Victor Ponta nu scapă de complexul Băsescu

După declaraţia Preşedintelui de joi rezultă că Victor Ponta s-a lăudat degeaba. Habar nu avea de operaţiunea Hayssam, care a fost răpit dintr-o ţară, alta decât Siria, şi adus în România.

La acţiune a participat un număr mic de persoane, nu MAPN, nu MAI, ci doar serviciile secrete, SIE şi SRI, coordonate de Traian Băsescu.

Încă o dată Victor Ponta se laudă aiurea şi rămâne în offside, doar pentru că a dorit să-I pună în umbră pe Traian Băsescu, declarând copilăreşte că acesta n-a avut nicio contribuţie.

S-au înmulţit declaraţiile prin care Victor Ponta demonstrează, fără să vrea, supraestimarea de sine (orgoliu, megalomanie, mitomanie), idealism pasionat, gelozie, revendicare privind un prejudiciu minor sau imaginar.

Şi ţinta acestor răbufniri de gelozie, cine să fie altul, Traian Băsescu!

Iată doar o parte din declaraţiile care demonstrează cele de mai sus, dincolo de repetarea obsesivă, la trei minute, „eu sunt premierul acestui guvern”, de parcă ar vrea să se convingă singur de acest fapt miraculos.

Apropos de aducerea în ţară a lui Hayssam:

„Eu nu cunosc şi vreun rol al Preşedinţiei”, dar adăugând imediat: "Ba da, a dat comunicatul de presă".

„Probabil că preşedintele regretă acum acele declaraţii, (ref. la vizită în China, n.n), cred că era supărat. Eu l-aş fi lăudat. El, mai în vârstă, mă vede pe mine, mai tânăr...".

Victor Ponta a adugat că nu îi va solicita preşedintelui un mandat nici la următoarele vizite pe care le va efectua în străinătate, adăugând că mandatul este obligatoriu, conform deciziei Curţii Constituţionale, doar pentru reuniunile Consiliului European.

Altă declaraţie:

”Nu mi-a plăcut când l-am văzut, ieri, pe preşedinte în Moldova vorbind tot felul de lucruri care nu ţin de el: că o să dea burse. Nu are nicio treabă cu bursele preşedintele. E treaba Ministerului Educaţiei şi a Guvernului. Că o să facă gazoductul … Nu a făcut niciun gazoduct până acum, îl face Guvernul, m-am întâlnit cu premierul Leancă. Astea sunt poveşti, gogoşi”.

Gelos pe vizita la Chişinău a preşedintelui Băsescu:

 „spre deosebire de preşedintele Traian Băsescu voi efectua o vizită la Chişinău, în luna august, care va fi una de lucru, nu sentimentală”.

Suficiente declaraţii pentru a ne da seama că Victor Ponta nu suportă pe altcineva deasupra sa în decizii şi putere. Oricum, scandalurile cu indicaţii date procurorilor arată că premierul nu s-a împăcat nici cu independenţa justiţiei, credincios declaraţiilor ştiute:

„Avem guvernarea dar nu avem toată puterea.” „Vom prelua controlul politic la DNA”.

Revenind la Preşedintele Băsescu, înţelegem acum de ce a vrut Victor Ponta să scape de el în iulie 2012, cu riscul de a-şi pune toată Europa în cap. Este singurul om care, având greutatea funcţiei,  îşi permite să-l critice, să-l contrazică, să-i spună că mai are multe de învăţat până să fie un premier bun.

Toate aceste declaraţii, venind nu de la comentatori şi ziarişti, pe care nu dă doi bani, ci de la posesorul celei mai importante funcţii în stat, îl înnebunesc pe Victor Ponta. Pentru că demonstrează cetăţenilor romani că nu el este primul om în stat, care să decidă totul de la justiţie la educaţie, masculul alfa care să aibă grijă de turmă ca de propria familie, aşa cum şi-ar dori şi înţelege statul de drept şi democraţia Victor Ponta

Să nu uităm rana deschisă de oficialii europeni care preferă să se consulte cu Traian Băsescu în problemele delicate, iar lui Victor Ponta să-i dea liste cu ce are de făcut.

Greutatea cu care Angela Merkel l-a primit cinci minute, care în imaginaţia lui Victor Ponta au devenit două ore şi jumătate.

Altă rană sângerândă, plagiatul mutat acum la ICCJ, care nu este în subordinea Procurorului General Tiberiu Nitu („Nupu”) şi care s-ar putea să primească altă soluţie.

Plus condamnarea lui Relu Fenechiu, ministru în cel mai cinstit guvern, plus ameninţările care ţin de MCV, eşecul Nabucco, CCR care tocmai ce  i-a dat peste cap planurile privind revizuirea Constituţiei şi regionalizarea, cei 1100 de mineri blocaţi în subteran şi care-l aşteaptă la negocieri.

Tot atâtea eşecuri în efortul său de a aduce raiul în România şi noi, nerecunoscătorii, nu-i ridicăm osanale şi ode de mulţumire ca în timpul lui Ceauşescu.

Tânăr fiind, nu ştiu de ce am senzaţia că Victor Ponta are o zestre „genetică” comunistă consistenţă şi inexplicabilă.

Nu admite reproşuri şi critici, se crede deţinătorul adevărului absolut în toate domeniile, în care şi dă indicaţii precum odinioară „to’arasu prim”, toţi cei care i se opun sunt imediat demonizaţi, în frunte cu Traian Băsescu.

A şi început să se laude cu realizări economice inexistente, unele ridicole, precum venirea unor investiţii de 10 miliarde euro în cinci luni, în timp ce BNR tocmai anunţa căderea acestora cu 37% în primele cinci luni din 2013, la 400 milioane euro. O distanţă cosmică între visele de mărire ale lui Victor Ponta şi realitate.

Regretabil, dar dacă nu se redresează psihic şi temperamental, Victor Ponta riscă să piardă contactul cu realitatea, să plece tot mai mult într-o lume a lui, din care viaţa se vede deformat, prin iluzorii vitralii frumos colorate.

Aşa se întâmplă când puterea cade pe umerii unor persoane nepregătite filosofic s-o ducă.

E plină istoria de astfel de conducători.