Scrisoarea unui copil născut pe 26 mai. E prea târziu?

Imagine cu Europa din satelit, noaptea. Sursa svs.gsfc.nasa.gov

Milioane de europeni vor merge la urnele de vot, fiecare cu gândurile şi cu temerile sale, cu anxietate, cu speranţă, cu ură, compasiune sau  indiferenţă. Fiecare votant este un mozaic de emoţii complexe care vor influenţa traseul ştampilei de vot mai mult decât orice analiză politică rece sau înşiruire de argumente iscusit aranjate. Duminică, emoţiile vor decide viitorul Europei.

Exact pe acest principiu s-a bazat şi videoclipul realizat de Parlamentul European pentru a inspira cetăţenii europeni să meargă să îşi exprime opţiunea electorală. Cu aproape 34 de milioane de vizualizări pe YouTube şi  98 de milioane de vizualizări pe Facebook în numai o lună, videoclipul a devenit viral, tocmai pentru că transmite emoţii. Nu o să vedem actori cu chipuri perfecte care mimează durerile naşterii. Vedem europeni reali, familii din patru ţări de pe continent care chiar aşteaptă un copil, femei care trec cu adevărat prin durerile naşterii. Toţi copii din film s-au născut în februarie şi martie, anul curent.

Alege-ţi viitorul este mai mult decât un îndemn la vot. Este strigătul generaţiior  viitoare, către noi, cei de astăzi, pentru a alege. Dar ce să alegem? Bineînţeles, un material promovat de Parlamentul European nu poate să sugereze direcţia în care să votezi, cu atât mai puţin o opţiune electorală concretă dar, vocea fetiţei de 11 ani din Danemarca ne spune că noi, europenii, suntem mai puternici împreună şi suntem responsabili în a ne modela viitorul.

Da, este un clişeu, care poate provoacă grimase pe feţele multor cetăţeni ai Bătrânului Continent, care s-au săturat de greutatea marelui elefant birocratic european, de ineficacitatea distribuirii fondurilor de coeziune, de disparităţile economice dintre regiuni diferite ale Uniunii, de mai multe viteze sau de promisiuni neîndeplinite, ultimele fiind o monedă folosită fără regrete şi de politicieni centrişti, nu doar de populişti. Înţeleg că pentru mulţi, viitorul nu sună bine şi vor să dărâme ceea ce s-a construit pentru a lăsa loc la ceva nou sau poate, pentru a se reîntoarce la un presupus trecut mai bun (Make Europe Great Again?).

Trebuie toţi să facem un efort spre a înţelege de unde provine anxietatea şi dispreţul pentru Uniunea Europeană a votanţilor lui Salvini, Le Pen, AfD sau a susţinătorilor Brexit. Dacă nu o facem, riscăm totul. Poate un indiciu ni-l dă chiar vocea angelică de pe fundal, când ne spune că viaţa are un fel de a ne face să ne simţim fragili şi singuri. Globalizarea nu a fost miloasă cu toţi iar noii europarlamentari ar trebui să aloce mai multă atenţie acelora care au fost dezavantajaţi de marile valuri sociale şi economice ale secolului nostru XXI.

Copilul ne îndeamnă să ne alegem viitorul. Să fim uniţi şi prin unitate să reuşim să învingem mari provocări precum schimbările climatice sau terorismul. Ce ne-ar mai spune acest copil înţelept, înainte să fie aruncat în lume de firul vieţii, privind de sus asupra conturului continentului? Ce ne-ar spune dacă mesajul nu ar fi transmis de Parlamentul European, înlânţuit de normele electorale?

Mi-e teamă că ne-ar spune că este prea târziu. Este prea târziu să înăbuşim vechi monştri care au mai bântuit Europa nu de mult şi care şi-au ridicat din nou capul hâd printre noi. Rasism, ultranaţionalism, populism, xenofobie, antisemitism, propagandă, minciuni, toate se simt in aer şi par a nu mai da înapoi.

Cred că ne-ar spune că îi este frică. Îi este frică că locul în care se va naşte îi va decide viitorul mai mult decât ar putea harul cu care este înzestrat să o facă vreodată.  Îi este frică că se va naşte cetăţean european, dar va sfârşi în afara Uniunii. Îi este frică că Europa se va afunda în conflict, aşa cum a mai făcut-o, măcinată de rivalităţi interne desuete dar viscerale, pe când Mari Puteri fie se ridică în depărtările dinspre Pacific, sau schimbă cursul, peste Atlantic. Îi este frică că demagogi în straie de luptători pentru suveranitate şi libertate vor fi satisfăcuţi doar când Europa va fi plină de ziduri. Îi este frică că nu îşi va putea decide viitorul deoarece democraţia a murit. A murit şi a lăsat locul iliberalismului. El sau ea, îi va spune dictatură şi nu va înţelege naivitatea noastră, cei din prezent. Îi este frică că nu va putea să îi arate mamei primul desen sau aceasta să îi audă primul cuvânt, deoarece va fi plecată peste hotare, încercând să strângă bani pentru viitorul lui sau al ei. Ce viitor? Cred că ne-ar spune că pur şi simplu, este prea târziu. Din fericire, scrisoarea are data de 26 mai. Mai sunt 3 zile. Nu este prea târziu. Eu duminica voi fi la vot. Tu?