O bună parte a voievozilor ajunşi faimoşi în istoria românilor au avut un trecut zbuciumat, marcat de războaie, traume, prizonierat. Alţii au avut, înainte de a lua tronul, meserii pe care nimeni nu şi-ar fi închipuit că le poate practica un viitor domnitor.
Istoria românilor a fost marcată de războaie şi lupte pentru putere. În ciuda percepţiei generale, o parte a voievozilor români au avut porniri de cuceritori, ducând o politică expansionistă, culmea, mai ales în detrimentul celorlalte principate cu populaţie românească.
Absolvenţii braşoveni spun că probele Matematică şi Istorie au fost destul de uşoare, dar câteva dintre subiecte le-au dat bătăi de cap.
Romii au fost exploataţi crunt de-a lungul istoriei medievale şi chiar la începutul epocii moderne în Principatele Române. Aduşi ca robi pe moşii boiereşti sau mănăstireşti, stăpânii aveau drept de viaţă şi de moarte asupra lor. Călătorii străini spun că ţiganii erau trataţi mai rău decât animalele.
În două comune argeşene s-a conservat de secole tradiţia de a se evoca domnitori în anumite colinde de Crăciun. Am vorbit despre acest obicei cu Sorin Mazilescu, etnolog şi profesor la Universitatea Piteşti.
Un bărbat învârstă de 75 de ani, din comuna Vişina, a şocat un sat întreg după ce a decis să îşi împodobească gardul casei cu chipuri de domnitori şi mari artişti.
Deşi mămăliga pare un preparat tradiţional românesc de când lumea, istoria arată că de fapt acest mod de preparare este relativ recent. Şi nici nu este singurul loc de pe Glob unde se prepară. Din contră, există zone unde mămăliga era făcută de câteva mii de ani. Cartoful, de asemenea, a intrat târziu în alimentaţia românilor.
Postelnicul Manolachi Drăghici a vorbit în anul 1857 despre puterea armatei Moldovei de-a lungul timpului, susţinând că oastea se putea bate cu oricare dintre vecinii săi.
Sătmăreanul Vasile Dragoş a început să sculpteze la bătrâneţe, după ce a ieşit la pensie. În scurt timp, numărul creaţiilor sale reuşite s-a înmulţit, iar acum reuşeşte să-şi întreţină financiar pasiunea.
Evaluarea din titlu aparţine francezului Louis Emmanuel D’Antraigues, conte, regalist fanatic şi personaj implicat în numeroase comploturi, motiv pentru care a petrecut mulţi ani în exil prin Europa. La rândul lui, englezul Edmund Spencer descoperea că „locuitorii erau la fel de puţin preocupaţi de propria înfăţişare pe cât erau şi de confort, apa şi săpunul fiind atât de străine persoanei lor, pe cât era pieptenele părului lor năclăit”.
Racoviţenii sunt o familie atestată pe pământul românesc încă din secolul al XV-lea, cu trei domnitori ai Moldovei şi ai Ţării Româneşti şi cu alţi mari boieri în arborele genealogic. Emil, însă, este singurul dintre descendenţii neamului Racoviţă al cărui nume a ajuns în Antarctica, pe fundul Mării Mediterane şi în 800 de cavităţi subterane.
Boli care astăzi apar rar în ţările civilizate făceau în trecut milioane de victime, măsurile impuse de autorităţi pentru limitarea molimelor fiind pe de o parte radicale, pe de altă parte de-a dreptul ridicole, cum spun chiar istoricii.
Raportaţi la societatea modernă, domnitorii români care au condus ţările române acum câteva secole par deosebit de cruzi. Metodele folosite pentru a-şi pedepsi duşmanii sau pe cei care le greşeau includeau adesea instrumente de tortură greu de imaginat. Psihologii pun această cruzime pe seama vremurilor în care aceştia au trăit, dar şi pe seama unor eventuale traume din copilărie.
EPISODUL 1 În fiecare vineri, vreme de 16 de săptămâni, vom prezenta istoriile mari şi mici ale celor mai importanţi oameni din trecutul boieresc al acestei ţări. Nu sunt istorii de manual, nu vorbim în termeni de spiţe de neam.Scriem jurnalistic, omeneşte. Am săpat în cufăr, am pus blazon peste blazon şi acum vă spunem ce-am găsit. Fapte, poveşti, oameni, varietăţi. Vieţile boierilor mari.
Lăcustă Vodă şi Pârlea Vodă au fost domnitori moldoveni pe care istoria îi aminteşte după poreclele cu care s-au ales în urma anilor de domnie.
Creştinii îi prăznuiesc în 16 august pe Sfinţii Martiri Brâncoveni - Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache. Martirii Brâncoveni sunt oficial ocrotitorii meleagurilor oltene din 2008, de la înfiinţarea Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor.
Muntenii şi moldovenii s-au războit cumplit în perioada Evului Mediu. Deşi locuitorii celor două principate vorbeau aceeaşi limbă, s-au duşmănit aproape la fel de rău ca şi cu turcii. Mărul discordiei a fost cetatea Chilia, dar şi dorinţa moldovenilor de a pune „sateliţi“ pe tronul Ţării Româneşti.
Frumoase, misteriose şi puternice. Aşa au fost amantele care au trecut prin paturile domnitorilor şi regilor români, multe dintre ele fiind la un pas de a schimba cursul istoriei ţării. Deşi nu au fost partenerele oficiale ale conducătorilor ţării, amantele au fost stăpânele inimilor acestora şi în multe momente din istorie pasiunea stârnită din amor a fost mai puternică decât datoria faţă de ţară.
Domnitorii români sau cel puţin unii dintre aceştia consumau substanţe halucinogene. Mai ales în perioada fanariotă, aceştia se drogau cu opium, dar şi cu alte substanţe care produceau euforie. Unul dintre aceştia a murit de la o supradoză, iar Alexandru Lăpuşneanu cerea cu insistenţă cannabis bistriţenilor.
Aproape 80 de ani au fost necesari pentru ctitorirea Mânăstirii Căluiu, considerată astăzi o perlă a arhitecturii medievale româneşti. Piatra de temelie a pus-o bunicul boierilor Craioveşti, desăvârşind-o cei trei iluştri fraţi - Preda, Radu şi Stroe Buzescu. A fost înzestrată cu aproximativ 30 de sate, a fost leagăn de învăţătură, a cunoscut şi vremuri grele, rezistând însă, chiar dacă schimbată, peste timp.
Începându cu secolul al XVIII-lea, Principatele Române au intrat oficial în stăpânirea domnitorilor fanarioţi, greci care-şi cumpărau cu bani grei tronul de la otomani. Pe lângă înăsprirea controlului otoman şi un recul al vieţii economice căpuşate de turci, oamenii de litere şi unii istorici vorbesc de o adevărată turcizare a principatelor.
Dacă ar mai trăi astăzi, Vlad Ţepeş ar avea cele mai mari şanse să ajungă preşedinte dintre liderii istorici ai României, potrivit ultimului sondaj CSCI.
Iliaş I a murit în Polonia, după ce fratele său Ştefan al II-lea i-a scos ochii şi l-a fugărit de pe tronul Moldovei, iar acesta din urmă a fost omorât de Roman al II-lea, fiul lui Iliaş I. Bogdan al II-lea, tatăl lui Ştefan cel Mare, a fost decapitat de fratele său vitreg, Petru Aron, marele voievod moldovean reuşind să-şi răzbune părintele după câţiva ani, când îl omoară pe Petru Aron.
O serie de voievozi români au deţinut averi considerabile. O dovedesc acţiunile lor, dar şi indiciile strecurate prin cronicile străinilor. Cei mai avuţi domnitori ai românilor au fost din neamul Muşantinilor, dar şi al Basarabilor sau Brâncovenilor, în top figurând Petru I Muşat, Neagoe Basarab şi Constantin Brâncoveanu.
Deşi homosexualiatea în istoria românilor este un subiect tabu, au fost istorici care au lansat o serie de ipoteze asupra vieţii sexuale a unor voievozi. Nu mai puţin de şase dintre domnitorii Moldovei şi Ţării Româneşti sunt bănuiţi de homosexualitate sau bisexualitate, având amanţi de origine turcă, sau făcând parte din grupurile de travestiţi ale regilor apuseni.
Boierii erau mai importanţi, uneori, decât însuşi domnitorul Ţării Româneşti. Marile familii boiereşti impuneau domnitorul, iar atunci când acesta nu le făcea pe plac ei aveau puterea de a-l schimba, cu ajutorul turcilor.
În perioada interbelică, boierul Scarlat Callimachi, poreclit „Prinţul Roşu“, a îmbrăţişat doctrina socialistă, în ciuda păturii sociale din care făcea parte. A devenit luptător antifascist şi, mai apoi, un simbol ideologic al regimului comunist din România. Cu toate acestea, boierul, care a murit în 1975, nu şi-a regăsit crezul în sistemul comunist implementat în Epoca de Aur.
Lupta împotriva corupţiei la români are o istorie veche de peste 400 de ani. Dacă astăzi există un organism special care-i pedepseşte pe corupţi, în trecut situaţia era cu totul alta. Pentru orice încercare de a lua mită un funcţionar sau un domnitor îşi putea pierde viaţa.
Domnitorii români au fost mari iubitori de ţară, dar şi de femei. Unii au avut mai multe amante, alţii mai multe soţii. Certitudinea este că unii au fost aventurieri, atât în ceea ce priveşte deciziile luate în calitate de şefi ai statului, dar şi în viaţa privată. De departe cel mai ”iubăreţ” domnitor a fost Alexandru Ioan Cuza.
Marii domnitori au reuşit să-şi câştige tronul fie prin sume importante plătite Imperiului Otoman, fie pe câmpul de luptă, cu sprijin extern. Se remarcă faptul că în permanenţă a fost o luptă acerbă pentru putere şi în doar puţine cazuri domniile s-au succedat, ca urmare a unui drept lăsat în familie.
Câte războaie poate purta în paralel Rusia. Expert: „Nici măcar o invadare a Moldovei nu e posibilă”
Decizie istorică a UE: Maşinile pe benzină şi motorină, interzise. Cum îi va afecta măsura pe români
Morţi şi răniţi în urma unui atac cu rachete asupra unui centru comercial din estul Ucrainei. „Numărul victimelor, imposibil de imaginat” VIDEO
Dmitri Medvedev ameninţă România: Vor să creeze o „nouă Românie Mare”. Să ţină cont că în Transnistria trăiesc 220 de mii de ruşi
George Friedman: „România e mai sigură decât ţările din regiune, dar pericolul este intern,
din cauza disensiunilor” | Interviu EXCLUSIV
Elevul mediocru devenit savantul de geniu Anghel Saligny. A lăsat României o salbă de poduri nemuritoare VIDEO
Britanicii, impresionaţi de noua versiune Dacia
Duster: „O maşină ieftină, veselă
şi spaţioasă“ VIDEO
Sfatul unui celebru strateg militar pentru Zelenski
Asul lui Putin din Marea Neagră. Insula Şerpilor, transformată de ruşi într-o adevărată fortăreaţă
Misterul avionului care a survolat ilegal România se adânceşte: nici măcar nu era înmatriculat