniile oceanografiei, hidrologiei, biodiversității, diversității expresiilor culturale și transformărilor sociale. De asemenea, în domeniul educației, avem o continuitate a participării la nivel înalt la efortul global de promovare a educației de calitate pentru toți, obiectiv din cadrul Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă.

Toate aceste domenii necesită un efort continuu de implicare și depind de colaborarea inter-instituțională. Orice succes al meu, ca ambasador, sau al României, ca stat parte la un program sau la o Convenție a UNESCO, reprezintă un efort colectiv de durată. Un lucru este cert: ca țară membră a UNESCO din 1956, România rămâne profund atașată de valorile acestei organizații, care reprezintă „conștiința Națiunilor Unite”, cum bine spunea fostul său director general Federico Mayor.

O.Ş.-P : Aş încheia cu o întrebare mai personală. Dacă la nivel national putem vorbi despre instalarea lucrării lui Mircea Cantor în foyerul clădirii UNESCO de la Paris, între Giacometti şi Picasso, ce ați vrea să rămână după dumneavoastră în UNESCO, ceva care să poarte marca Simona Miculescu, la finalul celor doi ani de preşedinţie. Pun această întrebare cunoscându-vă preocupările artistice şi culturale care depăşesc, aş spune, atribuţiile unui ambasador.

S.M.: Eu sper să rămână în urma mea amintirea unei președinții românești dinamice și creative, caracterizate prin transparență, inteligență, eficiență și competență, dar cu o pronunțată tușă de umanitate, bunătate și generozitate. Nu exclud și posibilitatea ca, așa ca cum am făcut și la ONU – unde am realizat, în premieră absolută, un album muzical vocal cu ambasadori și am creat și primul grup pop-rock compus exclusiv din ambasadori – să creez un nou proiect muzical ambasadorial. Dar toate la timpul lor. Până una alta, rămân fidelă, prin tot ce fac, motto-ului meu: „Nimic nu trebuie să ne împiedice să atingem Excelența. Nici măcar Succesul!”