Rusia lui Putin și revizionismul imperialist în Baltică: Gotland, noua Crimee

Ministerul rus al Apărării a publicat, apoi a retras, un proiect de lege de modificare a frontierelor Rusiei în Marea Baltică. Astfel, Rusia își reafirmă revizionismul imperialist și dorința de a extinde artificial teritoriu pentru a se potrivi “noilor realități geopolitice” și “hărților moderne ale liniei de bază”.

Vladimir Putin FOTO EPA EFE

Mikhail Byden, șeful Forțelor Armate ale Suediei, a reacționat anunțând că ținta este acapararea insulei Gotland, teritoriu suedez plasat în mijlocul Balticii și care controlează traficul, în măsura în care Finlanda și Estonia controlează ieșirile din Golful Finlandei a flotei din Sankt Petersburg și Danemarca are controlul pe ieșirile din Baltică spre Marea Nordului și Oceanul planetar. În fapt, Gotland este o adevărată Crimee a Balticii, insulă, de această dată, și adevărat portavion terestru, iar revendicările de ultimă oră subliniază dorința de expansiune și control pe noi arealuri din Marea Baltică asupra cărora Rusia să pună interdicții și restricții pentru statele NATO din regiune.

Revizionismul Baltic și misterul revendicărilor Ministerului rus al Apărării

Astfel, marți 21 mai, Ministerul rus al Apărării a publicat un plan/lege prin care să redeseneze unilateral frontierele maritime din Regiunea Baltică, prezumat a fi supus dezbaterilor. Criticile venite din zona scandinavică, baltică, de la nivelul UE și NATO, ca și din partea Ucrainei au dus la retragerea textului, deși perspectivele ca el să fie aplicat sunt încă neclare, chiar dacă Kremlinul a subliniat că nu este o politică a Rusiei această perspectivă.

Documentul a fost publicat pe portalul legat de afaceri juridice, unul în care sunt supuse dezbaterii viitoarele legi. Din păcate, după retragere, baza reală referitoare la această lege a rămas un comentariu din Moscow Times și o poză de Twitter la text, o formulă incompletă. Absența textului real ridică mari probleme tuturor comentatorilor. Prevederile acestei retrasări unilaterale ar urma să se aplice de la 1 ianuarie 2025.

Eliminarea planului de pe site-ul oficial nu înseamnă că Putin nu va reveni la aplicarea lui. E o practică a Rusiei să testeze astfel variante de politici controversate, să le retragă pentru revizuire și, ulterior, să le reia în momente și context mai favorabile sau atunci când decizia politică este asumarea de a merge până la capăt. Din datele cunoscute ale documentului, decretul ministerial ar presupune schimbarea frontierelor maritime în Golful Finlandei de jur împrejurul insulelor deținute de Rusia și în jurul exclavei rusești Kaliningrad.

Proiectul revizuiește tratatul sovietic din 1985, din epoca destinderii, când a fost încheiat. El vizează teritorii din Estul golfului Finlandei, mai multe insule din apropierea coastei Finlandei și zone maritime din apropierea orașelor Baltiysk și Zelenogradsk din Kaliningrad, urmând să afecteze statele baltice – cu precădere Estonia și Lituania – Finlanda și posibil Polonia și Suedia. În ciuda retragerii proiectului de pe site-urile oficiale, reacțiile reprezentaților Rusiei au rămas echivoce.

Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, Maria Zaharova, a anunțat joi, 23 mai, că Ministerul rus al Apărării a retras actul doar pentru “a clarifica elementele de frontieră modificate”. Agențiile de știri oficiale TASS, Interfax și RIA au publicat articole similare, citând o sursă anonimă diplomatico-militară care respinge explicit intenția Rusiei de a schimba frontiera, apele teritoriale, zona economică exclusivă și platoul continental, în timp ce Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului a negat existența propunerii dar vorbește despre schimbarea situației politice de la stabilirea frontierei și despre faptul că tensiunile au escaladat la nivel de confruntare în regiunea baltică, de unde nevoia ca agențiile relevante să ia măsurile necesare pentru asigurarea securității Rusiei. Ministerul Apărării nu a furnizat explicații despre dispariția misterioasă a comunicatului vizând legea de pe site. Pe de altă parte, Estonia a anunțat joi, 23 mai, dispariția a 20 de geamanduri de pe râul de frontieră Narva, balize ce marcau frontiera cu Rusia.

Reacție unanimă și unitară de condamnare a Rusiei

Reacția a fost unitară și unanimă la această acțiune, considerată îndeobște o provocare, un test, o tentativă de divizare a Occidentului și o formă de agresiune a Rusiei împotriva vecinilor săi. Desigur, nuanțele au fost distincte: liderii finlandezi au cerut clarificări, indicând abordarea cu calm până la stabilirea faptelor și intențiilor Rusiei, cei letoni au avertizat că acesta este începutul unor revendicări mai puternice împotriva statelor baltice și reprezintă o adevărată amenințare la adresa securității internaționale, în timp ce zona experților a marșat pe provocarea împotriva NATO pentru a testa reacțiile printr-o acțiune sub radar și sub nivelul direct al aplicării articolului 5 din Tratat.

Ministerul lituanian de Externe a calificat acțiunea drept “o provocare deliberată, țintită, escalatorie, menită să intimideze statele vecine și societățile lor”, o probă a politicilor agresive și revizioniste ale Rusiei, în timp ce premierul suedez Ulf Kristersson a subliniat că Rusia nu poate schimba astfel frontierele, o observație de bun simț dar care nu a oprit vreodată Rusia din acțiunile sale. Iar Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg a reacționat anunțând că Alianța își va îndeplini rolul de fiecare dată când un stat membru va fi atacat.

Cum marcarea frontierei de pe partea estoniană a râului Narva a fost îndepărtată, ministerul de Externe estonian l-a convocat joi, 23 mai, pe însărcinatul cu afaceri rus la Tallin, în timp ce mare parte a statelor europene au exprimat sprijinul pentru statele baltice și pentru Finlanda. UE a răspuns printr-un comunicat în numele uniunii care cere Rusiei să explice acțiunile de pe râul Narva, în timp ce Joseph Borrell, Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă al UE, a subliniat că "acest incident de frontieră este parte a unui comportament mai larg de provocare și acțiuni hibride ale Rusiei, care le include pe cele vizând frontierele maritime și terestre din Marea Baltică, niște acțiuni inacceptabile". El a cerut explicații pentru îndepărtarea geamandurilor și a solicitat repunerea lor în pozițiile inițiale cât mai repede. Locația a fost disputată de Rusia și Estonia de la lansarea agresiunii militare pe scară largă a Rusiei în Ucraina, în 2022.

Relevanța strategică a redesenării frontierelor și țintele Rusiei

Desigur, principala preocupare a decidenților din statele vizate, dar și la nivelul NATO și a UE, a fost să identifice motivația Rusiei, semnificația acestui gest și relevanța strategică a eventualei redesenări a frontierei. Desigur, și care ar fi țintele Rusiei în revizuirea frontierei. Iar aici interpretările sunt diverse, dar analiștii au convenit că este vorba despre un mesaj clar care reflectă modul de gândire al Moscovei și e conform politicilor, tacticilor și acțiunilor Rusiei la frontiere, incluzând aici actul de retragere a propunerii de pe site, o formă de decredibilizare a “alarmiștilor iresponsabili” care “avertizează tot timpul despre ceea ce nu se întâmplă cu Rusia” și care ar trebui de acum să fie ignorați.

Obiectivul documentului publicat ar fi acela de a declara porțiuni ale apelor din partea de Răsărit a Golfului Finlandei și din apropiere de Kaliningrad drept ape interne ale Rusiei, pentru că liniile de delimitare stabilite de către guvernul sovietic din 1985 „nu mai corespund realităților geopolitice de astăzi” și trebuie revizuite. Îndepărtarea textului a fost menită să sublinieze că a fost doar ideea Ministerului Apăririi, fără relevanță pentru politicile statului rus. Pe de altă parte, este cunoscut faptul că Putin este obsedat de hărți și de istorie și că nu se oprește decât dacă este oprit de către puterea statelor NATO care acționează împreună.

Motivațiile reale ale Rusiei rămân neclare, în absența textului complet și a clarificărilor solicitate. Totuși devine transparent faptul că Rusia e nemulțumită de moștenirea primită, pe aceste teme, de la Uniunea Sovietică, Ministerul insistând că trasarea frontierei în 1985 s-a făcut pe baza unor hărți nautice care nu mai sunt utilizate azi. Actualele frontiere nu ar permite stabilirea limitelor externe ale apelor interne ale Rusiei, deci dispută stabilirea liniei de bază luată în considerație pentru trasarea frontierei. Modificările propuse ar afecta cu precădere instituțiile de aplicare a legii, pe cele de apărare și securitate din statele vecine, dar în primul rând echipajele și vasele ce operează în Marea Baltică.

Rusia nu este la prima acțiune de acest fel în regiune, obiectivul său actual vizibil din acțiuni fiind să aibă o influență superioară asupra spațiului aerian de deasupra Kaliningradului, acolo unde este acuzată că alterează semnalul GPS, afectând Polonia și Lituania, dar și intensificându-și presiunea politică asupra regiunii pentru a determina un răspuns al NATO. Pe de altă parte, fixațiile istoriciste ale lui Putin indică spre ideea că Rusia dorește revizuirea pe baza faptului că ar fi fost păcălită în 1985, când era slabă, erorile trebuie corectate iar efectele de la “tragedia din 1991 a prăbușirii URSS, cea mai mare catastrofă din istorie”, ar trebuie inversate.

Cel mai important argument față de reaua credință a Rusiei în acest caz vine din maniera unilaterală, fără consultări, agresivă de a realiza mișcarea revizionistă în dauna statelor terțe. Desigur, mișcarea poate să fi fost pusă pe seama unui test, o formulă de a vedea dacă NATO este vigilent, unitar, dacă se pot identifica diferențe de opinii lesne să fie amplificate la nivelul de falii în sânul alianței, o acțiune ofensivă și agresivă, nicidecum o simplă preocupare teoretică.

Pasarea responsabilității către birocrați și zona tehnică

S-a înregistrat, totodată, o tentativă de pasare a responsabilității către birocrați și zona tehnică, odată cu neasumarea politică directă a acțiunii. Și aici, precedentele există deja: un text similar vizând Marea Arctică și Oceanul Înghețat a fost retras ani de zile de către Rusia, pentru a ajunge din nou în fața Dumei de Stat în 2021. De asemenea, frontiera maritimă dintre Rusia și Estonia nu a fost niciodată pe deplin soluționată, odată ce tratatul bilateral din 2014 nu a fost niciodată ratificat de către Rusia. De aici pornește și chestionarea liniei de bază despre care vorbea comunicatul și care e utilizată pentru delimitarea apelor teritoriale și a frontierei maritime între state vecine.

Astfel, și Marea Baltică, precum în alte locuri ale lumii, are zone gri ce necesită clarificare. Aducerea la zi a frontierelor maritime printr-o lege unilaterală, aplicabilă în 6 luni, este, însă, o procedură nu numai controversată, ci și escalatorie, mai ales când scopul este contestarea unei situații și a unui document existent și redesenarea unei părți a liniei de bază. În principiu, este simplu de delimitat, atunci când există bună înțelegere, odată ce Articolul 7 din Legea Mării a Națiunilor Unite din 1982 – UNCLOS – prevede că, atunci când coasta este zdrețuită și neclară, sau cu un rând de insule în dreptul coastelor, un stat poate crea linia de bază dreaptă, unind punctele cele mai relevante”. Or aici apare interpretarea diferită a Rusiei și statelor occidentale.

Așa se întâmplă și în zona Arctică, unde se desfășoară o adevărată bătălie diplomatică legată de linia de bază a Rusiei. Obiectivul este controlul canalelor dintre insule, mai exact stabilirea cărui stat îi revine acest drept. Ca și aici, când rezultatul ar fi extinderea frontierelor maritime ale Rusiei pe seama Lituaniei sau Finlandei prin incorporarea unor anumite insule rusești din Golful Finlandei precum Hogland, situate la 180 km vest de Sankt Petersburg, în apele interne. Apele dintre coastele ruse și aceste insule ar deveni, legal, parte a teritoriului rus și ar fi considerate ape interne, de unde libertatea de a impune controale speciale în asemenea ape interne, restricționând accesul sau impunând autorizații unilaterale pentru acesta.

Acțiunea este similară celei din Marea Neagră, mai exact strâmtoarea Kerci, la trecerea către Marea Azov, acolo unde Rusia a încercat, încă dinainte de 2014, de la anexarea Crimeii, să o transforme în ape teritoriale ruse care să-i permită să se oprească și să călătorească cu vase fără autorizație printr-o strâmtoare pe care o împărțea cu Ucraina. Tensiunile au crescut atunci și au culminat, după anexarea Crimeii, cu preluarea vaselor ucrainene care încercau să traverseze strâmtoarea, în 2018.

Zonele exacte de impact din planul propus de Moscova vizau cinci insule din Golful Finlandei și în jurul gurilor râului Narva, precum și bancul Curonian, capul Taran și bancul Baltic din zona frontierelor Kaliningradului cu Lituania și Polonia. Dar propunerile unilaterale ale Rusiei asupra unei zone limitate de ape anunță amenințări mult mai extinse asupra Mării Baltice și a regiunii în întregul său. Aceste revendicări includ nu numai Țările Baltice și Finlanda, ci și controlul Suediei asupra insulei Gotland, un adevărat port-avion în mijlocul Mării Baltice care controlează traficul de acolo. Imediat după postarea proiectului, Mikhail Byden, comandantul Forțelor Armate Suedeze a declarat că Putin pare decis să stabilescă dominanța Rusiei asupra întregii Mări Baltice și a insulei Gotland, în particular.

Marea Baltică, mare NATO

Geopolitica navigației în apele litorale, cu precădere în mările cvasi-închise, devine o problemă grea pentru Rusia lui Putin. Ieșirea Rusiei la Oceanul Planetar este crucială pentru navigația în apele libere, iar în cazul Rusiei, toate ieșirile sale la mările calde sunt limitate, după căderea URSS. Astfel, apar similitudinile între Marea Baltică și Marea Neagră: în Nord, ieșirile din Baltică au trei rânduri de niveluri de control, primul fiind coridorul între Finlanda și Estonia, la ieșirea din Golful Finlandei, punct obligatoriu de trecere pentru navele ce părăsesc Sankt Petersburgul și coasta rusă. Rusia și-ar dori aici o extindere a apelor teritoriale și libertatea de a naviga extins, fără control, fără a mai vorbi despre dorința de a bloca și controla traficul către și între cele două state NATO.

În al doilea nivel, insula Gotland aparținând Suediei realizează o gâtuire și control natural al pasajului navelor în largul Kalinigradului, o altă țintă a Rusiei pe care și-ar dori-o eliminată sau intrată sub controlul său, pentru a-i ușura pasajul și a-i permite ei controlul în Marea Baltică. În fine, ieșirea spre Oceanul planetar se face printre insulele daneze sau între acestea și Suedia, un alt motiv de nemulțumire al Rusiei.

De cealaltă parte, accesul către mările cu adevărat calde, către Marea Neagră, Mediterana și Oceanul Atlantic se face tot prin puncte obligatorii de trecere. În Marea Neagră, punctul de control – disputat istoric de Rusia cu Turcia – era peninsula Crimeea, proaspăt anexată de Rusia de la Ucraina, în 2014. Apoi trecerea către Ocean se face prin strâmtorile Bosfor și Dardanele, controlate de Turcia, gardianul strâmtorilor, și guvernate de Convenția de la Montreux, din 1936. Intrarea în Egee și Mediterană nu încheie epopeea, odată ce ieșirea din Mediterana se face printr-o altă strâmtoare, Gibraltar, între Spania și Maroc, cu stânca Gibraltar teritoriu britanic.

De aceea Rusia vede Gotland, insula suedeză, similară ca rol geopolitic precum Crimeea, peninsula ucraineană pe care a anexat-o în Marea Neagră. Deținerea ei poate lansa noi revendicări, de unde temerile îndreptățite ale Șefului Apărării suedez. Chiar dacă aparent revendicarea modificărilor liniei de bază pare un exercițiu birocratic și tehnic, el are relevanță profund strategică și premeditată, vizând obiective mult mai extinse și profunde pe care le urmărește Rusia. Tentația de a testa statele vecine și Alianța e parte a obișnuinței Rusiei de a merge mai departe cu provocările sale până în momentul în care este contrată și respinsă, atunci când se face că plouă și că nu a generat ea starea de fapt contradictorie, cu relevanță militară.

Pe această direcție s-a manifestat și poziția Germaniei, la nivelul analiștilor: obiectivul lui Putin este controlul Mării Baltice, care nu trebuie să ajungă niciodată parcul de joacă al Rusiei. Ca stat cu ieșire la Baltica, în fapt unica sa ieșire la mare, Germania este interesată în egală măsură de libera circulație și de controlul la Marea Baltică, respectiv absența constrângerilor Rusiei din acest areal. De aceea sunt relevante declarațiile generalului Byden care susține că Rusia are ochii pe Gotland și, dacă Suedia ar pierde controlul asupra insulei, aceasta ar înseamna sfârșitul păcii și stabilității în regiunile nordice, scandinavice și baltice.

Pe de altă parte, marea nervozitate a Rusiei vine de la intrarea Suediei și Finlandei în NATO, acțiune pe care a declanșat-o chiar ea prin anexarea Crimeii și agresiunea militară din regiunile de est ale Ucrainei în 2014, ulterior prin declașarea războiului de agresiune pe scară largă, de mare intensitate, pe termen lung împotriva Ucrainei. Astfel, Rusia s-a trezit brusc cu o Mare Baltică un adevărat lac NATO, odată ce toți vecinii state litorale sunt state membre ale Alianței iar propria sa ieșire la Baltica reprezintă spațiul limitat al Golfului Finlandei pe care-l deține și ieșirea la Marea Baltică din Kaliningrad, care se face cu dificultate prin cele două bancuri pe care le împarte, unul cu Polonia, altul cu Lituania. Logica istoricistă și confruntațională a lui Putin nu avea cum să nu reverbereze și în Baltica, sub forma unor tentative de revendicare și modificare de frontiere, mai întâi maritime, prin chestiuni tehnice, apoi denunțând acordul neratificat cu Estonia, pe râul Narva, ulterior, de ce nu, prin forță și modificări teritoriale care să-i permită redesenarea frontierelor maritime după bunul plac și, ulterior, controlul Mării Baltice.