„Window to Mozart” by Marius Vlad Budoiu

Să rememorăm așadar. „Window to Schumann” (Ciclurile de lieduri op. 39 și „Dichterliebe” op. 48), „Window to Puccini” (Songs, Arie da camera, Lieduri), „Window to Freedom” (Cântece interbelice de dragoste) sunt cele trei CD-uri apărute în ultimii ani (https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/windows-cu-tenorul-marius-vlad-budoiu-i-2405892.html și https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/windows-cu-tenorul-marius-vlad-budoiu-ii-2408200.html) sub semnătura tenorului Marius Vlad Budoiu, maestrului Marius Vlad Budoiu, care au anunțat un serial de substanțial interes. Diverse ca selecție, de la cicluri celebre de lieduri, la creații mai puțin cunoscute și interpretate sau la titluri populare într-o epocă de primă jumătate a secolului XX, discurile au drept numitor comun înalta artă de cânt.

Foto: scan ASUS

Și iată că Marius Vlad Budoiu recidivează cu incursiunile în istoria muzicii vocale și se întoarce acum la veacul al XVIII-lea, anunțând prin „Windows to Mozart” alegerea unui neașteptat și foarte puțin cântat florilegiu de lieduri, 31 de song-uri din cele cca 35 compuse de maestrul de la Salzburg între anii 1768 și 1791, întinse pe Catalogul Köchel de la KV 53 la 598. Asistăm deci la o integrală, aproape.

În booklet-ul albumului, interpretul titrează inspirat „Fereastră spre Mozart – O călătorie prin grația lirică”, marcând astfel una din esențele portativelor mozartiene. Nu este numai atât. Bogăția buchetului expresiv al miniaturilor vocale este copleșitoare și Marius Vlad Budoiu o redă în limbile germană (marea majoritate), dar și în franceză sau italiană, cu profunda stăpânire a stilului clasic de componistică aparținătoare acestui mare precursor al romantismului, ca și al multor secole de muzică ce au urmat. Când scriu despre cunoașterea de stil, mă gândesc la comuniunea intrinsecă între darurile vocale ale tenorului pornite din timbralitatea catifelată, colorizarea continuă a frazelor muzicale tratate în fluid legato, nuanțarea perpetuă și dăruirea de sensuri semnificative rostirii cuvântului, oricare ar fi el, în fraze simple sau metaforic - descriptive, pentru care Budoiu este un tălmăcitor de excepție. Într-o definitorie sintagmă, artistul clujean este un poet al sunetului.

Natura însăși...

 ... constituie imagistica cu care se deschide discul, zugrăvită de penelul cu care tenorul naște tușe sonore drept contururi ale atmosferei primului lied „Abendempfindung am Laura” („Emoție de seară pentru Laura”, cel mai întins din selecție, aproape 6 min.), cadraje ambientale pentru presimțiri de final de viață și speranțe îndreptate către sentimentele iubitei Laura în acel ceas tragic. Regăsim și în alte titluri dualitatea între natură și patima dragostei, iar artistul o comunică simbiotic, ca și cum ar face parte din același trunchi. Poetic rezonează întâlnirea eroului în „Dans un bois solitaire et sombre” („Într-o pădure singuratică și umbroasă”, pe versuri de Antoine Houdart de la Motte) cu însuși Eros dormind, o fascinație urmată de descrierea vehementă a trezirii acestuia și blestemul lui „Va! Va, dit-il, aux pieds de Sylvie, De nouveau languir et brûler! Tu l'aimerais toute la vie, Pour avoir osé m'éveiller” („Du-te! Du-te, la picioarele Sylviei, din nou să suferi și să arzi! O vei iubi toată viața, pentru că ai îndrăznit să mă trezești!”). Pur și simplu, tenorul - interpret efectiv trăiește interior neașteptata întâlnire cu zeul și săgeata sa fatală, faptul se simte, având-o în suflet pe „ingrata pe care jurase s-o uite”. Captivant.

Marius Vlad Budoiu. Foto: Internet

În lumea pură a naturii, dialogul cu păsările din „Oiseaux si tous les ans” („Păsări, dacă în fiecare an”, versuri Antoine Ferrand), are vioiciunea zborului. Impresionează în două fraze identic repetate („Mais votre destinée” – „Ci soarta voastră”) trecerea de la forte la mezzoforte conducând către un cantabile măiestrit și un final risoluto. O poveste simplă, „Das Veilchen” („Vioreaua” pe slovele lui Goethe), despre reflecțiile imaginare ale unei flori dragi lui Mozart apelată și în primul lied, capătă idilică seducție în cântul lui Marius Vlad Budoiu.

Dansul din „Dor de primăvară” („Sehnsucht nach dem Frühlinge”, versuri Christian Adolph Overbeck) aduce prin glasul tenorului o atmosferă veselă, după cum este și indicația compozitorului cu gândul la luna Mai, așa cum va fi Schumann peste cinci decenii în al său „Im wunderschönen Monat Mai” inclus de Marius Vlad Budoiu în amintitul „Window to Schumann”, dar în lectura Lento notată de compozitorul romantic. Două viziuni, aceeași referire.

Chiar „Primăvara” („Die Frühling”) este titlul unui lied pe versuri de Christian Christoph Sturm, o descriere a prospețimii naturii transformată într-un imn de slavă către Creator, totul expus de tenor cu o tentă triumfală în ambele secvențe ale piesei.

Iubirea nesfârșită, înrobitoare, misterioasă, mistuitoare, imposibilă, liniștitoare, nefericită, devoratoare, ...

... sunt staze ale sentimentului descris de Mozart în liedurile sale, tulburător resimțite prin lecturile lui Marius Vlad Budoiu. Iată „Cântecul libertății” pe versuri de Johannes Alois Blumauer („Lied der Freiheit”), o înfățișare a izbânzii asupra „captivității în lanțurile iubirii”, alură de marș finalizată prin senzația ferice „Noroc mie, sunt un om liber!”

Sublimul Adagio („Ruhig”) al imaginii din vis, „Das Traumbild„ (versuri Ludwig Heinrich Christoph Hölty) restituie prin glasul și cântul moale al tenorului poetica liniștii de noapte cu gândul, printre multe altele, la a iubitei „gură, paradisul iubirii, (...) unde cerul însuși se deschide”.

„Ridente la calma” („Calmul surâzător”), un Larghetto prezentat mai întâi în concretețe, capătă imediat prin diminuendi și variații de la forte la piano exprimarea ștergerii oricărei „urme de dispreț și ură”. Delicioasa narare sugestivă  din „Die Verschweigung” („Conspirația”, sub poetica lui Christian Felix Weisse), o numesc astfel motivat fiind de obsesiva repetare a slovelor încifrate „Și el este tânăr și ea este frumoasă, Nu voi spune mai mult” apare ca o expunere limpede și domoală a unei declarații de dragoste cu sfârșit previzibil de amor turbat... Mozart îl sugerează. Suficiente sunt două strofe din patru.

 Început cu frumoasele cuvinte „Îngerii lui Dumnezeu plâng când iubiții se despart”, „Das Lied der Trennung” („Cântecul despărțirii”, pe versuri de Klamer Eberhard Karl Schmidt, aproape de lungime egală cu a primului lied din album) simt că găsește în tălmăcirea lui Marius Vlad Budoiu o tristețe covârșitoare și o plămădire ce împăienjenește spiritul, într-atât de diverse sunt adresările, îndeosebi cele reluate chinuitor („Și tu?” rostit ca reproș vehement sau „Luisa mă va uita” care merge fără speranță până la culori topite în văzduh, în neant, la final). Patima interioară este nelipsită.

Dragostea fierbinte expusă în tempo diafan de Allegretto („An Chloe”, „Către Chloe” pe versuri de Johann Georg Jacobi) se percepe rapid ca o boare în care tenorul picură comunicări pasionale („Liebes Mädchen” – „Dragă fată”) și încheie „epuizat, dar fericit”, metaforic extenuat de norul întunecat ce îi încețoșează privirea, dar cu exprimare vocală radioasă. Contrastant, prin mâhnirea lăuntrică expusă în „Wie unglücklich bin ich nit” („Cât de nefericit sunt”), Budoiu pictează din nou, mixând timp de un minut pe șevaletul sonor al calmului absolut.         

Cadmiel Boțac. Foto: Internet

Există secvențe în care poetul își ia drept parteneră de dialog țitera într-o partitură ce aduce cu serenadele vechilor Minnesänger-i. Marius Vlad Budoiu a ținut să le înregistreze de două ori, aceeași linie melodică, aceleași slove în însoțire de mandolină (pentru autenticitate istorică), respectiv numai pian quasi Mandolino, indicație mozartiană foarte reușită de Cadmiel Boțac, căci el este coechipierul de acompaniament al tenorului.

Vocea

În timpul ascultării, simt nevoia să revin cu câteva reflecții. Am atins mai înainte unele, multe. Velurul glasului este numai un pretext. Modul în care Marius Vlad Budoiu își mânuiește instrumentul vocal înspre redarea de stări emoționale, de la narațiunea simplă la expozeul impregnat de lirism, de la sentimentele tandre la excursurile violente, de la melancolia tainică la exuberanța domol reținută, distilări afective picurate în sonuri, plus câte altele asemenea, arată vastul teritoriu de abordări elocvente ale tenorului. Căile? Tehnici de variată metodică, lui Budoiu fiindu-i la îndemână cântarea elegantă piano-legato, mezzevoci subtile, accentuări delicate pe cuvânt, începuturi de frază sau abandonuri extatice la final de linie melodică și multe alte finețuri de nuanțare. Totul supus expresivității, ca într-un belcanto renăscut, universal valabil. În orice epocă. Un manual s-ar putea alcătui din toate aceste conexiuni sunet-verb.

Acum peste jumătate de secol exista în Germania o distincție numită „Meister des Liedes”. Lui Marius Vlad Budoiu i s-ar cuveni azi o onoare similară.

Meandre și învățături de viață

Tastez Play. Despre „Lumea înșelată” („Die betrogene Welt”, Christian Felix Weisse) și singurătate („Fii alinarea mea”, „An die Einsamkeit” – Sei du mein Trost”, Johann Timotheus Hermes), despre drumurile vieții („Ich würd' auf meinem Pfad” – „Pe calea mea”, același poet) și „Bucurie!” („An die Freude”, Johann Peter Uz), despre mulțumirea și recunoștința către Dumnezeu („Die Zufriedenheit”, C. F. Weisse, trei variante, în compania mandolinei și de două ori a pianului), plus mulțumirea adusă „strălucirii celor mari” („Verdankt sei es dem Glanz der Groβen”, J. T. Hermes) și chiar despre îndemnurile la plecarea în bătălie („Lied beim Auszug in das Feld”), Mozart a compus cu gândul la frământările și filosofările de zi cu zi. Marius Vlad Budoiu a preluat ideatica și a tradus-o prin voce conferind tablourilor multiple accepții.

Notez aleator, alternanța dintre adresări eroice și mlădieri blânde, căldura toridă a exprimării, duioșia destăinuirii în fața unui prieten a sentimentelor de la durere la turbion sufletesc, cinstirea prin Laudatio a Domnului, tonurile de odă înălțată bucuriei - „regina înțelepților”, tihna cugetărilor despre „plânsul din iubire” sau luptele dintre „zeii pământești”,  ca și redarea marțială a impulsurilor spre câmpul de luptă.

Preaslăvirea sacrului...

... începe cu „O Gotteslamm” („O, mielul Domnului”), două cântece bisericești cu acompaniament de orgă cântate de Marius Vlad Budoiu într-o gravitate ceremonială pioasă, urmate de alte două similare reunite sub titlul „Als aus Ägypten” („Când din Egipt”).

„Despre solemna lojă a Sfântului Ioan” și „Cântec pentru călătoria calfelor”, ...

... ultimul pe versuri de Josef Franz von Ratschky, sunt compoziții mozartiene masonice, singurele scrise pentru voce de tenor și pian. Marius Vlad Budoiu le restituie caracterul imnic, cerând bucuria sărbătoririi în primul (Langsam), povățuind în cel de-al doilea (Larghetto). În original, se cheamă „Auf die feierliche Johannisloge” (KV 148, 1772) și „Lied zum Gesellenreise” (KV 488, 1785).

Pentru cei mici și mari, ...

... regăsim pe disc două Song-uri, „Das Kinderspiel” („Jocul copiilor”, pe slovele lui Christian Adolf Overbeck) și „Des kleinen Friedrichs Geburtstag” („Ziua de naștere a micului Friedrich”, versuri Joachim Heinrich Campe). Mai întâi cincizeci de secunde de vioiciune și neastâmpăr, aș spune virtuoze, dar pare prea mult, cu potrivite sonorități „deschise”, apoi, cu aceeași culoare de voce, povestea și ea zglobie a aniversării lui Friedrich, cel „binecuvântat de Dumnezeu”.

..........................................................................................................................................................................................

Am parcurs, deci, treizecișiunu de lieduri mozartiene în interpretarea lui Marius Vlad Budoiu. Rămân fixate în minte și spirit.

Marius Vlad Budoiu și Cadmiel Boțac. Foto: scan ASUS

Notam că acompaniamentul a revenit tânărului pianist de aproape 30 de ani (în 2027) Cadmiel Boțac. O asociere în meditare i-a posedat pe cei doi artiști, cântul stăpânit stilistic și emoțional de tenor fiind însoțit de plasticitatea clapelor. Tușeul lui Boțac, sunetul tipic mozartian, transparența și, când a fost cazul, vigoarea, au inoculat o atmosferă de ideală pliere cu vocea.

Albumul tenorului Marius Vlad Budoiu a fost produs de Asociația „Ansamblul Baroc Transylvania”, Cluj-Napoca.

Ascultați și simțiți-vă răvășiți de trăirile din „Window to Mozart”, de cântul intens cultivat!