Adevărul LIVE: În Culisele Bucureştiului: A.R.C.E.N.: „Cred că am pus o cărămidă importantă pentru ceea ce înseamnă clădirea ideii de patrimoniu“

Invitaţi la Adevărul LIVE au fost Edmond Niculuşcă şi Alberto Groşescu, „conducerea“ A.R.C.E.N, care va aniversa, pe 2 Iunie, nouă ani de existenţă. Am discutat despre planurile lor de viitor, dar am aflat şi poveşti din Culisele Bucureştiului, direct din mahalale, într-o emisiune moderată de Sabrina Valeriu.

Principalele declaraţii:

Sabrina Valeriu: Aţi fost foarte ocupaţi. Povestiţi-mi pe unde aţi umblat şi ce planuri de viitor aveţi.

Edmond Niculuşcă: Am umblat prim Bucureştii lui Mircea Eliade, şi pregătim o lună cu totul specială de evenimente, pentru că pe 2 Iunie, ARCEN împlineşte nouă ani de existenţă. Marcăm acest moment printr-o serie de evenimente, dar cei care vor lua parte se vor bucura mult. Pe 1 Iunie vom avea un eveniment la Ceainăria Cărtureşti, un eveniment dedicat adulţilor., "Cum să creştem mici prin basme", vom face asta printr-o lectură, citind un basm rusesc şi o poveste contemporană. De la ora 18.00, avem invitate speciale, care pregătesc o serie de metode prin care să devi din nou copil.

Alberto Groşescu: Pe 6-7 Iunie, ne întoarcem la mahala, vom spune povestea mahalalei Mătăsari, în cadrul evenimentului "Femei pe Mătăsari". Traseul nostru va deschide întregul festival. 

E.N: Numele de strada Mătăsari vine de la ce care se preocupau cu vânzarea mătăsurilor. Iniţial, s-a constituit de la ceea ce astăzi se numeşte strada Matei Voiveod. Este o zonă istorică deosebită.

A.G: Sunt multe străzi care astăzi nu mai există, dar au fost botezate în perioada lui Pache Protopopescu. Dacă suntem puţini atenţi, vom observa seminificaţia străzilor.

E.N: Este important să implicăm oamenii în aceste festivaluri. Pe Arthur Verona, lucrurile încep să se lege, oamenii devenind conştienţi de vecinătatea lor.

S.V: Unde ai vrea să vezi un festival asemănător "Femei pe Mătăsari"?

E.N: Aş zice de zona Traian, zona Calea Moşilor vechi, mahalaua flămândă.

A.G: Sunt foarte multe case care stau să cadă, nu e populat cu blocuri, se păstrează un anumit caracter de sfârşit de secol 19. Trebuie restaurate.

E.N: Nu există atracţie, iar oamenii nu vor veni. Festivalurile se termină şi trebuie să rămână ceva care să atragă publicul. Ai şi Piaţa Alba Iulia, unde nu se întâmplă nimic. Ai nevoie de puncte de atracţie. 

A.G: Pentru luna Iunie, mai pregătim pe 12, 13, 14, la Street Delivery, vom organiza un traseu. Nu vom mai vorbi despre mahala, ci despre un Bucureşti aglomerat. Vom travera Blvd. Magheru, Calea Victoriei.

E.N: Vom vorbi şi despre Blvd. Magheru, care este plin de o arhitectură modernistă, un loc care ar fi trebuit să fie plin de magazine frumoase. El aşa a fost început, dar astăzi nu se foloseşte decât pentru transport. Se dorea transformarea Micului Paris în Micul New York. Traseul se va numi " De la Aro, la Festival", de la ora 21.00, va fi un traseu nocturn. Vom merge până în parcul Cişmigiu. Va dura aproximativ două ore şi vorbim despre lumea bună din Bucureştii anilor `20-`30. 

S.V: Au trecut nouă ani. Cum s-au desfăşurat aceşti nouă ani?  Aş vrea să aflu câteva momente cheie din evoluţia voastră.

E.N: 2 Iunie 2006, când am organizat o dezbatere despre rolul tinerilor în implicarea în U.E, la Şcoala Centrală. În 2010, în Aprilie, cei care gândiseră asociaţia din 2006, au ajuns în funcţiile de conducere. Din 2010, am început să construiesc lucrurile aşa cum le gândisem, am devenit independenţi. Atunci se lansează şi proiectele ARCEN, care durează şi azi. Proiectul "Cu bastonul prin Bucureşti" l-a atras pe Alberto.

A.G: A pornit de la primul tur în care a fost, care nu m-an impresionat în mod special. Doar iniţiativa. A doua experienţă a fost o lectură în aer liber, iar abia la a treia excursie m-am hotărât să particip. 

S.V: După aceşti nouă ani, ce ai schimba, Edmond?

E.N: Am înţeles lucruri. Oamenii sunt un capital foarte important, ce trebuie valorificat. Aş dezvolta şi alte proiecte culturale, care să nu aibă legătură cu Bucureştiul. Aş dezvolta proiectul lecturii publice. Lectura publică este extrem de importantă. Înseamnă a asculta, a-ţi imagina, a-ţi dezvolta imaginaţia. Este un bun prilej de aşezare al ritmului trepidant. E bine ca oamenii să cadă pe gânduri. Noi asta vrem să facem.

A.G: Vorbim şi despre ce însemna petrecerea în trecut. Adică, o întâlnire, Duminica, iar oamenii voiau să petreacă timp cu oamenii, la sfârşitul secolului al 18-lea. Ei discutau idei măreţe. Oamenii se auzeau atunci, puteau socializa.

S.V: Aveţi de gând să marcaţi această aniversare?

E.N: Da, în ARCEN, noi între noi. Cea de zece ani va fi una publică. Avem idei cu privire la viitor, o parte dintre ele pusă pe hârtie. E nevoie ca mediul ONG în România să se consolideze. A fost o perioadă foarte lungă în care ne-am finanţat singuri. 

S.V: Ce-a făcut ARCEN pentru bucureşteni?

E.N: Cred că am pus o cărămidă importantă pentru ceea ce înseamnă clădirea ideii de patrimoniu, cultivarea capitalei, promenada în Bucureşti şi, sper să se vadă si schimbarea de mentalitate din Bucureşti. 

A.G: Devenim tot mai vizibili şi acest lucru poate să fie şi în avantajul oraşului, pentru că oamenii văd că se întâmplă lucruri şi vin să vadă. Avem patru trasee culturale în luna Iunie, sunt multe evenimente şi experienţa îi poate schimba. Cele patru sunt "Femei pe Mătăsari", "Street Delivery", "La pas prin Bucureştii noi" şi o premieră: ARCEN colaborează cu ARCUB. Încă nu ştim traseul exact, dar plecăm de la Hanul numit astăzi Gabroveni. Cea mai mare problemă a oraşului este lipsa conştiinţei. Nu îşi dau seama cât ne influenţează mediul.

E.N: Cea mai mare problemă este corupţia, după mine.

E.N: Oraşul e plin de poveşti vechi, iar ele se scriu în continuare. Noi, oamenii, asta facem astăzi, scriem poveşti.

Îi invităm pe cei interesaţi să intre pe www.arcen.info, pentru a afla tot ce organizăm în luna Iunie.